2,329 matches
-
se schimbă din momentul în care anumiți gânditori au tendința să atribuie științei rolul pe care îl îndeplinea înainte dogma religioasă în calitate de garant al valorilor morale și sociale"74. Paul Bénichou a arătat cum a fost cuprins în acest model utopic poetul sau artistul alături de savant. Mai întâi, datorită fanteziei, trăsătură a poeților mult dezbătută în cursul secolului al XVIII-lea, văzută în acest context ca o putere de a concepe ceea ce încă nu există. Altfel spus, ca o calitate de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
autorului, caracterul operei și dispoziția mimetică a cititorului. Nu e greu să vedem că Heliade Rădulescu visează la o formulă perfect circulară în care să fuzioneze ideal cele trei "intenții" care ghidează procesul artistic. În același timp, trebuie subliniat caracterul utopic al acestei reprezentări. Istoria literaturii grecești abundă în asemenea exemple; acolo geniile se cheamă în funcție de ceea ce fac și numele conțin creația. Însă e un paradis - pierdut - al numelor justificate. Culturile moderne nu se mai bazează pe eponimie, nu recurg la
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pentru că ceea ce îl instituie ca subiect politic îl instituie și ca subiect creator: aici schimbările politice și producția de literatură stau pe același plan). În acest context, folclorul românesc a hrănit viziunea politică a lui Michelet cu o reprezentare aproape utopică. Pentru istoricul francez poeziile populare reprezentau un partaj de intimitate care nu depindea de formele sociale consacrate de tradiție și de cadrele instituționalizate ale spațiului public. Punctul lui de referință era idealul francez al sociabilității definit de instituțiile publice ale
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
capătă acces la o viață frumoasă, echivalentul unui dandysm sui-generis al societății românești. Pentru Odobescu, ea e răspunsul la sărăcia culturii române, la absența - specifică unei culturi minore - a unei estetici și a unui patrimoniu de obiecte frumoase. Această viziune utopică se dezvoltă pe fondul unei opoziții politice între popoarele mari și popoarele mici. Acumularea faptelor mărunte în care se specializează arheologia ține, prin regimul ei de semnificație, de situația statelor fără "putere". Zice-ni-se-va oare că acest rol de spicuitor de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mod decisiv în anul 1989 pentru democrație de tip liberal, exigența limitării răului trebuie să ghideze și să-i modeleze viața politică și socială. Însă condiția esențială pentru evitarea și limitarea răului este cunoașterea acestuia. Dar nu a unui rău utopic, potențial, imaginat ori închipuit, ci a răului inscripționat în corpul social de către istorie cu dalta suferințelor, abuzurilor, violenței și crimelor. Numai cunoașterea răului poate da substanță reală expresiilor de genul: "cine nu cunoaște trecutul este condamnat să-l repete!", care
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Alain Montandon vede o istorie legată de distanță și de atingere, fiindcă proximitatea și contactul înseamnă în actul de ospitalitate tocmai o stranietate îmblânzită, acceptată, transformată în familiaritate. Această poveste crudă și sadică vorbește despre himera ospitalității, despre o ospitalitate utopică, imposibilă, care o apropie de miracol. Traiectul de la scena socială care deschide povestirea la cea intimă care o închide pune în evidență violența conținută în ospitalitate și pune problema ospitalității absolute. Flaubert subliniază devierile care structurează ospitalitatea; castelul în care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acesta se dezvăluie fiului sub forma unei epifanii. După șederea în Feacia care îi oferă imaginea unei societăți ideale, el visează să stabilească o asemenea armonie în Itaca cu Penelopa. Itaca ar putea fi atunci imaginea însăși a unei idile utopice, dar totuși frântă de timp. Fiindcă, dacă Ulise acceptă condiția umană, întoarcerea "dulce precum mierea" (111-110) dezvăluie și faptul că nimic nu mai e ca înainte. Itaca este tot Itaca și nu mai este Itaca. În acest loc s-a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
feroce din partea scriitorului să facă să dispară latura de diavol în viziunea unui Isus de aghiazmatar. Sfântul Iulian cel Primitor este o poveste. O poveste crudă plină de sadism, sânge și sfințenie, care vorbește despre himera ospitalității, de o ospitalitate utopică, imposibilă, irealizabilă, care nu poate avea loc decât într-un miracol. Sacrificiul suprem al ermitului, în darul absolut de sine care sfârșește într-o înălțare celestă, este una dintre aceste imagini pioase și bigote despre care doar o poveste poate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
stacojiu, oglindă a sângelui, ospitalier cu sângele, acest sânge care curge în tot textul și care este imaginea însăși a ospitalității "cu tot trupul"416. Secrete și constrângeri "Străinii nu sunt iubiți aici" este un leitmotiv vechi, întâlnit chiar în utopica Scheria din Odiseea. Această respingere își găsește explicația prin teama de nefamiliar, de necunoscut, de cineva care ar putea fi un tâlhar, un pirat asemănător celor care cutreieră "fără țintă pe mare" și care "pleacă în lume, primejduindu-și viața
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai fii acasă și nici să nu-ți mai aparții) și de o dureroasă imobilizare. Același Kafka ar fi avut printre numeroasele sale planuri și proiecte și cel al unei povestiri istorisite de către Oskar Baum care ar oferi o soluție utopică la această problemă a unei ospitalități libere și fără constrângeri, debarasată întrucâtva de povara celuilalt. Tema acestei povestiri fantastice ar fi următoarea: "Un om vrea să permită celorlalți oameni să se întâlnească fără să fie oficial invitați, doar pentru a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și aceasta fără nici o ipocrizie". Această utopie ne amintește într-o oarecare măsură teatrul din Oklahoma și faimoasa scenă a banchetului care are totuși și alte semnificații. Este vorba în ambele cazuri de două utopii asemănătoare și al căror caracter utopic este foarte mult pus în evidență. Deosebirea este că, în acest proiect evocat, utopia se realizează: "La sfârșitul acestei nuvele, când această curioasă idee se realizează, cititorul își dă seama că această tentativă pentru a sfărâma singurătatea ființelor omenești nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unde el ar putea să scrie cu totul rupt de lume, încăpere fără ferestre, fără priviri, fără intruziuni. Pentru cel care gândește că "nu ești niciodată destul de singur atunci când scrii"518, existența în mijlocul unei încăpătoare pivnițe izolate ar fi locul utopic ideal. Aș vrea să acord o atenție deosebită acestor locuri liminare precum pragul, balconul, fereastra, scara. Să fugi de închidere, înseamnă să privești pe fereastră către o altă viață. Dar ea este mai ales, ca loc de trecere al exteriorului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Index (Peace Index), http://www.tau.ac.il/peace/. Accesat: 7 februarie 2011. Rezultatele cercetării mele converg spre câteva concluzii de final; Astfel: A. Raportându-ne la situația concretă din Orientul Mijlociu, șansa încheierii conflictului israeliano-palestinian depinde (deși ar putea părea utopic) în mare măsură de înțelegerea necesității promovării și dezvoltării unei culturi de responsabilizare la nivel regional (de către toate părțile implicate în criză), ceea ce presupune angajarea deopotrivă a israelienilor, a palestinienilor și a statelor arabe vecine în acțiuni conjugate care să
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
se cer redate acestui mediu occi dental de exprimare intelectuală. Critica raționalismului politic și a revoluției, inedită și deconcertantă în peisajul post-1848 al Principatelor, este în perfectă sincronie cu o direcție europeană. Reticența față de schemele de guvernare modelate de patimi utopice, neîncrederea în ceea ce Michael Oakeshott identifica drept „cult al Cărții“, predilecția pentru organicitate și gradualism sunt lecțiile pe care junimiștii le duc mai departe, având ca punct de plecare îndepărtat gestul originar al lui Edmund Burke. ...Adică o încercare de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
îl preocupă, proprietatea individuală, protejarea familiei, legalitatea și constituționalitatea sunt principiile sale centrale. Libertatea este pusă dea supra egalității. Orice fel de revoluție este respinsă cate goric, iar reforma însăși se cuvine, după această doctrină, să abjure manipularea socială, aspirația utopică, modelele artificial abstracte. Întrun cuvânt, este vorba aici de un liberalism în dialectică interacțiune cu niște continuități (percepute) ca permanențe, într un dialog cu o deschidere transcedentă, dialog menit să tempereze și să reorganizeze, dar nu să interzică, progresul, dezvoltarea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în apropierea de conservatorii lui Lascăr Catargiu. În acest mod, junimișii se raliau, cu un defazaj de câteva decenii, poziției pe care „doctrinarii“ francezi o avansau la rândul lor - refuzul „revoluției“ înseamnă și refuzul unei politici „revoluționare“, ce preferă seducția utopică și voluntarismul angajamentului pragmatic. Privită în această cheie occidentală, atitudinea junimistă față de „roșii“ munteni devine perfect inteligibilă. Respingerea Revoluției presupune și delimitarea de cel mai influent tipar antropologic pe care modernitatea îl inventează și îl impune, la debutul secolului XIX
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
care primii con servatori, cei de la 1855-1857, le puseseră în pagină. Acest liberalism conservator, cristalizat de junimiști, mizează, previzibil, pe autonomie individuală, pe li bertate politică și aranjament constituțional, criticând revoluția și atacând politica revoluționară ca pe un con struct utopic și pernicios. Acolo unde liberalii mun teni, fideli unei logici conspiratoriale, preferă ridicarea insurec țională și complotul, liberalconser vatorii op tează, în mod lipsit de ambiguitate, pentru moderație și parla mentarism cenzitar. Prudența este corolarul unei rezerve față de etica improvizației
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
apelul constant la o „clasă de mijloc“ improvizată și obsedată de politică. Radăcinile criticii junimiste se află, astfel cum sugerează Filitti, în radicalismul agitatoric al radicalilor munteni. Întradevăr, din rândurile boierimii liberale sa desprins atunci, în Muntenia, un grup extremist, utopic și republican. Membrii acestui grup sau caracterizat în mișcarea de la 1848 și de mai multă vreme încoace, prin nesocotirea contingențelor istorice, o înflăcărare a imaginației, credința, ca și în modelele franceze de atunci, că din orice agitații, frământări și turburări
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
mediul românesc. Adaptând, ca urmare a unui proces de aculturație, ipotezele liberal conservatoare europene, junimiștii au rezistat cântecului de sirenă al radicalismului iacobin. Stigmatizarea formelor fără fond derivă, organic, din această suveranitate a rațiunii, suveranitate în numele căreia practica junimistă descurajează fanatismul utopic. În contrast cu ramura radicală munteană, junimismul ilustrează pedagogia spiritului critic. „Revoluționarului“ îi este preferată efigia omului politic ceși asumă modestia obiectivelor, în numele prudenței și al experienței. Scriind, în 1936, la aniversarea Junimii, Ioan C. Filitti rezuma, în formule lapidare, esența acestei
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Maiorescu, Istoria contimporană a României (1866-1900), Editura Librăriei Socec & Co., Societate Anonimă, București, 1925, pp. 41-43.</ref> Notațiile din Istoria contimporană... sunt și o meditație, nu lipsită de amărăciune, asupra dificultății de a fi conservator: refuzând, cu egală vigoare, elanul utopic revoluționar și încremenirea „reacțiunii“, junimismul acționează întrun spațiu public dominat de impulsul demonizării aristocrației. De aici, tentația de a asocia moderația liberal conservatoare cu preocuparea apărării privilegiilor defuncte. Viziunea junimistă, în dicțiune maioresciană, este una la nivelul căreia egalitatea în fața
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
publice împotriva „fracționismului“ este utilizat pentru a formula două dintre argumentele care vor domina acțiunea ideologică, în deceniile care urmează: evoluționismul organic și refuzul fanatismului. Junimismul se distinge, întrun secol XIX european și românesc dominat de etatism și de voluntarismul utopic, prin această încredere în organicitate, ca alternativă la schemele gândite și impuse prin ucaz. Ca și în cazul lui Vasile Pogor, lectura lui Buckle își pune amprenta asupra lui Maiorescu: autenticul progres nu poate fi imaginat decât având ca punct
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
junimistă se organizează în jurul unei căi de mijloc, a moderației militante. De vreme ce întoarcerea în trecut este imposibilă, iar raționalismul politic, cu a sa venerare a frazelor importate, este de asemenea pernicios, „reacțiunea“ ce poate trezi o întreagă societate din somnul utopic al iluziilor este reprezentată de terapia dublă a lucidității și a construcției pe durată lungă. Campania de la 1868 nu semnifică doar negarea unei direcții deja existente. Ea este, în egală măsură, un manifest dedicat schițării unui viitor posibil, din care
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Iorga de mai târziu nu poate fi negată. Nașterea formelor fără fond este opera unei generații europene ce ignoră datoria de solidaritate cu înaintașii. Ea este, în linie burkeană, o generație prometeică ce întoarce spatele trecutului, fascinată de un viitor utopic. Gândirea abstractă franceză este combustibilul raționalismului politic. Dezvoltarea de energie vitală fără seamăn pe care o arătase poporul francez se părea atunci lumii întregi a fi rezultatul ideilor abstracte, al formulelor filozofice și sociale, pe care le întrebuințaseră antemergătorii revoluției
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
generalisimul partidului, și nici pe guvernul, nici poporul englez nui doare capul de aceasta.<ref id=”1”> Eminescu, Opere, vol. XII, Editura Academiei R.S.R., București, 1985, pp. 159-160.</ref> Gradualism și organicitate Neîncrezătoare în raționalismul politic și în relevanța schemelor utopice, reflecția junimistă va miza, în mod previzibil, pe acea manieră englezească de a gândi societatea evocată de Maiorescu însuși. Evolu ționismul junimist înseamnă, înainte de toate, întoar cere la o politică a prudenței, gradualismului și organicității. De vreme ce voluntarismul individual sau etatic
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
altă soluție decât să se întoarcă spre individ și spre comunitate, încercând să exploateze potențialul pe care nu îl poate mobiliza comanda centralizată a statului. Din acest unghi de vedere, politica junimistă este, în același timp, antirevoluționară și durabilă. Energia utopică sfârșește prin a întări un stat ce alimentează apetitul de parvenire al unei false stări a treia. În această democrație bugetivoră, statul este venerat ca motor ale emancipării, iar centralizarea este maniera firească în care această omnipotență a statului limitează
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]