4,445 matches
-
ieși niciodată la soare, să nu bârfești cu nimeni, să nu fii așteptat, privit pe furiș? Ce glorie e asta? Gloria trebuie trăită, altfel nu face două parale, or Bătrânul - ce caraghios! s-a închis în incubatorul unde-și clocește utopia și dacă ar ieși de-acolo acum i-ar arde ochii ca la bufnițe. Eu pot să aleg în fiecare dimineață între mai multe posibilități: să mă culc, să mă plimb, să înot, s-o caut pe Laura ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Azilul se transformase într-un fel de palat al Șeherezadei, adevărată ironie a destinului! Nici diferența dintre clădirea azilului și palatul Șeherezadei nu era atât de mare cât prăpastia dintre mine și un artist adevărat și totuși descoperisem pe neașteptate utopia artei, de a nu se mulțumi să oglindească realitatea creată de Dumnezeu, de a vrea să creeze ea însăși realitate. Devenisem Artistul, artistul prin excelență, țineam locul în azil și al lui Homer și al lui Shakespeare. Mă îmbolnăvisem cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
porcului și pentru sărbătoare. Tabloul meu Întreabă: „Prin ce diferă porcii socialiști de porcii capitaliști?“ Răspunsul corect este: „Porcii noștri sînt diferiți pentru că ei sînt porci SOCIALIȘTI.“ Porcii nu sînt varză, porcii sînt carne și reprezintă progresul, deci socialismul, deci utopia viitorului. Varza era realitatea, porcul era visul nostru. O poveste din vremea copilăriei mele spunea că, În vremurile barbare de dinaintea comunismului, un porc capitalist a mîncat testiculele unui bebeluș lăsat afară, În copăiță, pe prispa unei case. Băiețelul a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
intransigent și vigilent era mascota noastră. În etica de tip comunist, conservatoare și cu reprimări sexuale, acest muncitor „tare“ implica, În egală măsură, o condiție mîndră, semeață. Făcînd totul pentru idealul său, el și-a cîștigat un loc permanent În Utopia. Pe Wakefield Îl doare capul de la teama cumulativă care emană din aceste rămășițe contorsionate ale unei lumi Încă pline de energie negativă. Îi vine În minte Diavolul. ZÎmbește trist, ca și cum ar vrea să spună „Înțelegi ce vreau să spun?“. Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și mîndria proprietății. Sentimentul utopic este Întîmpinat cu un dispreț neauzit, dar palpabil de către cîteva, doar cîteva suflete din sală; probabil artiștii care au venit din Europa ca să-și prezinte operele aici; ei au mîndria proprietății și se tem de utopii. Mi-ar place să văd un proiect colectiv al adolescenților urbani de toate vîrstele și din toate țările care să descrie adăposturile construite de ei pentru dorința lor În ruinele orașelor lor. Ce altceva este erupția minunatului dacă nu eruperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că o să-ți placă locul. Conducînd În susul și În josul colinelor cu podgorii, Wakefield Își imaginează liniile de forță pe deasupra peisajului, legînd oamenii de cosmos acolo unde continentul Întîlnește oceanul. În astfel de locuri, oamenii au găsit - sau au imaginat - dintotdeauna utopii, utopii cu refugiați și migranți, cu religii excentrice, cu nețărmurită gentilețe și nebunie fără de moarte. De cele mai multe ori se presupune că Sfîrșitul Lumii se va petrece aici, dar Grădina Edenului nu face decît să se lățească. Casa Sandinei este ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o să-ți placă locul. Conducînd În susul și În josul colinelor cu podgorii, Wakefield Își imaginează liniile de forță pe deasupra peisajului, legînd oamenii de cosmos acolo unde continentul Întîlnește oceanul. În astfel de locuri, oamenii au găsit - sau au imaginat - dintotdeauna utopii, utopii cu refugiați și migranți, cu religii excentrice, cu nețărmurită gentilețe și nebunie fără de moarte. De cele mai multe ori se presupune că Sfîrșitul Lumii se va petrece aici, dar Grădina Edenului nu face decît să se lățească. Casa Sandinei este ascunsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel”, antipaseist și vital-emancipator, a dinamismului tehnologic, a materialității concretiste, pendulînd între utopia colectivismului social și atitudinea anarhică în raport cu formele oficializate. Arta de avangardă este, prin definiție, una a transgresiunii, a discontinuității, a revoltei și - nu în ultimul rînd - una utopică. În opinia lui Mihai Zamfir, „inovația primordial sintactică definește stilul fin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar avea drept scop „căutarea poemului unic, himericul poem total, adică o formă nouă ce transcende diferențele considerate oțioase (genuri, specii, rigori literare)” (ed. cit., p. 270). Acest sincretism sau sintetism poetic (ilustrat plenar de wagnerism) reprezintă, în fapt, o utopie, o fantasmă aspirînd să reintegreze ceea ce fusese artificial separat de modernitatea raționalist-pozitivistă. Ideea Poemei care îl obsedase pe Macedonski se regăsește și în romane-poem precum macedonskianul Thalassa și Marafka le futuriste al lui Marinetti. Pe de altă parte, „Aluziile explicite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai mistici ca părinții noștri, cari se închinau mult, mergeau la biserică, fără să fie însă pasionați și fanatici. Doar că idolii s-au schimbat (...) Adorarea a rămas și s-a intensificat. Avem acum spirite moderne și cultivate, obsedate de utopii... Socialismul — fie el utopie ori nu — nu e un adevărat cult care-și are preoții săi, oratorii săi și mulțimea credincioasă a lucrătorilor și proletarilor?”, interpretînd în această cheie manifestația studenților lui Mihail Dragomirescu împotriva piesei Manasse: „Cînd sîntem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noștri, cari se închinau mult, mergeau la biserică, fără să fie însă pasionați și fanatici. Doar că idolii s-au schimbat (...) Adorarea a rămas și s-a intensificat. Avem acum spirite moderne și cultivate, obsedate de utopii... Socialismul — fie el utopie ori nu — nu e un adevărat cult care-și are preoții săi, oratorii săi și mulțimea credincioasă a lucrătorilor și proletarilor?”, interpretînd în această cheie manifestația studenților lui Mihail Dragomirescu împotriva piesei Manasse: „Cînd sîntem în vremea misticismului, de ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Editura Univers, 1970, p. 216). Un articol semnat în nr. 2 din Chemarea de N. Porsenna se intitulează, elocvent, „Apoteoza unor valori negative“. Valorile negative — considerate de el „dinamice” și „vitale” — sînt opuse „Idealului” mortificant, autorul supunînd unei critici virulente utopia revoluționară a socialismului: „Ce ar fi lumea fără birul durerii? Un conglomerat amorf, nesusceptibil de progres. Societatea perfectă, în care nu mai e nimic de realizat, este faza de agonie. De aceea, socialismul netezește terenul pentru muribunzii și imbecilii viitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
construcțiilor sistematice, teoretizante și conceptualizante. Deloc lipsit de spirit critic, Perpessicius aparține în mod vădit categoriei criticilor „feminini”, „artiști” și „poeți”; articolul său programatic „În tinda unei registraturi” evidențiază o opțiune pentru critica înțeleasă ca „registratură”, iar nu ca „magistratură”. Utopia criticii „perpessiciene” este un ecumenism estetic epurat de intruziunea sociologicului, a eticului și a etnicului, precum și de prejudecățile dogmatice, raționalist-pozitiviste. Caracterizîndu-l în Istoria literaturii române contemporane, E. Lovinescu atrăgea atenția asupra faptului că: „Pentru a da impresia autorității, suprema calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz e un devotat al ideii de literatură (...) își iubește personajele de o puerilitate simpatică (...) uneori, demonică și răutăcioasă, alteori”. Pornind de la „Fuchsiada”, eseul lui Raicu propune, în final, o „critică a conștiinței angelice” urmuziene: „Visul muzical angelic constituie veritabila utopie a lui Urmuz, în care se poate descifra cu ușurință repulsia abia sublimată față de aspectele brutale, față de materialitatea impură, de organic, de fiziologic — și, într-un sens mai larg, față de maturitatea maculată, care este infernul urmuzian. Valoarea fundamentală o reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Țara de Kuty, cît și Cimitirul Buna-Vestire ilustrează, în opinia lui Nicolae Manolescu, „o reluare conștientă a viziunii și procedeelor urmuziene, precum și (...) a atitudinii polemice față de o anumită literatură” (p. 548). Observația capitală a eseului vizează însă caracterul de „utopii negative” al prozei celor doi: „în acest paradis colectivist, Algazy și Grummer nu se vor mai ciocni” (p. 556)... Se vorbește, apoi, despre „reorganizare”, despre „omul nou, corectat” și despre kafkiana „colonie penitenciară”. Referirea la Kafka ne trimite — de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adeseori cu o atitudine antipoliticianistă, antiburgheză și antiliberală, fie ea socialistă, populistă, conservatoare sau reacționară, mergînd de la critica parvenitismului pînă la refuzul modernității și al parlamentarismului din anii ’20-’30. Seducția unei himerice restaurări a valorilor medievale sau arhaice, tentația utopiei totalitare ca antidot al „crizei imaginarului” european și redimensionarea romanticei „tentații” (culturale) a Orientului pe fondul crizei eurocentrismului occidentalist sînt cîteva dintre aspectele cele mai acute ale renegocierii raporturilor internaționale dintre „centre” și „periferii”, dintre „culturile majore” și „culturile minore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
egală cu contribuția pe care o aducea la bunăstarea ei. Dar, pentru a ajunge la așa ceva, era nevoie de o simțire comună, o cultură, o credință și o politică în care să te poți recunoaște dincolo de diferențele de nație. O utopie. Iată de ce nici unul dintre noi nu era cu totul împăcat. Îmi cumpărasem o casă și făcusem din ea un mic palat unde puținii învățați și artiști din oraș se bucurau întotdeauna de o primire cordială. Ușa era deschisă și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care nu l-am mințit niciodată, care mă cunoaște cu adevărat. Singurul În fața căruia m-am arătat așa cum sunt, În monstruoasa mea răceală. El care acum poate că mă urăște și mă disprețuiește. Aris - ce tânăr curajos, plin de utopii, intransigent, măcar dacă ar rămâne mereu așa cum e, dacă timpul nu l-ar transforma Într-un individ arid și meschin, și dezamăgit ca toți ceilalți. Aris, care o așteptase cât timp ea se juca de-a clienta agenției imobiliare - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zicem că aveau spiritul șaizecioptist), pe un teren imens plantat cu pini, aparținând părinților unuia dintre ei, ceva mai la sud de Cholet. Proiectul, pătruns de idealurile libertare În vogă la Începutul anilor 70, Încerca să pună În practică o utopie concretă, adică un loc În care să se trăiască - „aici și acum” - după principiile autogestiunii, În respectul libertății individuale și al democrației directe. Totuși, Locul nu era o nouă comunitate; trebuia să fie, mai modest, un loc de vacanță, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un pahar de vin ? — Sinceră să fiu, mă sforțez să zâmbesc, cred că vreau doar nota, mulțumesc. Nu contează. Adevărul e că nici n-aveam cum să ne potrivim programele toți trei pentru a lua masa împreună. A fost curată utopie. Nici măcar n-ar fi trebuit să încercăm. Suntem cu toții ocupați, avem cariere, pur și simplu așa e în familia mea. Cum stau așa în fața restaurantului, în fața mea oprește un taxi și ridic repede mâna. Ușa din spate se deschide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
americana afirmare publică a convingerii religioase (pe care europenii o consideră o chestiune strict privată). Centrul nu e niciodată vacant, marginea este mereu părăsită; sfera publică și cea privată se confundă adesea, Își schimbă topologiile, conținuturile și funcțiile. Așa arată utopia marginalilor În Statele Unite și, În mai mică măsură, În Vestul Europei: o societate fără periferie, În care federația grupurilor minoritare de egali (de fapt, a grupurilor Închise, recrutate pe baza unei singure trăsături: homosexualii, scunzii, lesbienele, negrii, penticostalii, grașii, handicapații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
unei singure trăsături: homosexualii, scunzii, lesbienele, negrii, penticostalii, grașii, handicapații de diverse categorii, irlandezii etc.) luptă umăr la umăr Împotriva majorității opresoare, normative, stigmatizante, intolerante (prin definiție); aceste grupuri Închise, deși de regulă susținute de ideologii de stânga, sunt (anti)utopii sectare, abolesc diferențele sociale În interior și le traduc În termeni organiciști În exterior; potrivit acestui paradoxal tip de ideologie, libertatea de a fi tu Însuți se exercită nonșalant, „natural”, exclusiv În interiorul grupului de indivizi identici (până la perpetuarea grupului prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de la București) sînt un fel de contrapunct, cîștigă din intersecția fortuită a celor două universuri, prilejuită de o vizită la căpătîiul unei bătrîne staliniste muribunde, mama soției naratorului și fostă subalternă a Anei Pauker, dezamăgită de transformarea În coșmar a utopiei comuniste În care crezuse la tinerețe. Bătrîna era inspirată de Florica Bagdasar, de care voi vorbi din nou la nota 13. 6 „Abe” Îl ironizează pe unul dintre adversarii săi academici, spunînd că e un „asiduu importator al celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de-a dreptul pasionale. Ba chiar avusese și câteva relații. Dar nici una nu fusese destul de serioasă ca să se transforme într-un parteneriat stabil, profund implicat, bazat pe dragoste și care să facă din copii o posibilitate, mai curând decât o utopie. Pe de altă parte, Alice avea o carieră proeminentă, un apartament minimalist neipotecat, localizat într-o zonă de invidiat, în Central Park, și tot atât de multe perechi de pantofi pe cât și-ar putea dori vreodată o femeie. Dac-ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
contact cu parchetul și lichidul se împrăștie în toate direcțiile. 2 Fugi. Fugi cât mai poți. Oriunde. Ia-ți picioarele la spinare. Stătea pe verandă, cu ziarul într-o mână, iar genunchii îi tremurau, cuprinși de neliniște. Genunchi neliniștiți - ce utopie. Numai un Scriitor ratat ar putea să extragă din mlaștina unor gânduri infecte o astfel de metaforă. Aruncă din nou ochii pe prima pagină. Era anunțată moartea violent a unui polițist. Un detectiv (poate chiar Detectivul, nu?) care fusese într-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]