11,855 matches
-
cerînd suportul muncitorilor. Anunță un miting pentru a doua zi. Un miting, adică români umplînd centrul Bucureștiului; În acest context, e probabil cea mai proastă ideea pe care o poate avea. Aparatul de partid se pune În mișcare și În uzinele din București oamenii sînt instruiți pentru miting. Deși apropiații lui Încearcă să-i schimbe planul, Clarvăzătorul pare să-și fi pierdut de tot simțul realității: pare Îmbătat de titulaturile propagandei (Cel Mai Iubit Fiu al Poporului, CÎrmaciul Neamului etc.) și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Mulțimea, Împinsă de forțele de ordine, se Împrăștie, dar se regrupează ca de la sine Într-o zonă strategică, care devine un simbol al Revoluției: Piața Universității. Se pare că mitingul, pe lîngă grupurile aduse organizat de aparatul de partid din uzine și alte instituții de stat, a atras mulțimi de curioși, mii de oameni care au venit de bunăvoie, intuind potențialul acestui moment, cunoscînd povestea de la Timișoara. La cîteva ore de la Întreruperea mitingului, forțele de ordine se luptă cu masele de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
chiar și a unor personaje secundare. Astfel că și-a dedicat cariera spectacolelor omagiale. Care nu lipseau. Putea să recite admirabil poezii dedicate oricui: partidului făuritor de lumină istorică, cuplului de conducători care călăuzește prin veacuri poporul, agriculturii socialiste sau uzinelor patriei, istoriei neînfricate a neamului românesc. Așa cum la fel de bine recita din poetul național Mihai Eminescu sau din orice alt poet care dădea bine În aceste spectacole omagiale. O făcea cu o dedicație pe care nimeni n-ar fi bănuit-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bine cum stăteau lucrurile Înainte, dacă o s-o intereseze. După două săptămîni, a venit răspunsul. Anaïs părea o tipă dintr-o bucată, i-a povestit despre iubitul ei, François, mai mare cu 4 ani, care lucrează În administrație la o uzină Renault, despre cercul lor de prieteni, cîțiva cîntă Într-o trupă de folk-rock, presa spune că sînt un fel de New Model Army francezi, tocmai s-au Întors dintr-un turneu În Anglia și Irlanda și cîteva seri au tras
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pavat cu dale de granit, și cu inelele mari de oțel, în locurile unde pe vremuri acostau bărcile colorate. Podețul elipsoidal, reflectat în oglinda apei, era reprodus pe cărți poștale ilustrate, iar mica cisternă elegantă (aflată încă în uz) a uzinei de gaz din apropiere, cu coroana ei de oțel traforat, era o piesă de epocă, prețuită de arheologii industriei. Dar, în realitate, apa stătută, maronie, era murdară și dezolantă: orice încercare de a o reîntineri în scopuri de turistice. Canalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sălii Mari, turnul cenușiu, retezat, al bisericii St. Olaf, turla vărgată a bisericii St. Paul („prăvălia“ părintelui Bernard), turla subțire a „bisericii de tinichea“ catolice din Burkestown, masiva biserică metodistă din Druisdale, Casa de Reuniuni a „Prietenilor“, magazinul universal Bowcock, uzina de gaz, fabrica de mănuși (o clădire de cărămizi, din secolul al XIX-lea, cu aspect de castel) și noul edificiu al controversatei Școli de Politehnică, dincolo de islazul comunal. În continuare, Tom inspecta camera de baie. În locuința lui mobilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe trei sferturi rotundă, care se ridica de pe câmpul întunecat, dincolo de „Țara Pustie“, răspândea o tainică lumină argintată pe cerul care i se părea lui George, așa cum stătea sub felinarele galbene, extrem de îndepărtat de pământ. Dincolo de podul de fier, silueta uzinei de gaz se decupa în clarul de lună. Felinarele aruncau o lumină verzui-lividă peste cheiul împestrițat cu smocuri de iarbă izbucnite printre pietre. În acest loc, orașul Ennistone era cufundat în somn. Nici o lumină nu licărea dincolo de canal sau dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai este în peisajul Iașilor. Apoi, când a fost ridicată și când a dispărut dintre zidirile sfinte? ― Biserica Dancu a fost ridicată în 1541 și demolată ca urmare a deteriorării în 1903. Se afla cam pe locul unde este astăzi Uzina Teatrului Național din Iași. ― După ce am aflat acestea, hai să vedem ce se mai întâmplă cu biserica devenită mănăstire? Pentru asta, însă, trebuie să vedem ce spune Mihai Racoviță voievod la 27 decembrie 1703. ― El întărește daniile făcute de Constantin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
regulatorul întregului cosmos, o zeitate de care atârna viața și moartea. În această dispoziție sufletească, Bucureștiul îmi păru chircit, sugrumat, fără aer, încît aveam impresia că mă sufocă. Palatele de pe Calea Victoriei ― jucării mărunte din vremea copilăriei, iar universitatea o mică uzină de vorbe, fără sens și conținut! Ce însemna oare știința dreptului, ce noimă aveau disciplinele filozofice și toate celelalte științe pe lângă marea știință a dragostei? Dacă școala nu ne învăța să descoperim țara iubirii și să întreținem nestinsă flacăra ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
copilăria mea. Habar n-am de ce-i revăd așa des cu ochii sufletului și nici nu am de gând să-mi explic logic fenomenul. Totul pleacă de la personajul fabulos al prunciei mele, bunicul din partea mamei, cunoscut la secția forjă din uzinele „Autobuzul“ și-n perimetrul Piața „Progresul“ (fostă Donescu) de pe Șoseaua Giurgiului - Bellu - Ferentari drept „Nea Costică (Cristea) Vânătorul“. Dunărean epicureu, temperament sangvin, micuț, dar focos, băutor atletic, impetuos cîntăreț de romanțe și tolbă nesecată de basme, ucenic de la 16 ani
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pună în circulație două-trei manifeste, ba poate chiar mai multe. Gândindu-mă bine, cred că și eu mi-aș pune semnătura lângă a lor. Suntem împotriva sclaviei! Că n-avem încotro si am introdus-o la noi acasă sau în uzine, asta-i una și lucrul e firesc, dar ar fi culmea să te mai și lauzi cu ea. Știu că nu ne putem lipsi de a pune stăpânire peste ceilalți sau de a ne lăsa slujiți. Fiecare om are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Față de acea pricopseală, domnișoara Norica, cu sufletul ei de mică cerșetoare, își amânase fără termen ura împotriva Elenei. Locuința Gramatulei nu era la conacul frumos din Prundeni, unde copilărise Elena, ci era așezată între coșuri de fabrici, în miez de uzine. Cu sânge grecesc curat, mătușa iubea mai mult negoțul decât pământul, și zgomotul o încînta. Trebuise câteva săp-tămîni pentru ca totul să fie terminat acolo la țară. Monumentul binefăcătoarei se ridicase repede, solid și simplu. Moștenirea, care creștea cu mult averea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
operă de artă. În acest bazar care leagă o naștere de o moarte și în care unii au mai mult noroc, alții mai puțin, eu am fost ceea ce se cheamă un visător. M-aș putea compara, eventual, cu o mică uzină de visuri. Numai că visurile mele n-au avut ambiții practice. Și au fost, cele mai multe, ori prea cuminți, ori prea naive. Am visat lucruri imposibile, dar nu mărețe: să ajung la Polul Nord, să aflu "secretul secretelor" dintr-o carte a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dar, pentru mine, e cel mai frumos copil din lume” “Draga mea, am uitat să ți-l prezint pe colegul și amicul meu de studenție Aurel Prună. Dar, stai, ce cauți tu aici, la C?” “Păi, lucrez ca economist la Uzina de Utilaj Chimic. Prin repartiție guvernamentală. Iar acum, tocmai am plecat de-acasă, din Teleorman. De fapt, am fost într-o deplasare în interes de serviciu, dar nu m-a răbdat inima să nu dau și pe la Salcia, satul meu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dar mi-a reproșat că n-am prea scris despre dragoste, despre splendorile vieții... Mi-a mărturisit că a fost student vreo trei ani la drept, dar că, după ce a părăsit facultatea, a lucrat câțiva ani ca muncitor într-o uzină bucureșteană. Apoi, a devenit membru de partid, pe urmă activist UTC... În momentele sale de răgaz (în ultima vreme, din păcate, din ce în ce mai puține) îi place să citească ceva bine scris, să vadă un film sau un teatru... Dar, nu prea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
despre mine și nici n-am văzut pe unde am mers, între timp, eu și cu Ana, în povestea din visul lui PAM. Văd doar că licuriciul din părul Anei strălucește iar noi am ajuns undeva, într-un fel de uzină. Ba nu, nu e uzină, e un laborator de uzină. Sau un atelier ingineresc special pentru inventatori. Sunt tot felul de aparate și planșete aici. Ați înțeles, prieteni? Aici lucrează oameni care știu să deseneze. Iar pe pereți sunt expuse
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
am văzut pe unde am mers, între timp, eu și cu Ana, în povestea din visul lui PAM. Văd doar că licuriciul din părul Anei strălucește iar noi am ajuns undeva, într-un fel de uzină. Ba nu, nu e uzină, e un laborator de uzină. Sau un atelier ingineresc special pentru inventatori. Sunt tot felul de aparate și planșete aici. Ați înțeles, prieteni? Aici lucrează oameni care știu să deseneze. Iar pe pereți sunt expuse desene, scheme, grafice. Multă matematică
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mers, între timp, eu și cu Ana, în povestea din visul lui PAM. Văd doar că licuriciul din părul Anei strălucește iar noi am ajuns undeva, într-un fel de uzină. Ba nu, nu e uzină, e un laborator de uzină. Sau un atelier ingineresc special pentru inventatori. Sunt tot felul de aparate și planșete aici. Ați înțeles, prieteni? Aici lucrează oameni care știu să deseneze. Iar pe pereți sunt expuse desene, scheme, grafice. Multă matematică și multă inginerie. Am impresia
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în deplina lor uitare, în burnița toamnei, vă îndemn doar să ne amintim cu nostalgie despre cum anume se chinuie să supraviețuiască buruienile și frunzele de arțar printre fierătanii fără rost aruncate la o margine de cale ferată în curtea uzinei gospodărită de directorul și de consiliul de administrație responsabilizați cu salariile acelea care nu există decât în feeriile de basm, atât de iscusit aduse în atenția fermecată a umanității de frații Grimm. Nu departe se aude cu intermitențe vuietul mulțimilor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
oameni așezați la niște birouri scotoceau prin mormane de documente. Gosseyn nu fu prea surprins să descopere că Armstrong nu cunoștea pe niciunul dintre ei. Venusienii non-A erau niște indivizi pe de-a-ntregul responsabili și aveau acces oricând în uzinele unde se executau lucrările cele mai secrete. Armstrong își spuse numele venusianului de la ușă, apoi îl prezentă pe Gosseyn. Omul, care rămăsese așezat până atunci, se ridică și întinse mâna. - Mă numesc Elliott, zise. Se întoarse spre un birou din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
unde se pregătea una dintre navele de luptă capturate, rebotezată Venus, pentru a-i duce pe Leej, pe căpitanul Free, un echipaj de tehnicieni non-A și pe el însuși, prin spațiul cosmic. Intră într-un oraș aproape pustiu. Numai uzinele invizibile și centrul militar prezentau o activitate formidabilă. Elliott îl însoți pe Gosseyn pe navă și îi comunică ultimele informații. - Nu am auzit de luptă, dar unitățile noastre trebuie probabil să intre în acțiune. Zâmbi și scutură din cap. - Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
parțial responsabil, se găseau tot pe teren periculos Crang. Patricia, Nirena, Ashargin. Un dictator de răsturnat, o mașină imensă de război de oprit prin toate mijloacele. Brusc, se hotărî. Puse piciorul în refugiul Discipolului, pe zona sa memorizată, exact în fața uzinei. Ajunse la etajul superior fără probleme și se opri pentru a-l întreba pe un om care era drumul spre apartamentul Discipolului, - Am o întâlnire, zise. și este urgentă. Valetul fu înțelegător. - Nu ați luat-o pe drumul cel bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape o zi întreagă pentru a explora refugiul. Nimic anormal în clădire. Sectorul servitorilor, mai multe secțiuni destinate unui mare număr de funcționari, uzină generatoare la subsol, o aripă amenajată cu celule. Funcționarii și mecanicii trăiau în case de-a lungul țărmului, departe de construcția principală. Yanar și cinci alți prezicători își avea apartamentele pe un culoar. În spatele edificiului, un hangar destul de vast pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Caldwell zîmbindu-i și făcîndu-i cu mîna în interiorul său. Era învăluită într-o ceață atît de deasă de emoții disperate că, în cele din urmă, trebui să se oprească și să își tragă sufletul. Pe malul depărtat al canalului erau atelierele uzinei metalurgice Blochairn. Dinspre ele se auzeau lovituri și izbituri monotone, iar o lumină portocalie străluci orbitor deasupra, pe cer; apa canalului făcu bășici negre și dîre de abur valsară pe suprafața ei și o luară în sus spre un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și la pileala de sîmbăta trecută. Viața e ușoară cînd ești robot. Se întîmplă accidente, și astea te pun din nou pe gînduri. își amintești de vizita regală de săptămîna trecută? — Mda. — Ei bine, sînt niște șine de tren în spatele uzinei, iar trenul regal urma să treacă pe-acolo la trei după-amiază, și toți muncitorii au primit liber să-l vadă. Așa că atunci cînd a trecut, trenul eram cam patru sau cinci sute la margineacăii ferate, în salopetele noastre unsuroase. Regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]