3,641 matches
-
așează energia Întreținătoare a vieții Îmi prisosește, dar colțatului celuia Îi mai trebuie. Vasăzică, omătul ar fi un fel de aliment din această privință. Hm Noroc că am răscolit prin hârtiile lui Cristi, unde se refugiase șoarecele pe care-l vânam; șoarecele s’a dus, dar am aflat că Soarele nu ne dă doar energie - felicitări celor ce știu s’o capteze subvenționând agricultura și s’o vândă și altora; Soarele ne dă și acea matriță, esență a vieții, chiar de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și bagă de seamă că la pândă stă codrul, care acaparează, Încetul cu Încetul, malurile păpuroase și colmatate ale lacului, care devine doar un ochi de apă Într’o poiană. Până dispare și acela, Moti, pentru ca prietena ta, Felis silvestris, vânând pe acolo, nici să nu bage de seamă că e chiar deasupra vechiului lac. S’o crezi tu, Cristi. Nu uita cum, chiar tu, ai aflat vechiul curs al Prutului, demult acoperit de pădure, doar analizând solul. D’apoi drăguța
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
v’am plictisit cu cele două prime file - chiar așa - ale cărții mele de vizită, sper să n’o fac astăzi. Poate veți Înghiți În sec, căci voi aduce vorba de-ale gurii, dar vă ofer și un antidot. Am vânat o vrabie, iar acum mă delectez rozând-o. Cupene cu tot, căci și ele produc vitamină D, tot după metoda folosită de mine - sper că n’ați uitat de săptămâna trecută - doar că proasta de vrabie nu știe să și-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
avut și succes la vânătoare, pe undeva. Eu, punându-mi În minte să fac o partidă de vânătoare, ajung tot pe acolo. Dacă o fac prea devreme, când urmele predecesorului sunt proaspete aflu, mirosind, și plec de acolo: cineva tocmai vânează. Dar, după câteva ore, când amprenta a dispărut, sunt liber să vânez. Și așa voi vedeți o pisică neagră la amiază, una bălțată pe seară... pe același teren și cu același succes. Noi nu ne Împușcăm unul pe altul cum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să fac o partidă de vânătoare, ajung tot pe acolo. Dacă o fac prea devreme, când urmele predecesorului sunt proaspete aflu, mirosind, și plec de acolo: cineva tocmai vânează. Dar, după câteva ore, când amprenta a dispărut, sunt liber să vânez. Și așa voi vedeți o pisică neagră la amiază, una bălțată pe seară... pe același teren și cu același succes. Noi nu ne Împușcăm unul pe altul cum mai faceți voi, și vai de șoarecii care se confruntă astfel cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am avut noroc cu Cristi, dar mă gândesc la aceia expuși la piață. Cum să vinzi ceva sortit independenței, odată scăpat de greaua perioadă dintre Înțărcare și adolescență, aceea În care mulți dintre noi „dau colțul“? Eu, pisoiul, știu să vânez, prin datul meu genetic și Învățătura mămicii - mai bună mămică nici că se poate -, dar sunt prea mic pentru a-mi adjudeca un șoarece. Dar trebuie să trăiesc. Cum? Păi există o categorie de animale numai potrivite vânătorii mele, mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mama se ocupă cu sârg de ei chiar și acum; știe ea ce știe cu dăunătorii: o recoltă slabă Înseamnă șoareci puțini... Iar eu, deși motan În toată firea, cu grija zilei de mâine În seama lui Cristi, tot mai vânez vreo molie prin casă. Bat lăbuța că cine e prieten cu o pisică nu-și Împarte casa cu tot soiul de gâzgănii cu 6 picioare, care fug ca dracu’ de tămâie de pisica al cărei biocâmp Îl simt de departe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câinele s’a mulțumit cu mațele și oasele. Feleșag? Păi omul a făcut la fel, mai apoi, și ci zeii: din jertfă, omul lua carnea, arzând pe altar grăsimea. Citiți cu atenție Biblia, deși treaba a născocit-o Prometeu care, vânând cu ajutorul lui Zeus, a Împărțit vânatul: o grămadă mică de carne și o alta, mare, din restul acoperit cu pielea; Zeus a ales, evident, grămada mare... Oricum, câinele proaspăt adoptat a intrat În sălașul omului. Deja În așezarea de la Cernavodă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adoptat a intrat În sălașul omului. Deja În așezarea de la Cernavodă, de acum 5 milenii, el Își lasă oasele, dreptu-i cam ciuntite, semn să ai noștri strămoși procedau cu el precum chinezii, dar și excrementele, semn că el nu era vânat, ci hălăduia printre colibe. Carnea de câine nu e atât de competitivă; mai ales că nici nu-și vinde pielea cu una cu două, și-și cunoaște prea bine „aliatul“. Mai dulce e aceea de porc, oaie, capră... Și așa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu cât jumătatea feminină a omenirii o depășește pe cea masculină. Ai spus-o... - Vezi Moti, dacă pe tine te interesează doar pisicile, nu și pisoii? Dacă ai fi fost casnic, așa ca noi ori ca guguștiucii pe care-i vânezi, ai fi văzut că de la o vreme puiuții care se strângeau unul În altul În cuib, se Îndepărtează de el, fugind ca de foc. Păi nașterea, ca noutate, Început și potențialitate, e negentropie. Și se manifestă prin evidența unei antinomii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a scăpat dintre betoanele Încinse când, rotindu-și ochii, a aflat ceva familiar: copacii Copoului. A uitat vizita promisă și... trăiască libertatea! Acel tânăr a gândit bine: E o pasăre a libertății, care a nimerit Între hulubii pe care-i vâna În capcana Întinsă acelora. Și dacă tu, Cristi, Înțelegi, mai spune și altele. Păi... oamenii acuză uliul, căci le dijmuiește găinile. Doar că uliul știe, ca unul care face umbră pământului cu mult Înaintea omului, ca și găinile de altfel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
entropia o va Îndemna să fugă din cuib: cu tenacitate, pentru că e mândră și nu trebuie să apară altfel decât vrea ea, se... recuperează. Iar când va crește mare, cred că te va tenta s’o faci mămică... Chiar dacă vei vâna vrăbii și pentru ea... - Dacă n’aș ști că vorbești serios, dar și că ești un romantic Întârziat, aș crede că ești reîncarnarea lui Richelieu. Acela, cumplit de pragmatic, Încât viața unui om o avea la degetul cel mic, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de la Olimpia... „Meridian“, 22 martie 2002, ora 12,45 49. Evadatul Sunteți niște evadați, iar asta nu de când ați descoperit focul, cât mai degrabă de când ați inventat opaițul. Adică de când ați consimțit să vă rupeți de la gură ceva din grăsimea vânată cu trudă pentru a căpăta lumină, ceea ce eu, pisica, o ființă eminamente nocturnă, n’aș face-o nici În ruptul capului. Și nu pentru că văd noaptea ca... mine, ci pentru că am nevoie de acordul cu ciclurile cosmice, Între care unul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
necumpătaților... „Meridian“, 19 aprilie 2002, ora 12,45 52. Divin Nu sunt câtuși de puțin privilegiat, chiar dacă microfonul dă această aparență. Sunt chiar un pisic necăjit: Chiar de paști am să fiu obligat să-mi câștig existența ca de obicei, vânând, deși sunt expert În a-mi Însuși o ciosvârtă de miel. Dar așa ceva n’am găsit niciodată pe la Cristi prin bucătărie. Alți congeneri... Miau Nu trebuie să vă mâniați dacă aceia fac ce nu pot eu, chiar dacă mielul are pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
crezut că aceste două jalnice excepții constituie regula: ceva tot cu cap și două picioare, dar care cap numai pe umeri nu era, și-a folosit mâinile pentru a-l trimite Într’o lume În care nu mai trebuie să vâneze șoareci și vrăbii, și nici să se scarmene cu alții pentru favorurile pisicuței din vecini... Iar Cristi mi-a spus, În locul scrisorii așteptate de la Grinuț, cuvinte cumplite; chiar și pentru el, zic eu: Omul e singura ființă care ucide degeaba
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar Încununate de o singură piatră, nu ca piramida lui Keops, aceea cu vârful retezat. Acolo, În vârf, se află prădătorul suprem, precum - zice Cristi - eu, cel care prind acele păsărele, ori vreo bufniță. Care prădător suprem, neavând cine-l vâna, ar muri de moarte bună. Dar mi-aduc aminte de vorba voastră, aia cu lupii - alt prădător suprem - care se mănâncă Între ei. Aha! Acolo, În vârf, nu se află doar o piatră, ci mai multe. Parcă și amintita piramidă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ci la acela al biocenozei. Anume, parazitul constituie un factor limitativ În privința impactului plantei asupra mediului, care o poate conduce chiar la autoinhibiție. În fond, răsărita e interesată să lase În urmă câțiva urmași, nu o droaie, sacul de semințe vânat de noi. Uneori, ca În acest caz, sunt deci necesare/se manifestă și mecanisme limitative, redundante la hibernala refacere a solului, ce constituie tot o neutralizare a efectului viețuirii plantei, mecanisme care acționează „instant“, nu doar sezonier, dar tot Întru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
până unde? Un alt catastrofic, Dennis Deletant, după ce scrie că ideologia oficială a comunismului românesc a fost... protocronismul, înșiră fără să clipească alte enormități de genul "toți cei care n-au aderat la protocronism au fost supuși prigoanei, depistați și vânați fără dificultăți." Culmea e că nu acești iluzorii persecutați (pură invenție!) au înfundat pușcăriile comuniste, ci tocmai... profesorul Papu, condamnat în 1961 la 8 ani de temniță pentru "complot antistatal și înaltă trădare"! O simplu dispută de literatură comparată, văzută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
face parte tot dintre visătorii ce nu-și poartă carabina în peisaj ca să împuște, ci mai mult ca să hălăduiască. De altfel, și zice: "simpla deplasare în teren reprezintă o ocazie de a mai ieși din cotidian". Rezon. Nu se mai vânează pentru carne, ca-n epoca de piatră, ori ca-n "epoca de aur", când măcelăriile erau goale și doar pușca ne ajuta să așezăm câte ceva în tigaie, ci pentru a avea acces la farmecul inefabil pe care numai evadarea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de protecție în bătaia Codului Penal, implicându-se în braconaje de-secretizate și zugrăvind malițios împrejurări despre care, de regulă, se tace. Dacă-n însorita Italie, din care se vor fi trăgând strămoșii lui Sardino, s-a ajuns să se vâneze iepuri importați din România, apoi taman asta încearcă să prevină autorul la noi, martor cu pix al împuținării viețuitoarelor și strâmtorării habitatelor din spațiul mioritic. Orice expediție vânătorească devine, astfel, o călătorie inițiatică, la care cei zidiți între membranele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
întoarcă în țara lor de origine. Aceasta a fost una din cele mai ample migrații din istoria Europei. În cazul României, care nu a cerut oficial alungarea minorității germane din țară după ce sovieticii ne-au invadat și ocupat i-au vânat și arestat pe nemții rămași, sub pretextul că au colaborat sau au simpatizat cu Hitler, i-au îmbarcat în vagoane și i-au dus și repartizat în diverse lagăre de muncă forțată, în interiorul U.R.S.S., de unde majoritatea lor covârșitoare nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
frontul de Vest, a ajuns în Munții Tatra. S-a întors acasă pe 12 mai 1945. A scăpat de peste tot. Și s-a întors teafăr. Dar tot în '45, spre toamnă, l-au luat rușii când au început să-i vâneze pe nemții din țară pe cei ce fuseseră membrii sau simpatizanții partidului nazist, dar și pe alții, cum a fost cazul cu bunicul meu. El era căsătorit cu o nemțoaică. Era bogătan. Acasă avea 30 ha de pământ. Avea tractor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la fugă spre Primărie pe alte străzi, hăituiți și vânturați Încolo și-ncoace de un popor mult mai numeros de militari, milițieni și securiști, care veneau de peste tot dimpreună cu Salvări și mașini de pompieri. Toți au tras În noi. Vânau poporul ca pe iepuri, din Dacii În plină viteză. Ne Împușcau de la ferestre, din poduri, de pe acoperișurile blocurilor și iarăși fugim și trebuie din nou să ne grăbim fără să ne pripim. Ceața unui amurg fumegos ne Împresoară și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cot pândind pentru o clipă o schimbare, năpădit de o dorință tulbure. Marea de un roșu murdar se zbătea Între zidurile coșcovite ale cazematei. O fi fost furtună aseară, dar nu-i nici o scamă de nor pe cer. I-au vânat ca pe iepuri, da, au dat cu gaze toxice, cu ce naiba n-au dat? Ca să-i stârpească definitiv, da, marea s-a umplut de sângele lor. Peste tot pute a mortăciune, drept pentru care poporul i-a ales o dată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dă ocazia să mă gândesc la cultul pe care geții îl rezervă lupului, considerat strămoșul sacru. După Strabon, poporul acesta coboară direct din Marele Lup: daos este numele frigian al fiarei. Stindardul dacilor conține un cap de lup. Nimeni nu vânează acest animal. Lupul e adoptat ca un etalon, adică e când bun, când rău și se crede că în fiece om „zace” adormit un lup, care poate deveni rău dacă nu e tratat cum trebuie. Există niște practici ritualice prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]