2,982 matches
-
de patimi pârjolite, au plecat înspre cetate unde-au găsit altă locuință lacustră acoperită de aștrii; își clădeau în nisip năzuințele, pigmentate într-un albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dat confirmarea incredibilă având semnificația clară de ispășire a păcatului! Auzi vocea cunoscută la despărțire mâncând cuvintele și căzând amenințătoare ca un magnet puternic în urma sa. - Ia-ți banii! Te voi aștepta marți. Când femeia coborî, bancnota plutea într-un vârtej nevăzut de aer printre scaune. Un liceu la malul mării Domnului profesor Vodă Vă atrag atenția că personajele sunt imaginare, nu e vorba de noi! - fragmente - Ca de obicei un nor cenușiu zdrențuit pe margini, fugărea alt vălătuc compact și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ne aruncă într-o angoasă continuă care se autoalimentează, deoarece, când nu a mai rămas nimic care să fie incorupt, totul devine inconsistent și nu mai merită să trăim. Chiar și legăturile, în special cele de iubire, sunt copleșite de vârtejul corupției, astfel încât nu ne mai angajăm prea mult să le cultivăm, sfârșind prin a nu mai avea încredere în nimeni. Dar a nu ne încrede în nimeni transformă conviețuirea noastră într-un infern: totul devine un pretext pentru a întrerupe
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și simt încă acea strângere de inimă și de testicule, acea stoarcere a glandelor interne și a glandei mai subtile care secretă Timpul, iar glandele din colțurile ochilor mei secretă serotonină. Așa că harta orașului meu e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură. Nu am observat niciodată alunițele de pe corpul mamei, dar cunosc în cele mai mici amănunte alunițele negre, cafenii și tulbure-translucide de pe corpul primei fete pe care am mîngîiat-o goală, iar stropii de nostalgie de pe fața Bucureștiului, locurile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și minunatele ființe care ne scrutau de după curbura moale a sticlei. Foarte curând s-au plictisit de noi și și-au reluat rotirile și răsucirile, atingerile delicate și jocul privirilor. Apa nu se clintea, nu făcea bule de aer sau vârtejuri la alunecarea lor. în bazin era și un pui. Se rotea și el, înșurubîndu-se în jurul celorlalte foci. Multă vreme nu s-a apropiat de noi. Firește că i l-am arătat imediat fetiței, care căsca acum ochii pe atât de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cireșe, și cireșe cu viermi și viermele pur transparent / ea cumpără cornuri unei babe / cu picioarele cât două femei învelite în ziare / ("ai mai pomenit?") / ea se tunde în toate felurile și nu-i stă niciodată bine / pentru că are două vârteje două vârfuri de cap". De oriunde închei citatul, îți pare rău că nu-l mai poți continua. Pentru că, în flux continuu, cu foarte rare inconsecvențe sau note false, vocea alintată, amorală, rea uneori și mereu mirată a Monicăi, un fel
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca sigur, taman bășina mea puturoasă. A existat o vreme când ne puteam scuti reciproc de ura și scârba asta. Sigur a existat. Mă simt puțin amețit, pe urmă creierul parcă Începe să mi se rotească În cap, iscând un vârtej de gânduri și emoții. Le simt scurgându-se În ceva asemănător unei găleți perforate, care se golește Înainte de a apuca să-i examinez conținutul. Iar vocea pițigăiată și tăioasă a lui Toal parcă mă străpunge. Și chiar acuma s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și ochii Înlăcrimați. Eu sar afară. Ea o pornește În viteză. De cum Îmi dispare din raza vizuală iau un taxi până acasă și mă bag În pat unde văd și mai mulți demoni cum se formează În modelul plin de vârtejuri al tavanului meu din artex. Patul pe care obișnuiam să-l Împărțim. Timpul să trecem la acțiune. E Hogmanay și azi ies În oraș. Ies În oraș cu Carole. Iarăși Carole? Am trecut prin multe, de fapt poate prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
știință nu prea exista la acea vreme. Apariția ei este o consecință a hazardului, "interacțiunea extrem de complexă a unor forțe ideologice" cum scrie Culianu. Mai precis, "spiritul nostru științific modern s-a născut ca o muscă apteră care, în marile vârtejuri ale istoriei din secolul al XVI-lea, a avut norocul de a trece neobservată și de a nu fi eliminată de neîndurătoarea selecție naturală. Aceasta lovi atât de tare științele Renașterii, încât le răpi orice șansă de redresare"163. Reforma
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
populare. Din toate aceste imagini și reprezentări de odinioară, astăzi au rămas doar o serie de obiceiuri și superstiții. Ele sunt preluate mecanic, fără a li se cunoaște semnificația profundă și originară. De exemplu, în mediul rural supraviețuiește credința că vârtejul ia naștere la răscruce de drumuri și că aceasta e semn că acolo joacă diavolul 232. Nimeni nu a fost însă în stare să ne spună ce reprezintă răscrucea ca loc semnificativ. Ernest Bernea a surprins aceste credințe în faza
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
să "vadă vântul" și să priceapă ce spune el. În Cultură spirituală românească, Valer Butură 238 insistă asupra calităților pe care trebuie să le posede cel ce are acest dar. În cazul aerului s-a valorizat în special vântul și vârtejul ca instrument sau semn sugestiv care se pretează interpretării. "Volbură se face atunci când vrea dracul să meargă să câștige suflete. El se ascunde în vârtejul acela, ca să nu-l vadă nime. Cu cât e mai mare bucuria sau necazul dracului
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cel ce are acest dar. În cazul aerului s-a valorizat în special vântul și vârtejul ca instrument sau semn sugestiv care se pretează interpretării. "Volbură se face atunci când vrea dracul să meargă să câștige suflete. El se ascunde în vârtejul acela, ca să nu-l vadă nime. Cu cât e mai mare bucuria sau necazul dracului, cu atât e mai mare volbura"239. La rândul său, focul face parte din inventarul instrumentarului divinator. Cel mai adesea el este întâlnit ca simbol
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
apropie corzile vocale. De asemeni, tensiunea în corzile vocale este asigurată de către mușchii tiro-aritenoidieni interni și tiro cricoidieni; acești mușchi controlează forma corzilor vocale și diferitele tipuri de fonație. Vibrația corzilor vocale este întreținută de către presiunea subglotică; supraglotic au loc vârtejuri de aer care vibrează și care vor genera sunetul laringian primar. Energia sonoră va pune în vibrație aerul din cavitățile de rezonanță (spațiul aerian faringo-buco nazal, inclusiv sinusurile paranazale). Mecanismul fonației cuprinde următoarele faze: pregătirea pentru expir (îndepărtarea corzilor vocale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
-s prinse frunzele este undeva jos, În apă, poate chiar sub pod. Contrastul este și mai mare dacă simțim diferența sonoră dintre zgomotul pe care-l face marfarul În trecere pe pod și liniștea În care frunzele sînt antrenate-n vîrtej. Curgerea lentă a apei sub pod, calmul fluviului care-și cunoaște albia certă, micile bulboane, și ele turbulențe discrete, abia clipocind Înșelător, sînt brusc perturbate de vacarmul În care marfarul trece pe pod. Nu doar șirul de vagoane de metal
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
bulboană din rîu este acoperit și aproape anulat de hărmălaia-n care trenul de marfă Își face numărul. Și totuși, el mărturisește sensibil trecerea În adevăratul ei Înțeles, faptul că toate se petrec și se trec și sînt antrenate În vîrtejul neîndurător al timpului. Ferice de cel care, sustrăgîndu-se uriașului trafic de mărfuri, se poate lăsa sedus de amețeala frunzelor. Lumini și umbre lumini și umbre - un evantai se strînge ...se deschide Lumini și umbre este o sintagmă care surprinde vremea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
funebră impresionează, ci grotescul ei: "O mare metropolă valsată de bagheta lui Strauss în mijlocul unui imperiu și aplaudată ca o baletistă nu-și mai poate usca pantofii și ciorapii de sânge. Ea dansează încă, dar după un ritm halucinat: în vârtejul muzicii, partenerii au ajuns cu dansatoarea în cimitir. Niște cavaleri scheletici și-au pierdut anatomia pe drum și cântă, cu o suvenire a vocilor stinse, romanțe culese din epitafe"199. Dimensiunea tragediei nu poate fi afirmată pur și simplu, ea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Și atunci veți vedea simplitatea cu care aceste concepte conduc la proprietăți deja cunoscute și la o infinitate de altele, până la care geometria obișnuită nu pare să ajungă cu ușurință. JEAN-VICTOR PONCELET Prima descoperire - geometria proiectivă - a luat naștere în vârtejul războiului. În anii 1700, între Franța, Anglia, Austria, Prusia, Spania, Olanda și alte țări exista o mare rivalitate, din cauza dorinței de supremație. Alianțele se formau și se destrămau în permanență; au apărut noi dispute teritoriale din cauza coloniilor, iar națiunile se
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ca primă cauză apa, și nici ceilalți fizicieni, care au venit după el. Anaxagora, e drept, este cel dintâi care a pus mintea mai presus de lucruri; dar nici el n-a sesizat cauza creatoare, că a vorbit de unele vârtejuri prostești legate de inactivitatea și prostia minții. De aceea spune Cuvântul: Să nu vă numiți învățători pe pământ (Mt. 23, 8). Știința este o disciplină care lucrează cu demonstrații; credința, însă, este un har; ne ridică de la bucuriile care n-
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a însemnat: o epoca marilor descoperiri geografice și expansiunea statelor europene pe alte continente; o un secol al Renașterii și Umanismului; inventarea și folosirea tiparului; un secol al Reformei și Contrareformei. -pentru Țările Române sec. XVI a însemnat antrenarea în vârtejul confruntărilor politice dintre puterile competitoare: Imperiul Habsburgic; Imperiul Otoman; Polonia. -s-a accentuat izolarea Țărilor Române față de Europa Occidentală odată cu mutarea căilor comerciale din Mediterana în Atlantic, datorită marilor descoperiri geografice. -în timpul sultanului Soliman Magnificul (1520 1566), Imperiul Otoman a
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
spaime și de deznădejde, chiar ale celor mai puternici și mai greu de înfrânt, Aias, Hector, Ahile. Toate acestea se dezlănțuie pe câmpia de sub Troia bătută de vânturi, iar vânturile vin să-i răscolească pulberea și s-o înalțe în vârtejuri până dincolo de nori, pulberea și așa răscolită de zbuciumul luptei, îmbelșugat udată de sânge. Eroii mor căzuți în praf, orbiți de umbră. Praful câmpiei e o prefigurare a pulberii în care toate se întorc, și cele mai mândre cetăți, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vânt și, așternându-se, zăpada năpădește munții înalți și câmpii, porturi și maluri; vrea să se aștearnă până și peste marea înspumată, o stăvilesc doar valurile care se izbesc de țărm. Însă, nestăviliți, troienii trec prin zidul aheu ca un vârtej negru, ca un val uriaș care se abate pe puntea unei corăbii: le deschisese calea însuși Apolon, care l-a dărâmat într-un loc cu ușurința cu care un copil, jucându-se lângă mare, răstoarnă cu piciorul clădirile de nisip
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
unei zeițe a mării, marea cu întinderea ei, căreia îi simte talazurile, și cu adâncul de sub negrele înfiorări; și toate apele pământului, de la izvoare și fântâni adânci, până la marile râuri care curg puternic spre mare 110 cu ape bogate și vârtejuri de argint și până la marele fluviu de obârșie, Oceanul, care împrejmuie lumea și curge sub stele, cu ape adânci. În asemenea viziuni violența își găsește pentru o clipă înseninare și odihnă, departe de zbucium. Cuvântul „departe“ (telothi, telothen) e rostit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
spaime și de deznădejde, chiar ale celor mai puternici și mai greu de înfrânt, Aias, Hector, Ahile. Toate acestea se dezlănțuie pe câmpia de sub Troia bătută de vânturi, iar vânturile vin să-i răscolească pulberea și s-o înalțe în vârtejuri până dincolo de nori, pulberea și așa răscolită de zbuciumul luptei, îmbelșugat udată de sânge. Eroii mor căzuți în praf, orbiți de umbră. Praful câmpiei e o prefigurare a pulberii în care toate se întorc, și cele mai mândre cetăți, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vânt și, așternându-se, zăpada năpădește munții înalți și câmpii, porturi și maluri; vrea să se aștearnă până și peste marea înspumată, o stăvilesc doar valurile care se izbesc de țărm. Însă, nestăviliți, troienii trec prin zidul aheu ca un vârtej negru, ca un val uriaș care se abate pe puntea unei corăbii: le deschisese calea însuși Apolon, care l-a dărâmat într-un loc cu ușurința cu care un copil, jucându-se lângă mare, răstoarnă cu piciorul clădirile de nisip
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
al unei zeițe a mării, marea cu întinderea ei, căreia îi simte talazurile, și cu adâncul de sub negrele înfiorări; și toate apele pământului, de la izvoare și fântâni adânci, până la marile râuri care curg puternic spre mare cu ape bogate și vârtejuri de argint și până la marele fluviu de obârșie, Oceanul, care împrejmuie lumea și curge sub stele, cu ape adânci. În asemenea viziuni violența își găsește pentru o clipă înseninare și odihnă, departe de zbucium. Cuvântul „departe“ (telothi, telothen) e rostit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]