7,043 matches
-
pus naiba și ai intrat, e aproape imposibil să mai ieși", l-a avertizat doctorul Luca pe Julius, explicîndu-i că nucleul feminin organizat de consoarta sa "are ceva de sectă însetată de adepți". Una din aceste femei singure e o văduvă de pe strada Cămătarilor. A fost frumoasă, probabil, în tinerețe, dar acum are un fund uriaș, ca Venerele din epoca de piatră. Alta a fost măritată cu un comerciant de dulciuri care a părăsit-o. Ca specialistă în mineralogie, a făcut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai cade câte o frunză dieta toamnei - umbrele castanilor se subțiază ceață adâncă - de negăsit drumul spre inima ei fumul de toamnă - de undeva, departe un greiere stins nici-un greiere - răscolind printre frunze vântul de toamnă urme adânci - în grădina văduvei bostani neculeși de azi mai singur - și-a pierdut ultima frunză cireșul din geam ploaie de toamnă - lumina felinarelor curge pe ramuri acorduri minore - în ochii din fereastră alți stropi de ploaie toamnă târzie - rochia de mireasă îngălbenită “Căci roada
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
băiat bun era, În ultimul timp a Îmbătrînit mult, e leit maică-sa, seamănă ca două picături de apă. Susan? Biata Susan, să nu crezi c-o duce prea rău, am văzut-o cu el și de ce nu, dacă e văduvă de trei ani, cum trece timpul... Și Într-o oarecare măsură datorită acelui fenomen care În geografie se numește determinism geografic (anti-determinismul e opera omului), Julius și Cinthia erau amestecați În toate acestea, dar fără a se depărta prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și e bine să ai biroul aici. SÎnt și oameni care locuiesc acolo, din clasa de mijloc, Julius, din clasa de mijloc, ba chiar mai de jos, uneori oameni foarte săraci și femeia cu pielea albă Îmbrăcată foarte sumar e văduva unui biet funcționar și În fiecare lună se duce să-și ia pensia... Pensia, darling, pe care o primesc văduvele celor care lucrează la instituțiile de stat. Femeile astea locuiesc În asemenea hardughii pentru că plătesc o chirie mică fiind chiriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mijloc, ba chiar mai de jos, uneori oameni foarte săraci și femeia cu pielea albă Îmbrăcată foarte sumar e văduva unui biet funcționar și În fiecare lună se duce să-și ia pensia... Pensia, darling, pe care o primesc văduvele celor care lucrează la instituțiile de stat. Femeile astea locuiesc În asemenea hardughii pentru că plătesc o chirie mică fiind chiriași vechi, Întreabă-l pe unchiul Juan Lucas: oamenii ăștia sînt o problemă. Cumperi o hardughie din astea gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și nepublicat până astăzi din motive ce se pot presupune, dar carecredem noi nu acoperă integral o explicație plauzibilă. N-a fost singura desincronizare dureroasă din destinul pământesc al lui Alexandru Poamă. Romanul apare acum grație eforturilor sublime ale distinsei văduve, prof. Elena Poamă, directoarea Bibliotecii Județene “Nicolae Milescu Spătarul”. Cititorul cărții își va pune, la finele lecturii, o întrebare legitimă: Este un roman veritabil ori un amplu colaj de “felii de viață”? Răspunsul nu este ușor de dat întrucât structura
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
gândească, dacă nu chiar să spună cu voce tare: <<Iartă-l, Doamne, nu-l mai chinui și nu ne mai chinui!>>”... ...tic-tac, tic-tac, tic tac... ...”Ce faci, Mario?” “Ce să fac, țață Lenuțo? Amărâtă!... Că nu-i ușor să rămâi văduvă la tre’ș’unu dă ani. Și cu doi copii pă d’asupra” “Ei, fată, ești tânără. Ai să te măriți și-ai să-ți faci o viață mai bună” “Apăi, știi ce, țață Lenuțo? Mie să nu-mi vorbești
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe neașteptate, trenul porni, iar omul aflat sub el fu, pur și simplu, sfârtecat. Cu greu putu Ana să-i găsească măruntaiele și să le pună, cât de cât în ordine, în sicriu. O lacrimă n-a curs din ochii văduvei, nici în zilele și nopțile de priveghi, nici la înmormântare, ori după aceea. N-a scos, însă, o vorbă timp de patru zeci de zile. Sătenii credeau că, de durere, moașa lor și-o fi pierdut graiul și o compătimeau
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
s-o fumeze. Stă cu genunchii crăcănați și scuipă periodic între tălpile bocancilor. Așteaptă. E miezul iernii în Anglia. Se trage cortina în jur de cinci. Mucul țigării i se înfige în noapte ca pipăitul unui deget pe sub fusta unei văduve în doliu. — Ioana. Din octombrie așteaptă și-o să mai aștepte încă mult și bine. Ioanaaaaa ! — Ce-i ? Ce țipi așa ? — Nu știu unde-i cheia de la mașină. Ai văzut-o pe undeva ? — Unde te duci ? H. nu-mi răspunde. Nu știu. Vezi
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
moi și luxoase În mijlocul veseliei, căldurii și fericirii scînteietoare din Încăperile mari și luminate ale nopții, pline de acordurile plăcute și molcome ale viorilor, acolo unde cele mai frumoase și mai Îmbietoare femei - preaiubitele fiice ale negustorilor, bancherilor, milionarilor sau văduvele tinere, bogate frumoase, iubitoare și singure - trec cu pas ușor, mîndru și legănat, cu o expresie de duioșie superficială pe chipurile lor frumoase și delicate. Și cea mai frumoasă este a noastră, au strigat ei, a noastră pentru totdeauna, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sînt Înroșite de sîngele victimelor sale. Îl arată morții din mormînt cu degete acuzatoare“ - a zis - „și, dacă sîngele lor ar avea glas; ar cere cu tărie pedepsirea lui, așa cum o cer glasurile tuturor celor care-au rămas orfani sau văduve din pricina lui...“ Domnul Grant povestea că a fost un discurs convingător și că Hensley a pălit și l-au trecut fiori, ca și cum sufletele celor morți se Întorseseră din groapă să-l Învinuiască. Dar l-au achitat, firește, așa cum se așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
știință. Pe mai târziu. Iarăși, judecând după cele ce auzise, deduse că tatăl băiatului murise probabil în ultima parte a acestei perioade de doisprezece sau treisprezece ani. Vârsta, bineânțeles, era folosită comparativ cu vârsta pământeană. Dar, cum era de presupus, văduvele împăraților Dzan nu moșteneau puterea și poziția soților. Aceste gânduri îi trecură la fel de fulgerător prin minte. Surpriza... veni peste câteva momente, când tânăra femeie spuse la modul foarte direct: - Ești primul bărbat față de care Enin s a purtat așa cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
tablou general al tuturor factorilor pe care o femeie, instruită după teoria Semanticii Generale, trebuie să le ia în considerație când are de-a face cu comportamentul instinctual, ținând cont de statutul ei de mamă devotată și poate împărăteasă și văduvă. Dar din fericire mai există și alte motive mai evidente pentru a nu acționa grăbit într-o astfel de situație. Femeia se holbă la el câtă vreme își expuse analiza. Acum, dădea din cap într-un fel care părea mustrător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
celălalt de către profetul zeului Haddu din Alep regelui Zimri-Lim din Mari: Așa vorbește Yhwh: ‹Faceți judecată și dreptate; și eliberați-l pe cel nedreptățit din mâna celui care oprimă! Nu-i tratați cu violență pe străin, pe orfan și pe văduvă și nu vărsați sânge nevinovat în locul acesta! Căci dacă faceți după cuvântul acesta, vor intra pe porțile acestei case regi care vor sta pe tronul lui David în care și călare pe cai, ei, slujitorii lor și poporul lor. Dar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cavaler divin a lui Yhwh care călătorește în cer stând pe nori ca într-un car: Dt 33,26; Ps 68,5-6 („Pregătiți calea celui care încalecă pe nori: numele său este Domnul [...]. Dumnezeu este tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor, el care locuiește în lăcașul său sfânt”); Ps 68,34 și 104,3 („îți faci carul din nori, umbli pe aripile vântului”). Imaginea literară a cavalerului ceresc călătorind pe nori ca și cum ar fi carul său de război este transpoziția cerească
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Imaginea literară a cavalerului ceresc călătorind pe nori ca și cum ar fi carul său de război este transpoziția cerească a unei imagini tipice ideologiei regale în care acesta - domnitor pământesc - își ajută și apără poporul, în special „pe orfani și pe văduve”. Ps 104,3 interpretează aceeași imagine a cavalerului divin în termeni mai adaptați cosmologic, amintind de unele texte mitologice antice din Orientul Apropiat precum ciclul lui Baal din Ugarit (secolele al XIV-lea - al XIII-lea î.C.) în care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
să mai taci puțin, spuse Gilchrist amical. își puse ceașca pe pervaz, se așeză lîngă Lanark și i se adresă liniștit: — Nu trebuie să te supere limba lui necioplită. Pettigrew are ceva de sfînt în el. A ajutat mai multe văduve și orfani decît noi toți la un loc. — Nu-i cazul să vă scuzați, spuse Lanark. îmi dau seama că nimeni nu se descurcă pe lumea asta dacă nu aparține unui grup puternic. Grupul vostru se ocupă de cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
familiilor fără descendenți să asigure perenitatea patrimoniului lor. Actul juridic stipulează condiții precise: beneficiarul se angajează să conserve aceste locuri în starea în care le-a preluat, cu mobilierul lor și integralitatea cadrului vieții familiei dispărute. În 1912, Nelly Jacquemart, văduva bancherului protestant Edmond André, lăsa reședința sa particulară din bulevardul Haussmann și abația Chaalis din Oise Institutului Franței. La fel s-a întîmplat și cu reședința Camondo, o familie de bancheri evrei, de asemenea fără descendenți. "Ultimul Camondo", pentru a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Lahovary, e la Nisa și nu i s-a comunicat de la început știrea, s-a dus acolo celălalt fiu, s-o ia cu binișorul, că-i bolnavă de inimă. Alteța Sa Principesa Maria i-a trimis mesaj atunci, imediat, doamnei Lahovary, văduva, ca să spun așa... Și redactorul oftă, de formă: era prea vechi în meseria de gazetar ca să mai fie impresionabil. Cu toate astea, uciderea în duel a unui confrate, unul din cei mai buni gazetari ai Bucureștiului, George Lahovary, pe care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
despărțiseră o vreme, dar simțea nevoia s-o revadă pe fata din povestea lui neștiută. Și prilejul a fost mai curând decât se aștepta. A fost balul dat la Teatrul Liric, cu tombolă pentru strângere de fonduri - copii orfani sau văduve de război, nu mai știa -, cel în care a invitat-o la dans, iar apoi a fost hotărârea bruscă de a pleca fără un cuvânt de rămas-bun. Îl aștepta iarăși Margareta, și i-a făcut bine să fie cu ea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
imediat glasurile de păsărele ale doamnelor. — Să nu uităm, dacă se poate, de ce am venit aici, spuse ea cu un ton a cărui asprime nu venea din timbru - fiindcă acesta era plăcut - ci din suferință lăuntrică. Era doamna Elena Turnescu, văduva unui eminent chirurg. Renumele o preceda oriunde s-ar fi dus. Moștenise o seamă de proprietăți de la tatăl ei, avusese doi bărbați și patru copii. După moartea celui de-al doilea bărbat, doctorul, căruia-i fusese și nevastă, și asistentă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
seară acasă, dar Algiu îi făcu semn că n-au timp de asta acum. Am înțeles, pregătesc, spuse ordonanța, care știa la fel de bine ca Șeful siguranței cum să interpreteze semnele Generalului. — Știam despre povestea cu icoana de la doamna Elena Turnescu, văduva chirurgului, cea care face donații de mare valoare. Apoi am dat, mai mult sau mai puțin din întâmplare, peste o știre cu avansările din armată și-am văzut că, acum câteva luni, domnul Popescu-Lumină a ajuns sublocotenent. El e cel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în urechea femeii îndrăgostite. Cât despre ea, începea să se ierte, gândind că se luptase destul cu propriile rușini. Unsprezece ani, de când plecase Omar, nimeni nu-i văzuse buricul. Într-o vineri, chiar după rugăciune, se masturbase. Trăia ca o văduvă, dar avea un soț viu și, cu toate că nu-și vorbeau și nici nu-i scrisese, el îi trimitea bani. Din pricina fugii, tatăl ei nu mai fusese pasdar și abia scăpase de închisoare, plătind din greu. Din pricina fugii, Ghazal, care împlinise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
interzisă o nouă căsătorie. Se afirmă că îi era imposibil să trăiască singură, pentru că nu ar fi avut nicio posibilitate de a lucra și de a-și câștiga existența. Independent de această afirmație, care pare exagerată, aceasta era și condiția văduvelor, iar Biserica nu încuraja nici în cazul lor o a doua căsătorie - această afirmație în general nu este contestată, ci mai degrabă excesiv subliniată -; era și cazul fecioarelor, a căror existență în Biserica secolelor II și III, înainte de apariția monahismului
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
a doua căsătorie - această afirmație în general nu este contestată, ci mai degrabă excesiv subliniată -; era și cazul fecioarelor, a căror existență în Biserica secolelor II și III, înainte de apariția monahismului, este atestată de multe documente. Dar noi știm că văduvele nevoiașe erau ajutate de către comunitate și că femeile repudiate erau și ele asistate. Într-adevăr, Didascalia, în traducerea siriană, dar și în reelaborarea grecească a Constituțiunilor Apostolice scrie, în privința văduvelor tinere, că ele nu pot fi primite în ordinul ecleziastic
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]