112,177 matches
-
orice element etic. Două sunt cazurile În care tribunalul nu se poate pronunța, și anume dreptul de legitimă apărare - care presupune constrângerea lipsită de drept, și echitatea - care stipulează dreptul lipsit de constrângere. Pentru acestea nu există principii ferme, universal valabile, pentru a se pronunța o decizie care să decurgă cu necesitate. Echitatea se poate invoca doar În numele propriu, și nu ca un principiu care să-l determine pe celălalt să-și Îndeplinească datoria morală. „Echitatea (considerată obiectiv) nu este nicidecum
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
această idee: „Apriori presupune o prioritate logică sau de valoare, nu În timp sau reală. Tot ce este universal și necesar (rațional) (Ă) este Înaintea particularului și contingentului (experienții)”. Teza lui Kant că obiectivitatea trebuie fundată, Întemeiată cu ajutorul metodei, este valabilă, ca și ideea că metoda exprimă structura, modul de a condiționa, explica, Înțelege și exprima al subiectului - care nu trebuie să fie exterioară obiectului, În sens de obiect abstract al gândirii, ci să-i dea temeiurile, structura și valabilitatea. Între
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a datoriei”. Conținutul eticii Îl constituie normele etice, care, ca și la Kant, se deosebesc de legile naturii, deoarece „exprimă un imperativ și nicidecum o existență”. Paulsen raționează astfel: nu se poate da in concreto, „nici un fel de morală universal valabilă, ci În funcție de diferite tipuri de oameni; căci pentru tipuri diferite este valabilă o morală diferită”. Filosoful a făcut o analiză de detaliu istorico sistematică a categoriilor fundamentale ale eticii (bun-rău, bunul suprem, datorie, virtute, fericire, libertate etc.). În ceea ce privește raportul dintre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Kant, se deosebesc de legile naturii, deoarece „exprimă un imperativ și nicidecum o existență”. Paulsen raționează astfel: nu se poate da in concreto, „nici un fel de morală universal valabilă, ci În funcție de diferite tipuri de oameni; căci pentru tipuri diferite este valabilă o morală diferită”. Filosoful a făcut o analiză de detaliu istorico sistematică a categoriilor fundamentale ale eticii (bun-rău, bunul suprem, datorie, virtute, fericire, libertate etc.). În ceea ce privește raportul dintre morală și religie, Paulsen păstrează ideea că „o moralitate perfectă este imposibilă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
judecată asupra ei depinde de punerea fiecăruia, care și ea mai este foarte schimbătoare, pot desigur să existe reguli generale, dar niciodată universale, adică astfel de reguli care În medie sunt exacte adeseori (!), dar nu reguli care trebuie să fie valabile Întotdeauna și În chip necesar; prin urmare - decide filosoful clasic german - nu se pot Întemeia pe ele legi practice”. Paulsen a simțit slăbiciunea rigorismului kantian, constând În a se situa, peste tot - și În etică - de partea aprioricului (universalul și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și prin „biologia istoric-evoluționistă” este reprezentativă pentru secolul al XIX-lea! Paulsen relevă definitoriu că dreptul trebuie să fie recunoscut În necesitatea sa istorică, adică În raționalitatea sa istorică. Prin această cerință, ideea unui sistem de norme generale și etern valabile, așa cum le caută sau crede că le posedă dreptul natural este hărăzită pieirii; Există numai un drept specific - subliniază Paulsen - condiționat de raționalitate, de modul de viață, de nivelul de dezvoltate al vieții istorice. Și, de asemenea, nu eixstă un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
caută sau crede că le posedă dreptul natural este hărăzită pieirii; Există numai un drept specific - subliniază Paulsen - condiționat de raționalitate, de modul de viață, de nivelul de dezvoltate al vieții istorice. Și, de asemenea, nu eixstă un drept etern valabil: orice drept este schimbător odată cu trensformările vieții istorice (Ă) de aceea formele vieții istorice sunt un caz special al dezvoltării generale a vieții, finalitatea lor imanentă este o formă explicită a finalității, proprii tuturor alcătuirilor organice; de aceea Înțelegerea (comprehensiunea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a conștiinței. Dualismul acesta constituie o lege imanentă și ireductibilă a ființei noastre care poate Într-un mod arbitrar, În virtutea structurii sale originare, să se orienteze Înspre una sau cealaltă dintre cele două direcții. Aceste două principii antitetice fundamentale sunt valabile și legitime, atât unul cât și celălalt, pentru că fiecare dintre ele cuprinde și domină pe celălalt fără ca, totuși, să reușească să-l excludă definitiv, și asta deoarece, de vreme ce există o Încrucișare a punctelor de vedere, unul este la rându-i
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aici, apar În practică probleme noi, nerezolvabile cu ajutorul simplei formule indicate mai Înainte (sau a altei formule de acest gen), formulă care este, În expresia sa abstractă, prea schematică și unilaterală pentru a fi suficientă. În același timp, maxima este valabilă, deoarece ea ne furnizează criteriul ierarhic necesar pentru a determina armonia despre care vorbeam. Dezvoltându-și facultățile și realizând, printr-un efort constant, acest echilibru care Înseamnă tocmai propria lui viață, omul caută, Înainte de toate să-și „salveze sufletul” datorită
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
XlX-lea, În special În filosofia dreptului și În filosofia moralei. Deosebirea clară reiese mai ales urmărind concepția Dreptului În perioada „dreptului natural”, adică În secolul al XVIII-lea, exista convingerea că se poate construi un sistem absolut general și valabil de principii de drept. Un drept natural sau rațional ar fi fost opus dreptului pozitiv, ca fiindu-i superior și universal valabil, cerându-se În numele rațiunii Înlăturarea drepturilor care o contrazic, acestea nefiind decât aberații ivite din arbitrar, violență sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
natural”, adică În secolul al XVIII-lea, exista convingerea că se poate construi un sistem absolut general și valabil de principii de drept. Un drept natural sau rațional ar fi fost opus dreptului pozitiv, ca fiindu-i superior și universal valabil, cerându-se În numele rațiunii Înlăturarea drepturilor care o contrazic, acestea nefiind decât aberații ivite din arbitrar, violență sau neștiință, În schimb, secolul al XlX-lea vede În această „rațiune” doar o sumă de reflecții condiționate subiectiv ale fîlosofiilor dreptului natural
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
filosofia hegeliană. Astfel i se trasează filosofiei dreptului, științei generale a dreptului, sarcina: să recunoască dreptul În necesitatea sa istorică, adică În raționalitatea sa istorică. Cerința aceasta conduce la dispariția ideii unui sistem de norme de drept generale și universal valabile, după cum și le dorește dreptul natural. Există doar un drept specific, condiționat de naționalitate, de modul de viață, de nivelul de dezvoltare al vieții istorice. Orice drept este o dată cu transformările vieții istorice, nu există un universal valabil. În ceea ce privește filosofia moralei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
generale și universal valabile, după cum și le dorește dreptul natural. Există doar un drept specific, condiționat de naționalitate, de modul de viață, de nivelul de dezvoltare al vieții istorice. Orice drept este o dată cu transformările vieții istorice, nu există un universal valabil. În ceea ce privește filosofia moralei, vechea morală raționalistă a normelor a devenit etică istoric-genetică și socialteleologică, sub aceleași influențe ale secolului al XlX-lea sub care dreptul natural vechi, cu normele lui rigide, a devenit o filosofic social-teleologică a dreptului. Etica aceasta
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ea. Datoria este sentimentul obligației de a acționa pretutindeni și mereu În conformitate cu cerințele moralei obiective, fără a ține seama de Înclinațiile propriei voințe. Și aceasta potrivit formei Datoriei. Legat de conținutul ei, datoria este o „sinteză logică a ceea ce este valabil și recunoscut În societate ca fiind obiceiul și dreptul” (Fr. Paulsen). Obiceiul și dreptul, care constituie morala obiectivă, determină o anumită corelație. După forma și funcția lor, acestea au În viața umană un rol aproape la fel de important ca și instinctele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
determinată de conștiința obligației morale, voința care se manifestă În fapt este o voință morală, orice fel de fapt ar fi acesta și oricum s-ar aprecia valoarea sa obiectivă. Australianul care, pentru a satisface Îndatorirea vendetei resimțită ca absolut valabilă, Îl ucide pe cel dintâi mai bun din neamul ucigașului pe care Îl Întâlnește, acționează „moral”, indiferent care ar fi judecata noastră asupra acestui obicei și asupra valorii lui. Sau asasinatul politic. Dacă cineva Împins de dragoste fierbinte pentru poporul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
distincție Între judecăți În același timp imperative și atributive pentru drept, și judecăți pur imperative În cazul moralei, așa cum afirmă, chiar și În zilele noastre, autori de mare valoare. O analiză foarte atentă trebuie, dimpotrivă, să conducă la aceeași constatare, valabilă În cele două domenii, al dreptului și al moralei, și anume că orice obligație corespunde cu necesitate, dacă ea tinde să comporte un sens, unui drept având același obiect, la fel precum orice drept nu poate fi gândit decât prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
deosebire Între dreptul public și cel privat. Pentru a ne convinge de aceasta, e suficient să ne gândim că multe norme de drept public (spre ex. unele norme de procedură care stabilesc competența teritorială) aparțin lui jus dispositivum, adică sunt valabile numai Întrucât părțile nu au convenit În mod diferit; În timp ce alte norme, care În mod obișnuit sunt considerate de drept privat (de ex. cele referitoare la organizarea familiei), nu admit convenții contradictorii. 4. Drept public și drept privat Problema distincției
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dorinței de stăpânire și dominație ca fiind originară, deoarece gînditorul englez „atribuia oamenilor dinaintea constituirii societăților, ceea ce nu poate apărea la ei decât după constituire”. Dacă procurarea hranei, teama reciprocă, plăcerea de a se apropia unii de alții sunt legi valabile și pentru animale, a patra lege este proprie numai omului, prin cunoaștere acesta „dovedește dorința de a trăi În Societate”. Immanuel Kant va urma, și el, În Scrierile morale și politice, același drum al Încrederii În rațiune și obiectivitatea legilor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la raporturile dintre popoare), Dreptul politic (legi privitoare la raporturile dintre guvernați și guvernați), Dreptul civil (legi privitoare la raporturile pe care toți cetățenii le au unii cu alții). Urmând lui Gravina, un mare jurist italian (1664-1718), Montesquieu face deosebirea, valabilă și În zilele noastre, dintre: Statul politic și Statul civil, când scrie fidel: „O societate nu s-ar putea menține fără un guvernământ. Gruparea tuturor forțelor individuale formează ceea ce se cheamă STATUL POLITIC”. Totodată, el sublinia: „Forțele individuale nu se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Îi aduc, În mod continuu, propriile lor exigențe și propriile lor forțe mereu reînnoite. Nu trebuie uitat acest proces activ și permanent, admițând că, sub un aspect pur formal, toate normele ce compun o ordine juridică pozitivă par a fi valabile, pentru că «sunt voite de către Stat, ca și cum ele erau iradiațiile lui». Așa este simpla și obișnuita construcție dogmatică a unui sistem care are, dealtfel, rădăcini mult mai complexe În realitatea istorică și psihologică”. Filosoful italian combate viguros și concepția după care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
incompatibil cu esența Statului, care trebuie să nu fie un haos, ci un sistem unitar și, prin urmare, coerent În regulile sale și În viața sa; totodată, ar fi total imposibil și absurd pentru Stat de a recunoaște, ca fiind valabile, indistinct, toate manifestările voinței individuale”. Autorul acestei splendide dialectici a roportului dintre Individ și Stat, recunoaște că: „În afara unor anumite restricții cerute de omogenitatea necesară și de coerența logică a sistemului, producerea spontană a dreptului, trebuie să fie dobândită de către
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a lui Wilhelm von Humboldt, când scria că: „orice activitate a Statului este blamabilă, dacă el se amestecă În afacerile private ale cetățenilor, În cazul În care aceasta nu ar implica o lezare a drepturilor unuia cauzată de altul”. Aparent valabilă, această premisă poate duce la dificultăți insurmontabile, când este vorba de probleme concrete, cum ar fi problema războiului, când blamul coexistă cu aprobarea. Astfel, Humboldt declară contradictoriu: „Statul nu trebuie prin nici un motiv să provoace războiul, nici chiar să-l
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o parte sau de alta”. Filosoful italian sesizează (și incriminează, totodată!) că: „Eroarea cea mai funestă a tuturor sistemelor care se numesc democratice este exact aceea de a crede că totul În Stat, poate să fie obiect de deliberări făcute valabile printr-o majoritate oarecare de voturi. Din nefericire - continua remercabil gînditorul neokantian al Dreptului -, există o tendință nesănătoasă, la majorități, puse pe sacrificarea minorităților, ca cei mai puternici să subjuge pe cei mai slabi”. Or, tocmai contra acestei tendințe reale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și În domeniul raporturilor sociale care au ca subiect entități colective cum sunt, prin excelență, Statele. „Simplul fapt al voinței de a se Învoi sau de a se obliga, nu este suficient”, declară filosoful italian. „Un principiu care ar declara valabile a priori toate acordurile posibile, oricare ar fi caracterul și conținutul lor, a parte subjecti și a parte objecti, nu s-ar putea justifica În nici un mod. Validitatea acordului se poate deduce numai din necesitatea rațională care determină În acelaș
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
favorizează, În felul său, Dreptul natural relevând viciile organice (de esență!) ale Dreptului pozitiv. El spune: „Trebuie să presupunem că a intervenit un acord, fiindcă o lege rațională impune ca el să intervină, și nu că această lege rațională e valabilă pentru că așa s a convenit”. O voință contrară acestei legi este, din punct de vedere juridic, „ineficace și inadmisibilă, În timp ce, pentru același motiv, manifestarea unei voințe conforme e superfluă”. Într-un stil mai abstract-filosofic, decât În alte locuri ale Întreprinderii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]