KorAP: Find »[drukola/base=vasal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...125 >

3,120 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

două părți nu poate ajunge la un acord cu privire la soarta lui Muneharu. N-ați putea merge, În particular, la Generalul Muneharu, ca să-i explicați Împrejurările și să-i recomandați să se resemneze? Clanul Mori nu-i va ordona niciodată unui vasal credincios să comită seppuku, dar, dacă-i explicați nenorocirea În care se află clanul, Mitsutada Își va da viața bucuros. Moartea lui, la urma urmei, va cruța viețile oamenilor din castel și va salva clanul Mori de la distrugere. Și, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mustră, dar nu reuși să-i Înduplece. Nu mai știa ce să facă. Dar, În cele din urmă, nu aprobă cererea nimănui. Îi ordonă unui ajutor să pregătească o barcă. Tot castelul se umplu de vaiete amarnice. Când cererile tuturor vasalilor Încetară, iar Muneharu păru să aibă puțin timp să respire, Gessho, fratele său mai vârstnic, veni să-i vorbească. Am auzit tot ce-ai spus, zice Gessho. Dar nu e nevoie să mori. Lasă-mă pe mine să-ți iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
brusc. Din mijlocul slujitorilor lui se auzi un suspin involuntar. Generalul porni cu pas grăbit spre zidurile castelului, ca și cum ar fi asurzit dintr-o dată. Vâsla trasa contururi largi În apă. În barcă se aflau cinci oameni: Muneharu, Gessho și trei vasali. Toți bărbații, femeile și copiii din castel stăteau cocoțați pe ziduri și acoperișuri. Văzându-l pe Muneharu cum se Îndepărta, nu plângeau, ci-și Împreunau mâinile În rugăciune sau Își ștergeau ochii de lacrimi. Barca luneca pașnic pe suprafața lacului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
spuneți, răspunse politicos Muneharu. Eu sunt Shimizu Muneharu. Am venit să comit seppuku, potrivit condițiilor tratatului de pace. — Mai am și altceva de spus, așa că, vă rog să așteptați un moment, continuă Mosuke. Adu barca puțin mai aproape, Îi spuse vasalului de la vâsla bărcii lui Muneharu. Bordajele celor două vase se atinseră ușor. Apoi, Mosuke spuse, pe un ton demn: — Am un mesaj de la Seniorul Hideyoshi. Pacea ar fi fost imposibilă, fără consimțământul dumneavoastră În această problemă. Îndelungatul asediu trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Își spintecă lateral abdomenul cu sabia. În timp ce vorbea, sângele Înroșea interiorul bărcii. — Frate, vin și eu! țipă Gessho, despicându-și, la rândul său, pântecele. După ce-i predară lui Mosuke cutia cu capul retezat al generalului și se Înapoiară la castel, vasalii lui Muneharu Își urmară stăpânul În moarte. Când ajunse la Templul Jihoin, Mosuke raportă actul de seppuku al lui Muneharu și-i depuse capul În fața scaunului de campanie al lui Hideyoshi. — Ce păcat, se lamentă Hideyoshi. Muneharu era un samurai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nivelul apei? — Cam trei picioare. — N-o lăsați să scadă prea repede. Hideyoshi ieși În grădina templului. Deși zăgazul fusese tăiat și apa Începea să se scurgă puțin câte puțin, Castelul Takamatsu Încă mai era izolat În mijlocul lacului. Unul dintre vasalii lui Hideyoshi se și dusese la castel, În noaptea trecută, pentru a-i accepta capitularea. Iar acum, apărătorii erau traversați cu bărcile. La căderea serii, Hideyoshi trimise un om să spioneze clanul Mori. Apoi, se consultă cu Kanbei și ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
se Întoarse spre Hikoemon și-i ordonă: — Luați-le și distribuiți-le oamenilor, fiecăruia potrivit soldei. Apoi, Întrebă cât orez mai rămăsese În hambare, adăygând că: — Aici nu vom fi asediați, așa că nu e nevoie să păstrăm orezul. Plătiți-le vasalilor de cinci ori solda În orez. Ieși din baie și se duse direct la mesagerul din Nagahama, care-l aștepta. Își lăsase În Nagahama mama și soția și fusese tot timpul preocupat de soarta lor. De cum Îl văzu pe mesager

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nimic care să-ți păteze numele. Singura grijă a mamei tale și a mea este să-ți Învingi propriile greutăți, În aceste timpuri atât de importante. Primul semnal de corn răsună prin castel și oraș. Hideyoshi le dădu ultimele instrucțiuni vasalilor săi din Castelul Himeji: — Victoria și Înfrângerea se află În mâinile soartei, dar, dacă voi fi doborât de Mitsuhide, dați foc castelului și asigurați-vă că nu va mai rămâne nimic din el. Trebuie să acționăm vitejește, urmând exemplul celui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
vom Întâlni și cu el. Încă nu l-am văzut, dar a trimis un mesager cu o declarație de sprijin. Hideyoshi avea Încredere În aliații săi. Până și Hosokawa Fujitaka refuzase invitația lui Mitsuhide. În schimb, tocmai Îi trimisese un vasal lui Hideyoshi, spunându-i că nu avea să-și unească forțele cu un rebel. Triumfător, Hideyoshi sublinie față de cei doi generali că acea loialitate nu reprezenta numai tendința firească a lumii, ci și un mare principiu moral al clasei războinicilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
ochi pentru a și-i feri de strălucirea orbitoare a apei. Dintr-o dată, se Întoarse și Îl zări pe Hideyoshi, care alerga spre el, strigând din mers. De Îndată ce-l văzu, pe Nobutaka Îl cuprinse un sentiment de recunoștință. Era un vasal pe care tatăl lui Îl instruise ani de-a rândul, iar ceea ce făcea el acum depășea cu mult legăturile care uneau un senior și un vasal. În ochi Îi strălucea o lumină care demonstra că simțea o emoție potrivită, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mers. De Îndată ce-l văzu, pe Nobutaka Îl cuprinse un sentiment de recunoștință. Era un vasal pe care tatăl lui Îl instruise ani de-a rândul, iar ceea ce făcea el acum depășea cu mult legăturile care uneau un senior și un vasal. În ochi Îi strălucea o lumină care demonstra că simțea o emoție potrivită, mai curând, relațiilor de rudenie. — Hideyoshi! strigă Nobutaka. Fără a-l aștepta pe Nobutaka să-i Întindă mâna, Hideyoshi veni, pe neașteptate, spre el și i-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Stăpâne Nobutaka! Nu spuse decât atât. Nici unul dintre ei nu adăugă nimic, dar În ochi li se citeau multe. Lacrimile le șiroiau pe obraji. Prin acele lacrimi, Nobutaka putea să-și exprime toate sentimentele pentru tatăl său decedat, față de un vasal al clanului. Iar Hideyoshi Înțelegea ce se Întâmpla În inima tânărului. Într-un târziu, eliberă mâna pe care o ținuse atât de strâns, Îngenunchind, În același timp, la pământ. — Mă bucur atât de mult că ați venit. Nu avem timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
că mă aflu acum cu Domnia Voastră și cred, cu toată tăria, că sufletul tatălui dumneavoastră, În cer, e mulțumit de această faptă. Am sentimentul că, În sfârșit, v-am putut aduce omagiile mele și că mi-am Îndeplinit Îndatorirea de vasal. Sunt fericit pentru prima oară de când am plecat de la Castelul Takamatsu. În aceeași zi, Hideyoshi Îl invită pe Nobutaka să-l Însoțească Înapoi la tabăra sa din Tonda și, Împreună, porniră spre Yamazaki. Ajunseră În Yamazaki la Ora Maimuței, cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Honno, iar acum nu-i mai rămăsese decât o pasiune atât de golită de orice convingere, Încât nu părea mai mult decât simplă frenezie. Conform unei povestiri care circula prin acea perioadă, Mitsuhide Încercase să se sinucidă imediat ce murise Nobunaga. Vasalii săi Îl opriseră cu forța. În clipa când Nobunaga se făcuse scrum, ura care Înghețase inima lui Mitsuhide se dizolvase ca zăpada topită. Cei zece mii de soldați care-l serveau, Însă, nu-i Împărtășeau sentimentele. Dimpotrivă, sperau că adevărata lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Încă dinaintea atacului asupra Templului Honno, nu avusese nici nu motiv să se Îndoiască de loialitatea aliatului său - până acum. La căderea nopții, Încă nu se vedea nici urmă din armata lui Tsutsui. Și nu numai atât, dar cei trei vasali ai clanului Oda pe care sperase să-i câștige de partea lui - Nakagaba Sebei, Takayama Ukon și Ikeda Shonyu - nu răspunseseră la chemările sale urgente, deși toți trei se aflau, cu numele, sub comanda lui. Tulburarea lui Mitsuhide nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
se priviseră față În față, așteptând ordinele generalilor. La un moment dat, Însă, un cal splendid Înșăuat se repezise, dintr-o dată, din tabăra lui Hideyoshi, spre malul râului Enmyoji, poate pentru a-și astâmpăra setea. Patru sau cinci soldați - probabil vasali ai stăpânului acelui cal - o luaseră la fugă după el. Dintr-o dată, de pe țărmul opus răsunară focuri de armă, urmate de o serie de rafale, una după alta. Ca răspuns, trupele lui Hideyoshi au tras și ele spre malul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
un râs. Apoi, gesticulă brusc spre partea din spate a taberei, cerând, nerăbdător, să-i fie adus calul. Mitsuhide Își trimisese majoritatea trupelor pe front, Însă ar fi trebuit ca În tabără să rămână cel puțin două mii de oameni, Împreună cu vasalii săi superiori. În fruntea acestei forțe, Mitsuhide era gata să se alăture resturilor unității lui Sanzaemon, pentru o ultimă bătălie. Încălecând, strigă ordinele de atac cu un glas care răsună prin toată Onbozuka. Apoi, fără a aștepta soldații să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de câțiva samurai călări. — Cine ești? Întrebă, deodată, Mitsuhide, oprindu-și calul. Cineva ieșise În goană din tabără, coborâse panta și se oprise, tăindu-i calea, cu brațele larg deschise. — Tatewaki, de ce mă oprești? se răsti Mitsuhide. Era unul dintre vasalii săi superiori, Hida Tatewaki, care apucă grăbit frâul calului. Animalul, nervos, Începu să bată cu copitele În pământ, neputându-se stăpâni. — Yojiro! Sanjuro! De ce nu l-ați oprit? Descălecați, stăpâne! spuse Hoda Tatewaki, mustrându-i pe vasalii lui Mitsuhide; apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Era unul dintre vasalii săi superiori, Hida Tatewaki, care apucă grăbit frâul calului. Animalul, nervos, Începu să bată cu copitele În pământ, neputându-se stăpâni. — Yojiro! Sanjuro! De ce nu l-ați oprit? Descălecați, stăpâne! spuse Hoda Tatewaki, mustrându-i pe vasalii lui Mitsuhide; apoi, Înclinându-se spre el, continuă: omul din fața mea nu e Seniorul Mitsuhide cel pe care-l servesc eu. Războiul nu e pierdut după o singură Înfrângere. Nu vă stă În fire să vă gândiți a vă lepăda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
În acest loc. Ar trebui să dăm pinteni cailor și să pornim spre Shroyuji, cât putem de repede. Tatewaki nu mai Întreba ce intenții avea stăpânul său. Suflase din corn și ordonase, imediat, retragerea spre miazănoapte. Yojiro și Încă un vasal Își abandonară caii și o luară pe jos, trăgând fiecare de căpăstru calul stăpânului lor. Ceilalți soldați și comandanți de pe colină Îi urmară. Dar, Întocmai cum spusese Tatewaki, nu depășeau cinci sute de oameni. Miyake Tobei era comandantul Castelului Shoryuji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
soldați Îi rămăseseră credincioși și luptau cu furie, demonstrându-și pe deplin loialitatea. Într-un sens, era paradoxal că, În clanul Akechi - clanul care-și ucisese propriul stăpân - mai existau oameni care nici acum nu rupeau legătura dintre senior și vasal. Negreșit, Mitsuhide era un om virtuos, iar acei oameni arătau legea de fier a samuraiului. Din acest motiv, numărul morților și al răniților era neobișnuit de mare, chiar dacă lupta nu durase mai mult de trei ore. Mai târziu, avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
săi Își potoleau, În grabă, caii. După Îngrozitoarea Înfrângere, fugiseră la Castelul Shoryuji și se odihniseră. Mai târziu, discutaseră ceea ce aveau de făcut, dar, În cele din urmă, singurul plan viabil rămăsese acela de a se retrage la Sakamoto. Toți vasalii insistaseră ca Mitsuhide să aibă răbdare. Lăsând castelul În sarcina lui Miyake Tobei, Mitsuhide se strecurase afară, la apusul soarelui. Forța care-l urmase până la plecarea din Shoryuji Încă mai număra cam patru-cinci sute de oameni. Dar, când intrară În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
În sarcina lui Miyake Tobei, Mitsuhide se strecurase afară, la apusul soarelui. Forța care-l urmase până la plecarea din Shoryuji Încă mai număra cam patru-cinci sute de oameni. Dar, când intrară În satul Fushimi, majoritatea dezertaseră. Cei câțiva rămași erau vasalii de cea mai mare Încredere și care nu depășeau treisprezece oameni. — Un mare număr dintre noi ar ține piept inamicului și toți cei care nu s-au hotărât să-l Însoțească pe stăpânul nostru fie În viață, fie În moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
n-ar face decât să ne stânjenească. Seniorul Mitsuharu este În Sakamoto, cu trei mii de soldați. Nu vreau decât să ajungem acolo În siguranță. Mă rog zeilor să-l ajute pe bietul nostru stăpân. Astfel se Încurajau Între ei vasalii fideli care mai rămăseseră. Deși regiunea era deluroasă, nu erau pante foarte abrupte. Se vedea luna, dar, din cauza ploii, pământul de sub copaci era noroios, iar drumul, plin de băltoace. În plus, Mitsuhide și vasalii săi erau epuizați. Ajunseseră deja aproape de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
stăpân. Astfel se Încurajau Între ei vasalii fideli care mai rămăseseră. Deși regiunea era deluroasă, nu erau pante foarte abrupte. Se vedea luna, dar, din cauza ploii, pământul de sub copaci era noroios, iar drumul, plin de băltoace. În plus, Mitsuhide și vasalii săi erau epuizați. Ajunseseră deja aproape de Yamashima și, de-ar fi putut numai să ajungă la Otsu, aveau să fie În siguranță. Și continuau să se Îmbărbăteze astfel, dar, pentru oamenii frânți de oboseală, distanța părea să aibă peste o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]