3,889 matches
-
o depășire a legilor artificiale rezultate din scleroza și din piedicile instituționale. Etică ce avea ca ambiție să restaureze fervoarea originală și construirea corpului monahal pentru a realiza mai bine vocația monastică. Și, "simbol" important, aceasta se va face îmbrăcând "veșminte" noi, care semnifică astfel uniunea mistică proiectată. În sensul ei strict, arta cisterciană este o cultură nouă care se opune unei civilizații sărăcite. Arhitectura, decorația, aparența sunt, prin urmare, tot atâtea expresii ale unui spirit comun și ale unui mod
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
corporală sau vestimentația. Și am putea ad infinitum să trecem în revistă expresiile care utilizează acest termen. Într-un mod hazardat, poate îndrăzneț, dar este vorba de a ridica o problemă, putem apropia acest cool de vestimentația monastică: rasa. Fie veșmânt larg pentru cor pe care călugării îl îmbrăcau pentru a cânta rugăciunile, fie scapular purtat pe deasupra tunicii. În paranteză, acesta permitea împreunarea mâinilor deasupra plexului, ceea ce contribuie la relaxarea corpului și seninătatea spiritului. Toate acestea: cântec tânguitor al rugăciunilor, postură
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
prezent în automatismul mișcării obișnuite, limbajul sportiv are o componentă de adaptare la voință și la sentiment. Pentru greci, corpul era natural/gol/gimnast, frumos precum trupul zeilor, trupul devenea cultural, în fața pedagogilor și aristocrației. Vestimentația era lipsită de culoare (veșmintele albe), căci reprezintă puritatea, transfigurarea, simbolic hainele albe sunt recomandate de Pitagora, el însuși ținând prelegerile cu o centură albă, cromatic inițierea fiind prima fază, de prag, de renaștere, de afirmare. Trupul propriei persoane permite omului o intrare în proprietate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
este aceea de tip fiziologic, ea există și se manifestă ca o inserție a necesară a fiziologicului, în sistemul comunicării - apare involuntar și scapă de sub controlul conștiinței. Un al doilea suport ar putea fi: afectele manifestate în comunicarea indirectă - prin veșmintele pe care le poartă sportivii dintr-o echipă roșie sau albastră, accesoriile lor, tatuajele sau mutilările ritualice. Și un al treilea suport s-ar baza pe dispunerea în spațiu a indivizilor - indiferent de natura acestuia, suportul teritorial și personal, care
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
și antropologia drept o sinteză practică, întrucât finalitatea acțiunii sportive era transformarea corpului obișnuit într-un corp rezistent. Pentru greci, corpul era natural/gol/gimnast, frumos precum trupul zeilor, era cultural, în fața pedagogilor și aristocrației. Vestimentația era lipsită de culoare (veșmintele albe), căci reprezintă puritatea, transfigurarea, simbolic sunt recomandate de Pitagora, care cerea adepților să poarte haine albe, el însuși ținând prelegerile cu o centură albă, apropie cromatic inițierea de primă fază, de prag, de renaștere, de afirmare. Să ne imaginăm
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Atu-urile educației fizice, hiper - complexe, devin un instrument al politicii. Elementul non-verbal, primul mod de comunicare, presupune un cod secret, ne-teoretizat, cunoscut de toată lumea, există de la începuturile organizării sociale și are ca suport porecla sportivilor: corpul omenesc (Piticul), veșmintele (Înțolitul), tatuajele ritualice (Cicatrice), tatuajele ne-ritualice (Botezatu), dispunerea în spațiu (Fundașul), dispunerea în timp (Bătrânu), lauda în spațiu sau în timp (Briliantul), porecla gestuală, scrisă sau desenată cu înfățișări estetice diverse, familială (Nașu), cultivare a personalităților politice încadrate în
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ale societății, fie în ceea ce privește arena, fie în aranjarea gradenelor ori a spațiilor de tip vestiar, sanitare sau medicale, ori spații organizatorice și de administrație; -un al doilea suport ar putea fi: AFECTELE manifestate în comunicarea sportivă directă și indirectă prin veșmintele, pe care le poartă sportivii accesoriile lor, tatuajele sau mutilările ritualice, relațiile cu semne ale acțiunii, afectele fiind vizibile în gesturi și comportamente ale suporterilor. -și un al treilea suport s-ar baza pe DISPUNEREA ÎN SPAȚIU A INDIVIZILOR, indiferent
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
confesorului. În ultima perioadă, s-a extins convingerea, aproape generalizată în Biserică, că pentru celebrarea sacramentului reconcilierii este necesară cel puțin purtarea stolei de către preotul confesor. Pe de altă parte, se încearcă să se recupereze și importanța cuvenită și celorlalte veșminte sacre, atât a reverendei, cât și a cotei și a stolei. Experiența multor preoți implicați în pastorație confirmă o mai mare apropiere a credincioșilor de sacramentul reconcilierii atunci când confesorul celebrează sacramentul îmbrăcat cu veșmintele sacre. Ritualul Penitenței afirmă că cel
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
recupereze și importanța cuvenită și celorlalte veșminte sacre, atât a reverendei, cât și a cotei și a stolei. Experiența multor preoți implicați în pastorație confirmă o mai mare apropiere a credincioșilor de sacramentul reconcilierii atunci când confesorul celebrează sacramentul îmbrăcat cu veșmintele sacre. Ritualul Penitenței afirmă că cel care stabilește veșmintele sacre pe care confesorul le îmbracă în timpul celebrării, este ordinariul locului. Fiind îmbrăcat, în momentul celebrării, „altfel” decât de obicei, confesorul amintește penitentului că nu în numele propriu celebrează acest sacrament, ci
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a reverendei, cât și a cotei și a stolei. Experiența multor preoți implicați în pastorație confirmă o mai mare apropiere a credincioșilor de sacramentul reconcilierii atunci când confesorul celebrează sacramentul îmbrăcat cu veșmintele sacre. Ritualul Penitenței afirmă că cel care stabilește veșmintele sacre pe care confesorul le îmbracă în timpul celebrării, este ordinariul locului. Fiind îmbrăcat, în momentul celebrării, „altfel” decât de obicei, confesorul amintește penitentului că nu în numele propriu celebrează acest sacrament, ci „in persona Christi”, al cărui slujitor este. Penitentul va
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
poate, cândva se va rușina de ceea ce face. Când se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și lut, îmi pun veșminte regești și de curte. Îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult; fiind primit cu dragoste de ei, mă satur cu acea hrană care solum este făcută pentru mine și pentru care m-am
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
le pună începând cu duminica ce a 88 urmat Î27 maiă: una de către Jean Massieu, după care, când s-a trezit în acea zi, Ioana n-ar mai fi găsit decât haine bărbătești, pentru că paznicii săi ar fi ascuns veșmintele de femeie; cealaltă versiune este dată de mai mulți martori, printre care și Martin Ladvenu, care spune: „în ceea ce privește faptul că cineva s-ar fi apropiat de ea noaptea pe furiș, Ioana cu gura ei mi-a spus că un mare
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
convingere a călugărilor din acele locuri sfinte. ― Pacă mai adineaori am vorbit de mărturii, părinte. Iată încă una, care mă nedumerește. ― Adică? ― Nu știu de ce era nevoie de mărturia mitropolitului și a câțiva mari boieri moldoveni privitoare la soarta unor veșminte și odoare bisericești dăruite de niște negustori din Șarhorod către biserica mare din Ierusalim. ― De unde până unde vorbim de o asemenea mărturie? ― Dacă am căutat, am găsit că mitropolitul Ghedeon și unii mari boieri moldoveni dau la 6 februarie 1671
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
niște negustori din Șarhorod către biserica mare din Ierusalim. ― De unde până unde vorbim de o asemenea mărturie? ― Dacă am căutat, am găsit că mitropolitul Ghedeon și unii mari boieri moldoveni dau la 6 februarie 1671 mărturie privitoare la soarta unor veșminte și odoare bisericești, dăruite de către șase negustori din Șarhorod către biserica mare din Ierusalim... ― Ce legătură are Șarhorodul cu mitropolitul și cu marii boieri moldoveni? ― Uite că are, părinte, fiindcă la acea vreme “S-au sculat pre acela loc oști
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
șase negustori din Șarhorod către biserica mare din Ierusalim... ― Ce legătură are Șarhorodul cu mitropolitul și cu marii boieri moldoveni? ― Uite că are, părinte, fiindcă la acea vreme “S-au sculat pre acela loc oști și prădzi și dintr-acele veșminte și odoar(e)... multe au pierit, iară câte n-au perit ei le-au adus aicea în ț(a)raa noastră și le-au pus de au stătut la sv(â)ntaa mănăstire la Pobrataa 23 de a(n)i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
venit înaintea noastră cneaghina Ana, soția răposatului boieri Ioan Golii ce au fost logofăt mare, cu fiiul ei, Mihail,... și au dat și au închinat a lor sfântă biserică ce este de dânșii zidită în orașul Ieșii... cu argintării, cu veșminte și cu toate cărțile biericești și cu toate casăle, satile și viile ei; așa feliu au închinat-o împărăteștii sfintei mănăstiri numită Vatopedu de la Sfântul Munte Atonus”... Nu știu cum să spun, părinte, dar, văzând doar această sumară înșiruire de bunuri dăruite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Vatoped, m-a strâns în spate. ― Ia în seamă, fiule, faptul că și eu mă cutremur auzind cu câtă ușurință vorbește mitropolitul despre faptul că soția răposatului Ioan Golia “au dat și au închinat a lor sfântă biserică cu” argintării, veșminte și toate cărțile bisericești. Nu mai vorbesc de: “toate casăle, satile și viile ei”... Din cele ce știm, nu putea să lipsească și întărirea acestei închinări de către domnie. Așa că, la 30 martie 1606, Ieremia Moghila voievod își pune iscălitura și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Cuza față de călugări. În mai toate, domnul este arătat ca un om drept, revoltat de dezmățul și abuzurile monahilor, constatate și personal, pe când umbla deghizat pe la mănăstiri, ca om sărac, cerând adăpost și hrană. Peste tot sărmanul, sub al cărui veșmânt se ascundea domnitorul, era întâmpinat cu ostilitate, alungat, în cel mai bun caz tratat cu indiferență și dispreț. Problema avea însă și serioase aspecte internaționale. În vizita sa la Constantinopol, dând dovadă de abilitate și spirit diplomatic, Cuza nu vrusese
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
se vede-n zare.” În poezia sa n-ai să întâlnești deznădejdea și sentimentul zădărniciei sau melancolia bolnăvicioasă după vremurile apuse. Gh.T. nu se opune deciziei dumnezeiești și din tragicul spațiu liturgic răzbate întotdeauna și o rază de lumină în veșminte lumești aureolate cu un clar de lună, cea binecuvântat întotdeauna iubirea. Apăsat de pustiul sentimental al emigrantului și de o maladie ascunsă ce-l încearcă de o vreme, el nu-și dorește un loc de veci la malul mării sau
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-și acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenușa făcută de focul care va mistui arderea de tot de pe altar, și s-o verse lîngă altar. 11. Apoi să se dezbrace de veșmintele lui și să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenușa afară din tabără, într-un loc curat. 12. Focul să ardă pe altar și să nu se stingă deloc: în fiecare dimineață preotul să aprindă lemne pe altar, să așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
aduce jertfa de ispășire, acela s-o mănînce; și anume să fie mîncată într-un loc sfînt, în curtea cortului întîlnirii. 27. Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă va sări sînge din ea pe vreun veșmînt, locul stropit cu sînge să fie spălat într-un loc sfînt. 28. Vasul de pămînt în care se va fierbe, să se spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat și spălat cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
pe muntele Sinai în ziua cînd a poruncit copiilor lui Israel să-și aducă darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai. $8 1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: 2. "Ia pe Aaron și pe fiii lui împreună cu el, veșmintele, untdelemnul pentru ungere, vițelul pentru jertfa de ispășire, cei doi berbeci și coșul cu azimile, 3. și cheamă toată adunarea la ușa cortului întîlnirii." 4. Moise a făcut cum îi poruncise Domnul, și adunarea s-a strîns la ușa cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
parte și într-alta ca dar legănat înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise Domnul. 30. Moise a luat din untdelemnul pentru ungere și din sîngele de pe altar, a stropit cu el pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui Aaron și veșmintele lor și a sfințit astfel pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui Aaron și veșmintele lor împreună cu el. 31. Moise a zis lui Aaron și fiilor lui: "Fierbeți carnea la ușa cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise Domnul. 30. Moise a luat din untdelemnul pentru ungere și din sîngele de pe altar, a stropit cu el pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui Aaron și veșmintele lor și a sfințit astfel pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui Aaron și veșmintele lor împreună cu el. 31. Moise a zis lui Aaron și fiilor lui: "Fierbeți carnea la ușa cortului întîlnirii; acolo s-o mîncați, împreună cu pîinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
poruncise lui Moise Domnul. 30. Moise a luat din untdelemnul pentru ungere și din sîngele de pe altar, a stropit cu el pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui Aaron și veșmintele lor și a sfințit astfel pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui Aaron și veșmintele lor împreună cu el. 31. Moise a zis lui Aaron și fiilor lui: "Fierbeți carnea la ușa cortului întîlnirii; acolo s-o mîncați, împreună cu pîinea care este în coș pentru jertfa de închinare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]