2,332 matches
-
postul de ambasador, cel puțin până în secolul al XVI-lea. De aceea, în conformitate cu un decret din 1271, numirea într-o misiune trebuia acceptată în mod obligatoriu, altfel persoana care refuza trebuia să plătească amenzi. Un act din 1481 interzicea ambasadorilor venețienilor să poarte discuții politice cu străinii fără funcții oficiale. Titlul de ambasador este derivat din cuvântul celtic care însemna „servitor” și a devenit uzual nu mai devreme de secolul al XVI-lea când Carol Quintul a stabilit că el poate
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
Titlul de ambasador este derivat din cuvântul celtic care însemna „servitor” și a devenit uzual nu mai devreme de secolul al XVI-lea când Carol Quintul a stabilit că el poate fi acordat numai reprezentanților capetelor încoronate și reprezentanților Republicii Venețiene, el neputând fi folosit pentru a desemna pe trimișii altor republici sau orașe libere. Inițial nu a existat obiceiul de a alege ambasadorii din cadrul nobilimii sau al clasei guvernamentale. In timpul lui Ludovic al XI ambasadori puteau fi bărbierii, doctorii
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
să fie originar din țara pe care o reprezenta, iar în cazuri excepționale, negustorilor cu reședința într-o capitală străină li se acorda statutul de sub-ambasadori. Mult timp ambasadorii au fost priviți cu neîncredere, presupuși spioni utilizând imunitatea diplomatică. Ambasadorii venețieni informau guvernul despre statul unde erau acreditați în acest sens trimițând rapoarte, inițial o dată pe săptămână, apoi mult mai frecvent. Venețienii au conștientizat importanța contactelor dintre ambasadă și țară astfel că la rapoartele trimise de ambasadă, acestora le erau trimise
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
se acorda statutul de sub-ambasadori. Mult timp ambasadorii au fost priviți cu neîncredere, presupuși spioni utilizând imunitatea diplomatică. Ambasadorii venețieni informau guvernul despre statul unde erau acreditați în acest sens trimițând rapoarte, inițial o dată pe săptămână, apoi mult mai frecvent. Venețienii au conștientizat importanța contactelor dintre ambasadă și țară astfel că la rapoartele trimise de ambasadă, acestora le erau trimise "awisi" - buletine de știri prin care cei din străinătate erau informați asupra evenimentelor din patrie. Iar pentru a nu fi citite
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
importanța contactelor dintre ambasadă și țară astfel că la rapoartele trimise de ambasadă, acestora le erau trimise "awisi" - buletine de știri prin care cei din străinătate erau informați asupra evenimentelor din patrie. Iar pentru a nu fi citite de către străini, venețienii utilizau cifrul diplomatic care a fost o preocupare permanentă pentru Veneția. În secolele XV - XVI calitățile cerute unui ambasador erau: Ambasadorii italieni în secolul XVI primeau două serii de instrucțiuni, primele erau oficiale, iar celelalte secrete. Li se recomanda să
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
la Războiul Persan (Războaiele Medice) între Grecia și Persia. Sub Imperiul Bizantin, Naxos a fost parte a Themei Mării Egee, care a fost înființată la mijlocul secolului al IX-lea. În urmă celei de a patra cruciade, împăratul latin aflat sub influența venețienilor stabilit la Constantinopol l-a ajutat pe venețianul Marco Sañudo să cucerească insula și a capturat în curând restul insulelor Ciclade. Dintre toate insulele, doar Naxos a prezentat opoziție când un grup de pirați genovezi au ocupat castelul între sfârșitul
Naxos () [Corola-website/Science/330827_a_332156]
-
Persia. Sub Imperiul Bizantin, Naxos a fost parte a Themei Mării Egee, care a fost înființată la mijlocul secolului al IX-lea. În urmă celei de a patra cruciade, împăratul latin aflat sub influența venețienilor stabilit la Constantinopol l-a ajutat pe venețianul Marco Sañudo să cucerească insula și a capturat în curând restul insulelor Ciclade. Dintre toate insulele, doar Naxos a prezentat opoziție când un grup de pirați genovezi au ocupat castelul între sfârșitul dominației bizantine și sosirea lui Sañudo. În scopul
Naxos () [Corola-website/Science/330827_a_332156]
-
predat astfel castelul, după un asediu de cinci săptămâni. Naxos a devenit sediul lui Sanudo, de unde a condus cu titlul de Duce de Naxia, sau Duce al Arhipelagului. Douăzeci și unu de duci în două dinaștii a condus Arhipelagul, până în 1566. Regulile venețiene au continuat să existe în insulele împrăștiate din Marea Egee până în 1714. Sub conducerea venețiana insula a fost numită după numele ei italian, si anume "Nasso". Administrația otomană a rămas, în esență, în mâinile venețienilor, preocuparea Porții a fost îndeplinită prin
Naxos () [Corola-website/Science/330827_a_332156]
-
a condus Arhipelagul, până în 1566. Regulile venețiene au continuat să existe în insulele împrăștiate din Marea Egee până în 1714. Sub conducerea venețiana insula a fost numită după numele ei italian, si anume "Nasso". Administrația otomană a rămas, în esență, în mâinile venețienilor, preocuparea Porții a fost îndeplinită prin revinea la impozite. Foarte puțini turci s-au stabilit pe Naxos, astfel influență turcă a fost una minoră. Sub dominația otomană, insula a fost cunoscută sub numele turc: "Nakșa". Suveranitate otomană a durat până în
Naxos () [Corola-website/Science/330827_a_332156]
-
muzicale, Casals a cântat la un violoncel care îi fusese atribuit constructorului de instrumente muzicale Carlo Annibale Tononi, care l-ar fi produs în anul 1733. Abia după vreo 50 ani s-a găsit că adevăratul său constructor a fost venețianul Matteo Goffriller prin jurul anului 1700. Pablo Casals l-a cumpărat în 1913. El mai folosea și un alt violoncel construit de Goffriller în 1710, precum și un violoncel Tononi de prin 1730. O strânsă relație de prietenie s-a format între
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
dezvoltarea tehnicii compoziționale ca un bas inițial să anticipeze melodia ariei dintr-o lucrare vocală. Cei mai importanți inovatori ai acestui stil au fost Luigi Rossi și Giacomo Carissimi, care erau în primul rând compozitori de cantate și oratorii și venețianul Francesco Cavalli, care era în primul rând un compozitor de opere. Mai târziu, alți practicanți ai acestui stil au fost Antonio Cesti, Giovanni Legrenzi și Alessandro Stradella. Un exemplu elocvent de compozitor de curte este Jean-Baptiste Lully. Cariera sa a
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
Clasificarea acesteia rămâne neclară, din cauza specificului limbii, care a avut întotdeauna un număr foarte limitat de vorbitori. Istriota poate fi vizualizată ca: Când Istria a fost o regiune a Regatului Italiei, istriota a fost considerată de către autorități ca un subdialect venețian.
Limba istriotă () [Corola-website/Science/330405_a_331734]
-
capturat fără rezistență. Au părăsit orașul pe 20 mai 1495, lăsându-l pe Gilbert, contele de Montpensier, în calitate de vicerege, cu o parte din trupe. Statele italiene, cu toate acestea, au realizat repede pericolul și au colaborat pentru a crea Liga venețiană. După ce Ferdinand de Aragon a recuperat Napoli (cu ajutorul rudelor sale spaniole care au căutat azil în Sicilia), armata italiană a urmărit retragerea lui Carol al VIII-lea spre nord prin Roma, recent abandonată de către Papa Alexandru al VI-lea în favoarea
Războiul italian din 1494-1498 () [Corola-website/Science/329236_a_330565]
-
Papa a format o alianță împotriva hegemoniei franceze în Italia: Ferdinand de Aragon, care era, de asemenea, rege al Siciliei, împăratul Maximilian I, Ludovico al Milanului și Republica Veneției. Această alianță, cunoscută sub numele de Liga Sfântă (1495) sau Liga venețiană, a fost proclamată pe 31 martie 1495. Din 1496 i se alătură și regatul Angliei. Liga a fost prima de acest gen; nu mai existase nici un precedent medieval pentru astfel de state europene divergente unite împotriva unui inamic comun. Liga
Războiul italian din 1494-1498 () [Corola-website/Science/329236_a_330565]
-
Ducatul de Milano a fost un stat constituent al Sfântului Imperiu Roman, în ceea ce este acum nordul Italiei. Creat în 1395, incluzând douăzeci și șase de orașe și o zonă rurală largă situată între dealurile din Montferrat și laguna venețiană, ducatul a fost cucerit de austrieci în timpul războiului de succesiune spaniol, ca în 1714 Austriei să i se recunoască stăpânirea prin tratatul de la Baden. A rămas o posesie austriacă până în 1796, când este cucerit de o armată franceză condusă de
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
La înființarea sa ducatul includea 26 de orașe dintre dealurile de Montferrat la lagunele Veneției, incluzând toate fostele orașe ale Ligii Lombarde. În timpul domniilor familiilor Visconti și Sforza, ducatul a trebuit să-și apere teritoriul său de elvețieni, francezi și venețieni, până la trădare de la Novara în 1500, atunci când ducatul a trecut în sfera franceză la cererea lui Ludovic al XII-lea. Milan s-a autodeclarat republică, în ciuda faptului că ducele de Orleans era moștenitorul legitim prin tratat. Dar republica a fost
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
Reggio. Ambele orașe și-au deschis porțile la înfățișarea armatei lui Ferdinand al II-lea. Pe drum un detașament de soldați francezi a fost întâlnit și distrus de către forța aliată. Liga de la Veneția și-a asistat aliații, trimițând o flotă venețiană sub comanda amiralului Antonio Grimani de-a lungul coastei de est aflată sub ocupație franceză. La Monopoli, Grimani chiar a distrus garnizoana franceză staționată acolo. Deși era grav bolnav de malarie, comandantul francez în Calabria, d'Aubigny, n-a pierdut
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
trage. Francezii au fost învinși în 1498 și obligați să se retragă în Franța. Când marele căpitan a reapărut în Italia a trebuit prima dată sarcina de a-i conduce pe turci din Cefalonia, împreună cu "condottieri" Pedro Navarro, ajutând marina venețiană să recucerească castelul Saint Georges pe 25 decembrie 1500, ucigând 300 de persoane, inclusiv liderul născut albanez al garnizoanei Gisdar. Córdoba a fost din nou pe teritoriul italian în 1501. După ce Ferdinand al II-lea de Aragon a intrat în
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
de Olanda în 1251, Conrad a hotărât să invadeze Italia, în speranța de a recupera bogată stăpânire a tatălui său, și unde fratele său vitreg, Manfred activă că vicar. În ianuarie 1252, Conrad a invadat Apulia cu sprijinul unei flote venețiene și a reușit cu succes să îl împresoare pe Manfred și să exercite controlul asupra regiunii. În octombrie 1253, trupele sale au cucerit Napoli. Cu toate acestea, Conrad nu a reușit să îi spună pe sprijinitorii papei, iar suveranul pontif
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
compoziționale ce se întâlnesc pretutindeni în creația sa. Artistul a propus consumatorului de artă o excelentă serie de „Veneții” care printr-o excelentă panoramare a peisajelor culminează cu Marea Lagună cu aer vetust ce se pierde treptat în Eterna Cetate Venețiană. Cromatica folosită se suprapune pe motivele abordate într-un registru pe care pictorul demonstrează pe deplin că a fost „stăpânul” unei tușe nonconfigurative și dinamice, ce ține marginal de arealul „abstractului”. Așa cum a comentat criticul de artă Augustin Macarie despre
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Veneția - Campanella, Veneția San Tropaso, Italia este datoare cu un monument pentru Valeriu Pantazi. La toate acestea se poate observa fascinantul joc al imaginii „reale sau oglindite în ape” etern mișcătoare, totul reflectând o exuberanță narativă specifică impresionismului. Opera sa venețiană reprezintă de fapt un cumul de energii, jocuri de lumini, transparențe și umbre precum și dorința sa de a nu se îndepărta de un subiect atât de empatic. Venețiile sale nu tânjesc după o originalitate emfatică și de asemenea nu vor
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
sa de a nu se îndepărta de un subiect atât de empatic. Venețiile sale nu tânjesc după o originalitate emfatică și de asemenea nu vor a găsi neapărat metode și formulări ce pot duce la un pitoresc facil. Alături de peisajele venețiene, o altă tematică predilectă pentru Valeriu Pantazi au fost peisajele Balcicului. Imaginile venețiene și mai ales cele din Balcic arată privitorului realitatea istorică a locurilor, percepția lor fiind, în schimb, dureros de actuală. Pictorul prin opera sa a încercat să
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
sale nu tânjesc după o originalitate emfatică și de asemenea nu vor a găsi neapărat metode și formulări ce pot duce la un pitoresc facil. Alături de peisajele venețiene, o altă tematică predilectă pentru Valeriu Pantazi au fost peisajele Balcicului. Imaginile venețiene și mai ales cele din Balcic arată privitorului realitatea istorică a locurilor, percepția lor fiind, în schimb, dureros de actuală. Pictorul prin opera sa a încercat să explice că nu poți pricepe lumea de ieri decât cu mintea de astăzi
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Marei i s-a alăturat la „Ježevo” sora ei „Cantacuzina” în 1469. Cele două doamne au acționat că intermediari între Mahomed și Republică Venețiana în timpul celui de-al doilea război otomano-venețian (1463-1479). În 1471, Branković a însoțit personal un ambasador venețian la Poarta pentru a purta negocieri cu sultanul. Ea și-a păstrat influență în numirea conducătorilor Bisericii Ortodoxe și a rămas influență în timpul domniei succesorului lui Mahomed, Baiazid al II-lea. Călugării mănăstirii Rila au rugat-o să le transfere
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
la Ključ, si a obținut de la el cedarea țării către Imperiul Otoman. Angelović l-a însoțit pe Mahomed al II-lea, când acesta din urmă a atacat Albania Veneta în vara anului 1467. Skanderbeg, care era pe atunci aliat cu venețienii, s-a retras în munți în timp ce Angelović l-a urmărit, dar nu a reușit să-l găsească, deoarece Skanderbeg a reușit să fugă pe coasta. Potrivit lui Tursun Beg și Ibn Kemal, Angelović a înotat prin Bojana, a atacat cetatea Scutari
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]