2,422 matches
-
Begăi, și mi-am și încasat o palmă peste scăfârlie. Mi-a troscănit-o prietenos însuși Silviu Lupescu, care-i, pe bune, un mega-, hiper-, super-meloman. Am făcut prostia de-a mă pripi și de-a scrie că muzica din Anonimul venețian, susurată în urechile timișorene în timp ce pe dinaintea ochilor luneca o gondolă, a fost compusă de Benedetto Marcello. Nici vorbă! E capul de operă al fratelui Alessandro. Am înghițit în sec și mi-am înfrânt elanul de-a mai scrie și-n
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
ajungea la amănunte; dacă fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era acoperită ori nu cu o bucată de pânză. Dincolo de aceste mici divergențe, toți erau de acord că sala era căptușită cu oglinzi mari, venețiene, în care lumina candelabrului se reflecta orbitoare continuu, și că Bătrânul stătea acolo numai noaptea, trântit într-unul din fotoliile de răchită, celălalt fiind permanent gol, cu o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu oglinzi, că nu existau nici o fereastră și nici o mobilă, în afară de masa așezată în centru și de cele două fotolii de răchită, că până și tavanul, de care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari, venețiene, și totuși m-am zăpăcit. Sala era un fel de incubator enorm și strălucitor, mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întîmpina, uluită, figura mea, reflectată în sute, chiar mii de exemplare în oglinzile scăldate de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
făcute de copii, începători ezitanți în ale desenului, erau perfecte, mai mult, erau simboluri: o broască țestoasă, un elefant, un unicorn. Era o zi de sfârșit de noiembrie cu vânt moale, care spulbera frunze în culorile obișnuite ale toamnei: roșu venețian, galben-ocru, verde neruginit încă, având marginile franjurate de umezeală și tristețe. Am simțit un fior de neliniște, dar am stat mult timp, fascinată, să privesc țesătura albă a liniilor peste care se așternuse o ușoară brumă străvezie. Pe deasupra fluturau frunze
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pipăindu-le pe îndelete, suflând un fir de praf, foarte atentă la fiecare din gesturile ce păreau de o enormă importanță, evitând să se privească în oglinda îngustă de lângă cuierul din vestibul, în oglinda ovală de deasupra comodei, în oglinda venețiană de deasupra canapelei îmbrăcată în dungi crem și maronii, în oglinda pătrată a chiuvetei din baie, trecea chiar și peste oglinda mică și rotundă, cât o palmă, de la capul patului, dar până la urmă, neputând să reziste și să evite oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Doamnă, astăzi este limpede că arătați mult mai bine decât ieri.“ Bineînțeles că arăt mai bine, cum s-ar putea altfel? Mi-am dat seama până și eu de asta, când am reușit să-mi târăsc încet picioarele până la oglinda venețiană Îpentru că în cea din dormitor nu mai văd bine) și m-am observat mai puțin palidă Își nu era lumina mai slabă de vină) și nu chiar înfiorător de slăbită Își nu era rochia asta de casă foarte largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se așază pe canapeaua îmbrăcată în stofă cu dungi subțiri maronii și crem, își rotește privirea peste lucrurile știute de ani mulți și totuși străine, nu pentru că nu-i aparțin, ci pentru că dintr-odată sunt indiferente și ostile. În oglinda venețiană atârnată pe peretele din fața sa vede reflectarea neclară și întunecată a tabloului din spatele său, cu flori în culori strălucitoare care i-au adus de multe ori bucurie. Dar acum privește imaginea indiferent, se uită dincolo de ea și vede hârtia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
exaltare, dispariție, cataclism, așa cum se cuvine să fie un oraș suveran și copleșitor. Dar nici indiferența respirației continue în fața agitației de dinăuntru și nici vederea orașului colcăitor nu-i mai aduc liniștea. Încât acum stă privindu-și imaginea din oglinda venețiană, nevăzându-și chipul, ci privind dincolo de el, la toate câte îi reapar din nou în gând, în cerc, învârtindu-se în cerc, pentru că încă nu înțelege ce se întâmplă și nu există un capăt de care, apucând, să reușești destrămarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alcool, de dans, de noaptea asta când, mă bucur că a rămas, îmi șoptește Baby la ureche, te iubesc, Baby, eu cu fusta scurtă și ți-a lucrat bine măseaua... îhî... și el furios a aruncat cu scaune în oglinzile venețiene, bine că nu le-a spart, nici toată familia... pompierul nu ne lasă să ieșim din teatru! fugim pe scări, e lacăt! ați devastat! cum îți permiți tu să vorbești așa cu mine... dă-mi-o pe directoare, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dezlegare de rău. Dezastrul acela i-a redat de fapt viața, speranța, încrederea. Și, în starea aceea de eliberare supremă, cu un calm supraomenesc, urcase până la galeria de tablouri și își salvase singurul prieten, un înger pictat în maniera școlii venețiene. Ocolise cadavrul soțului ei fără să-i arunce nici măcar o privire și, în zgomotul infernal al prăbușirii casei, coborâse scara purtând în brațe tabloul. Credea cu putere în acel înger. Marioritza mângâie din nou penele moi ale șoimului. Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
depună pe scândurile pavilionului. ― Ia loc, te rog, monsieur! Ești invitatul meu. D’Autrey lansă o șarjă de mulțumiri, balansându-se înainte și înapoi, ca un balon gata-gata să se desprindă de sol, în timp ce prințul îi cerea slugii o supă venețiană de pește, în nota vizitatorului, tetmagiaur pentru el și vin. Cunoștea deja scopul acestei vizite: o nouă invitație de a participa la deschiderea lojii masonice. ― Știu că sunteți un om extrem de ocupat, Alteță, și regret lucrul acesta. De altfel, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înalte de pe consola din salonul de jos. Lumina vie a dimineții trecea prin vitraliile ferestrelor, presărând o ploaie de petale colorate peste fața, umerii goi, brațele și cămașa ei subțire de noapte. Manuc tocmai cobora scara. Se opri în dreptul oglinzii venețiene, între două coloane de porfir. Își privi soția. O urmări cu plăcere cum se mișca prin vălul acela colorat al luminii, ca printr-o dimensiune ireală. Dar era doar o impresie. Prințul o simțea deja în dimensiunea ei reală. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
singură înghițitură. Nu mai făcuse decât vreo câțiva pași. Și aceia mai mult împleticiți. Apoi, cuprinsă de spasme violente, scâncise de câteva ori și se proptise în bot pentru o tumbă ciudat de moale. Ultima. La mijlocul scării, oprit în dreptul oglinzii venețiene, prințul se înfioră. Încă mai simțea mâna rece a „distrugătorului de lume” pe inima, pe sufletul, pe viața lui. PAGINĂ NOUĂ 25 Pădurea de la Păuna era o pădure seculară. Un veritabil codru alcătuit din mai multe varietăți de stejari, fagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
stele mari și mici și cu secera de platină a lunii, răsturnată pe cerul desfășurat departe, până peste vârfurile, zigzagurile și coborâșurile Alpilor. Îmi mai stau și astăzi încă, întipăriți în minte și în suflet și Marele Clopotar și Marele Venețian, uriașe piramide albe netezite, parcă, cu mistria. Și iată că dinspre dreapta, dedesubtul munților mărunți ai orizontului, cerul crăpă. Brâul de dungi din fundul adânc al zărilor, se coloră în blond. De după o coamă mai înaltă, soarele - imens ghemotoc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Tereaca, Tereacă, Tirică, Tirici, Terec, Terech, Teric etc. în fine, un alt termen turcesc desemnând preparatul opiaceu, altânbaș (turc. altân baș = „cap de aur”), a fost folosit în limba română veche. De fapt, era vorba de traducerea denumirii far- maciei venețiene ALLA TESTA D’ORO. Vestita farmacie din Veneția era unul dintre locurile cele mai prestigioase unde se prepara theriaca fina sau theriaca venetiana sau theriaca vera veneta (numită astfel pentru că era adesea contrafăcută la Istanbul, Alexandria etc.). Pe teritoriul României
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mușchi, ci în creier. * O mână întinsă poate fi ruptă. * Democrația americană este o dictatură a banului. * America nu are capacitatea de a înțelege că cei ce o susțin vor să o doboare. * Statuia Libertății a început să prindă igrasie. * Venețienii își usucă rufele în apă. * Bush și Iliescu au dus tratative în fâlfâirea steagului rusesc. * Când stăpânul nu-i acasă, vine președintele Ungariei în Harghita și Covasna. * Udemeriștii vor autonomie culturală cu alipirea Transilvaniei la Ungaria. * În unele zone ale
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cei Înstăriți se bucurau cu exuberanță de acest statut, atâta timp cât Încă Își permiteau să-și savureze stilul de viață opulent. Timp de patru secole, cea mai celebră prostituție din Europa este cea din Veneția. Se povestesc lucruri minunate despre curtezana venețiană, pe care vocile vremii o descriu ca având o deosebită frumusețe, stil, rafinament, eleganță. Apăruseră chiar și unele noutăți În materie de morală sexuală, ceea ce unii libertini numesc „camaraderia amoroasă”, un fel de schimb amical de parteneri/partenere, total străin
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Prostituate de lux, curtezanele reprezintă nu mai puțin un fenomen cu implicații semnificative În viața culturală a Renașterii italiene. Pentru preocupările și calitățile lor intelectuale au fost popularizate - Într-un alt fel decât celelalte profesioniste. Cu binecunoscutul lor simț practic venețienii publicau, pentru vizitatorii străini, adevărate cataloage cu numele, adresele și tarifele prostituatelor, alături de prezentări ale acestora realizate de către artiști celebri ai momentului, care le-au prețuit, le-au elogiat și le-au dedicat versuri; dintre aceștia nu lipsesc numele unora
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
momentului, care le-au prețuit, le-au elogiat și le-au dedicat versuri; dintre aceștia nu lipsesc numele unora precum: Pietro Aretino, Montaigne sau Michelangelo. Notă: Curtezanele erau frecventate de nobili (Camelia Griffo chiar s-a căsătorit cu un nobil venețiană, de Înalți prelați și de ambasadori străini. Poete realmente de valoare au fost curtezanele venețiene Gaspara Stampa, Veronica Gambara și În primul rând Veronica Franco. Veronica Franco a fost cea mai celebră curtezană care a trăit În Veneția Între anii
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
nu lipsesc numele unora precum: Pietro Aretino, Montaigne sau Michelangelo. Notă: Curtezanele erau frecventate de nobili (Camelia Griffo chiar s-a căsătorit cu un nobil venețiană, de Înalți prelați și de ambasadori străini. Poete realmente de valoare au fost curtezanele venețiene Gaspara Stampa, Veronica Gambara și În primul rând Veronica Franco. Veronica Franco a fost cea mai celebră curtezană care a trăit În Veneția Între anii 1546-1591. A fost inițiată În arta amorului de către mama ei, o cortigiana onesta a timpului
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Înconjurând Ponte di Rialto. Prostituatele lucrau de asemenea, și În alte zone din afara orașului, lăsând posterității un set de repere toponimice, de la Ponte delle tette (Podul de Țâțeă la Calle della Donna Onesta (Aleea femeie cinstiteă. În 1509, prodigiosul scriitor venețian Marin Sanudo a raportat În jurnalul său că numărul prostituatelor din oraș ajunsese la 11.000 (aproximativ 10 la sută din populația estimatăă. Percepția dacă nu realitatea că prostituția ar fi depășit limitele acceptabile În oraș a Încurajat valuri de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ierarhie socială a prostituției a fost deja evidențiată, de la cele mai faimoase curtezane, erudite și stilate, continuând cu prostituatele Înregistrate În bordelurile municipale și terminând cu cele care operau În cartiere sau pe străzi. Pe toată perioada modernă timpurie, Republica Venețiană a Încercat periodic să elimine aceste distincții, Împreună cu orice lux tentant pe care curtezanele ar fi putut să l prezinte femeilor „cinstite”, prin intermediul legislației somptuare extinse. Începând cel puțin din 1416 cu ordinul ca prostituatele și proxeneții să poarte eșarfe
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
perle. Așa cum Alexandre Saint Disdier a insistat În ghidul său de la sfârșitul secolului al XVII-lea, era neclar dacă Veneția sau Roma avea cele mai laudate curtezane, dar cândva, după 1728, Baronul de Montesquieu a deplâns faptul că multe femei venețiene trăiau și se Îmbrăcau ca prințesele fără nici o sursă de venit, alta decât „acest trafic”. Deși profesia de curtezană părea să dispară după căderea Republicii Venețiene (deoarece curtezanele nu mai puteau beneficia de patronajul și protecția puternicilor nobili localiă, odată cu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
curtezane, dar cândva, după 1728, Baronul de Montesquieu a deplâns faptul că multe femei venețiene trăiau și se Îmbrăcau ca prințesele fără nici o sursă de venit, alta decât „acest trafic”. Deși profesia de curtezană părea să dispară după căderea Republicii Venețiene (deoarece curtezanele nu mai puteau beneficia de patronajul și protecția puternicilor nobili localiă, odată cu unificarea Italiei, Între 1860 și 1958, bordelurile venețiene au rămas deschise și legale În virtutea legilor italiene. Când, În 20 septembrie 1958, Republica Italiană a scos bordelurile
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
nici o sursă de venit, alta decât „acest trafic”. Deși profesia de curtezană părea să dispară după căderea Republicii Venețiene (deoarece curtezanele nu mai puteau beneficia de patronajul și protecția puternicilor nobili localiă, odată cu unificarea Italiei, Între 1860 și 1958, bordelurile venețiene au rămas deschise și legale În virtutea legilor italiene. Când, În 20 septembrie 1958, Republica Italiană a scos bordelurile În afara legii, prin adoptarea Legii Merlin (numită după Lina Merlin, senator socialist care a susținut legislația În cauzăă, În jur de zece
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]