4,259 matches
-
gând trimite-o poruncă: Mai caută! * Ajuns cu trenul dis-de-dimineață, pornesc per pedes din Predeal. Aerul rece mă-nfioară de plăcere! Exclusiv orășean, sunt în al nouălea cer! Echipat comod și potrivit muntelui, tai în singurătate serpentinele. Cuprind cu ochii nemărginirea verdelui vârstat de-acum de insinuantele nervuri roșiatice, cafenii, galbene... Bitumul străpuns de erori asfaltice se rușinează șerpuitor, cernit înaintea mea. Un soare timid mângâie firea c-o lumină galeșă, îndemnându-mă spre visare... Arar, insidios mă depășesc echipaje pe roți
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
a venit toamna... Răgazul înfericirii mele va să se dilate odată ajuns la Poiana Secuilor. Traseul mă coboară printr-un drumeag maroniu de pământ, pătruns pe-alocuri de vârfuri de piatră lustruită de ploi și smocuri de iarbă, oaze de verde persistent până-n iarnă și dincolo... Dar șirul visării se rupe. Alături de cărăruie, la câțiva coți în josul curmăturii, o tânără își privește a durere și neputință glezna, pesemne luxată... Grăbesc pasul, atras de imperiul necesității de-a da un prim-ajutor
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > COPACI ZÂMBIND Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Trec pe sub copaci, mă înalț ca ei, ochii mei calcă vârfurile lor, mă îmbată verdele lor crud. Ce poate fi mai frumos decât cerul limpezit în ape de foșnetul lor surd? Azi, în piață, o femeie mi-a zâmbit. Eram risipită-n gândurile mele, cu mare bucurie, pe loc m-am regăsit și m-am
COPACI ZÂMBIND de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375236_a_376565]
-
Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Nu ți-am mai scris de mult iubite, cuvintele au iz de fructe putrezite uitate undeva într-o vară amară, se leagă , se dezleagă indiferente la verdele rămas întru a fost odată Nu mă auzi ... încerc să-mi adun risipa din tot ce stă ascuns în urme; sunt mai mult înapoi decât înainte. Nu mă auzi iubite... eu stau de vorbă cu păsările, păsările suflet să le
NU MĂ AUZI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375259_a_376588]
-
informându-se prin centrele special amenajate în acest scop. Cine are puțin noroc nimerește însă într-o perioadă mai puțin frecventată, la trecerea dintr-un sezon în altul, toamna sau primăvara, când natura pendulează nehotărâtă între albul de nea și verdele crud, sau între pârgul auriu al verii și roșul toamnei ce bate la ușă (vestitul Indian Summer american). Se spune că în extrasezon, aerul din Yosemite s-ar încărca cu impulsuri care amplifică simțurile, electrizându-le. Pentru noi, începutul de
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
în urmă un peisaj ireal: vaste întinderi acoperite de trunchiuri carbonizate, ca o aliniere de scobitori negre, o adevărată apocalipsă. Coșmarul se încheie odată cu intrarea în limitele Parcului Național, unde natura debordantă se revarsă peste noi în toate nuanțele de verde. În parcările special amenajate pentru a beneficia de cele mai frumoase peisaje („view points”) gândul ne duce la comentariul unui vizitator: „Aici poți vedea cum respiră Dumnezeu!” Nu trebuie să faci decât câțiva pași, pentru a-i ieși în întâmpinare
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
nu se comparau! Ce-aduceam noi din pădure se încadra la cu totul altă dimensiune. Erau buchetele mari, aproape rotunde, atârnând ca niște globuri uriașe și revărsându-se peste pumn, îngropându-l practic în întregime în albul lor punctat de verde crud. Ciorchini hiperbolici, cu cozi lungi și elastice, care aveau nevoie de un borcan întreg pe post de vază, certându-se parcă între ei ca să-ncapă toți laolaltă! Știa ea bine ce zicea, mama. Între localnici se dădea un fel
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
Autorului Supărați, ne țineam de torțile pământului Și aveam senzații, că rădăcinile cresc până la nori, Mâinile noastre zvâcneau sub tălpile vântului, Și ne era frică să nu trecem de-albastrele flori. Am cuprins iarba, dintr-o singură pledoarie, Lumina cea verde ne îmbrăca până la oase, Și ne-ncropeam în sol, urmați de-o apă vie, La rădăcini interogam numele noastre apoase. -Cine ești tu? Te întrebam, dar erai la același capitol, Cu împrejmuiri senzitive developai conținuturi, Mi-ai spus:- Sunt cumințenia
UMBRE SINUSOIDALE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372716_a_374045]
-
parcă din reflex, cu un bagaj de iluzii, dedicații și nesfârșitele amintiri care să-i ajungă, drept hrană sufletească, până la ultima stație: nu știu dacă am luat totul/ peronul de pe partea stângă - ezită poetul. poate veșnicia începe de aici/ din verdele acesta sau din/ fanta în care m-am așezat să/ privesc lumea - poetul încă nu știe să delimiteze realul de metafizic. Este transcendent prin momentele de visare. Este un poet așezat ale cărui cuvinte emoționează prin naturalețe. Nimic șocant, totul
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
în esențele nebune. Vrăji ascunse în nuanțe ude, frunzelor-dansândelor, cromatie și splendoare fă o pauză, dă-ți stare! Să te-ajungă, să-ți descânte, somnul cu ploape grele, ce aduce vise multe, neștiute, îmblânzite, respirări târzii de doruri, de un verde negru, greu, ce nu piere, doar se ascunde, în fantasmele nude și tăcute! Referință Bibliografică: Noapte cu plete lungi / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru
NOAPTE CU PLETE LUNGI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372728_a_374057]
-
aspiră în taină este zugravită cu măiestrie în imagini simbolice, unde natura își pune pecetea într-o manieră sublimă. Așa arată calea spre tihna lăuntrică prin ochii poetei: „Mi-am cules sufletul Risipit în freamătul frunzelor L-am scăldat în verdele codrilor Am alungat tristețea norilor Și-ascultandu-i cântecul, Pe strunele dorului L-am dăruit privighetorilor. Din cristalul râurilor Mi-am spalat ochii-ncețoșați Și-am adunat raze de lună Împletind în tihnă punți de suflet Până când, geana zorilor A spulberat a stelelor
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
vorbi fără a o asocia cu poetul și cu trăirile lui... Primăvara este anotimpul în care poeta renaște, un anotimp care se așterne și peste cuvinte, ele devenind astfel „corolă de lumină”: „Ne-mbată noaptea cu miresme fine Plesnet de verde-n trup și rădăcină Sărutul lunii-n nurii de verbine Cuvintele-corola de lumină”. (E primăvară-n muguri și-n cuvânt) Un tablou feeric al lunii mai se împletește din imagini create în culori sublime. Un concert de greieri întregește tabloul
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
și rochia-nverzită prematur. Sunt primăvara ta și-a florilor și liniștea venit-am, să ți-o fur! Am ochii, scânteieri de stele noi și sufletul deschis spre soare. Sunt primăvara darnică în ploi, mamă seminței roditoare! Dragoste fragedă Peste verdele-n neștire, plouă lacrimi de iubire Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară. Cântec nou, de înflorire strălucește în privire Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?! Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară. Câmpurile unduiesc
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
iubesc, iubesc, iubire! Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară, Geana și clipirea lor ca petala florilor, Florilor de viorea care-mi ascund dragostea Și mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea! Peste verdele-n nestire, plouă lacrimi de iubire Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară. Cântec nou, de înflorire strălucește în privire Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?! Stropi de dragoste bălaie Trec prin parc de dimineață și
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
se încarcă în casele mirosind a curățenie, spre a fi cântat în noaptea plină de splendoare, premergătoare Crăciunului, a nașterii pruncului Iisus, sunt simbolurile științei și ale bogăției. Știința, că bradul este pomul vieții, iar bogăția, că este arborele fertilizator. Verdele perpetuu: Verde cetină de brad / noi vă colindăm cu drag / de cu seara gospodari / să trăiți voi oameni mari, a dat mereu liniștire sufletului și încrederea într-o viață viitoare. În vârful bradului împodobit creștinii au așezat steaua, ca simbol
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
Acasa > Strofe > Creatie > SĂ TE SĂRUT CU BUZE DE FECIOARĂ Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1611 din 30 mai 2015 Toate Articolele Autorului O , dragul meu, cu verdele-n bentiță cum m-ai sedus în zori, a câta oară și m-ai făcut să merg iarăși desculță să te sărut cu buze de fecioară. Mi-ai aruncat în sân cireșe coapte mi-ai pus la gât șirag de
SĂ TE SĂRUT CU BUZE DE FECIOARĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373069_a_374398]
-
Un dor al ei. II Și semințele trec în neștire peste artătură Și-n neștire brazdele rămân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdină, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină. Așteptând, trec nodurile nopții peste zări Și cocoșii își pregătesc cântecele melancolicelor deșteptări. III Tata despică inima nucului, Tata despică inima mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373059_a_374388]
-
piemontez. Pe eticheta scria Erbaluce, un vin alb local. Casa nu era atât de mare, dar cochetă, zidită din piatră și apoi tencuită și vopsită cu o cromatică aparte, combinându-se porțiuni maronii sub formă dreptunghiulare, cu altele de un verde foarte deschis ce le conturau pe cele maronii, iar partea de tâmplărie, uși și ferestre, erau vopsite alb. Avea un singur etaj iar acoperișul în doua ape, din tablă. Maria - Rosa prin intermediul Doinei, a invitat-o pe Adriana să facă
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
culeg ca pe o floare, Din câmpul vast al omenirii, Blândă, frumoasă, mirositoare, Amândoi pe tărâmul fericirii. Să adaug seva sângelui meu, Visele spre cerul senin să zboare, Puternice, înălțătoare mereu, Însoțite de eternul soare. Să-mi fii lângă mine verde liană, De mine să nu te rupi nicicând. Să-mi umpli de iubire, inima goală, Aici în viață, până dincolo de mormânt. Referință Bibliografică: Să te culeg... Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 225, Anul I, 13 august 2011
SĂ TE CULEG... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373107_a_374436]
-
autobuz, dar nici prea aproape ca să nu înjure înfundat, invocând destinul, soarta, și tot ce ar putea avea legătură cu existența ei banală de acum... Nu i-a plăcut niciodată Bucureștiul; era fericită în micul orășel de munte îmbrăcat în verde în orice anotimp.Diminețile erau pline de bucuria vieții, sevele curgeau cu neastâmpărare în venele ei, anunțând domnișoria-i un pic întârziată...de ce se gândea acum , tocmai la acel moment din viața ei? Începu să-i fie teamă.Avea premoniții , de
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
În vara neînchipuită, îmi potrivesc și portu-ntreg, O ie în broderia Cerului voi merge să-mi aleg, Să fiu aceea fată, la care poeți neobosiți visară, Să-ncerc să zămislesc cuvinte din neînchipuita vară. Mi-ar sta alături cartea, pe verdele câmpiei, Din buchia de-acasă, aș țese vers ce-mbie, Zburdalnicele vise să le opresc,doar pe o clipă, Reala mea dorință s-o simt în vara neînchipuită. Cununa florilor s-o port pe creștet și-n acest alai, Să
ÎN VARA NEÎNCHIPUITĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373179_a_374508]
-
scriu) Sensibilitatea curge melodios în versurile sale, iar toamna își scrie povestea în lumini mirifice: “Lumânările toamnei se treceau de cerurile cerate/ În curgere ruginie de mâini împreunate,/ Într-o lumină abia pâlpâind./ Tu erai curgere de albastru/ Într-un verde din mine, murind”. (Rânduri) Când vorbește despre poezie, Florina Sanda Cojocaru îi dă o însemnătate covârșitoare: “ Poezia este parte din viața mea, ceva ce îmi aparține un timp, pentru ca apoi să vreau să o dăruiesc și celorlalți. Poezia e dragoste
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
omenirii-ntregi Mi-e dor să înțeleagă a dragostei chemări Mi-e dor de liniștea în care te oprești S-admiri în tihnă Viața - șirag de primăveri. Cluj Napoca 9 martie 2016 Daruri de primăvară Mi-ai așezat în ochi un verde crud Ce-nveșmântează câmpiile mereu Cu primăvara-n mine oriunde și oricând Să simt inmugurirea de la Dumnezeu. Mi-ai dat lacrimi pe pleoape arzând Cântând de bucuria înfloririi vieții Să pot purta în suflet surâzând Ploile de har și zorii
DOR DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373229_a_374558]
-
prea departe de Casa Albă. L-au luat cu ei în mașină pe Ziky și încadrați de mașinile agenților de pază, au ajuns la malul răului, în doar câteva minute. Culoarea arbuștior ornamentali de pe malul râului se îmbina perfect cu verdele viu al ierbii din parcurile din jur. Președintele a făcut un semn cu mâna șoferului și acesta a oprit mașina în apropierea râului. Simțind că se vor da cu toții jos din mașină, Ziky a început să dea vesel din coadă
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi încarc pieptul cu aerul proaspăt pe care il emani, Iti sorb limpezimea vorbelor pe care le rostești, Îmi clătesc ochii cu imaginea fetei tale clare, Întineresc privind frăgezimea verdelui crud din ochii tăi calmi, Plutesc pe perdele de nori pufoși când în brațe mă ții, Mă simt atinsă de aripi de îngeri pe buze când mă săruți, Sufletul mi se îmbracă în mantie de primăvară când cald mă privești
CU TINE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373276_a_374605]