2,162 matches
-
poliției. Doctorul Sterndale își recunoaște crima. El era părăsit de soție de mulți ani și nu putea divorța, pentru că legile englezești nu-i permiteau acest lucru. O iubea pe Brenda Tregennis, fără a putea să se căsătorească cu ea. Doar vicarul le cunoștea taina. În timpul explorărilor, Sterndale descoperise în Africa o rădăcină de plantă cunoscută sub denumirea "copita dracului" (în ), care prin ardere provoca viziuni înspăimântătoare ce puteau conduce la nebunie sau chiar la moarte. El adusese în Anglia un eșantion
Copita dracului () [Corola-website/Science/324255_a_325584]
-
care dorea să o folosească pe a-i ucide pe Owen, George și Brenda. Mortimer se gândea că Sterndale va fi pe mare înainte de a știrea morții celor din familia Tregennis să ajungă la Plymouth. Acesta a fost anunța de vicar și s-a întors imediat. Aflând modul în care s-a petrecut tragedia celor trei frați,Sterndale și-a dat seama că Mortimer a folosit otrava adusă de el din Africa pentru a-și ucide familia. Deoarece bănuia că otrava
Copita dracului () [Corola-website/Science/324255_a_325584]
-
confiscate de ocupanții germani în timpul războiului nu au mai fost retrocedate. În ce privește parohiile catolice din Transolza, aparținând arhidiecezei Breslau, arhiepsicopul Bertram, pe atunci având scaunul în castelul Jánský vrch din Javorník (Jauernig) (Cehoslovacia), l-a numit pe František Onderek (1888-1962) "vicar general pentru porțiunea cehoslovacă a arhidiecezei Breslau" la 21 iunie 1945. În iulie 1946, Papa Pius al XII-lea l-a ridicat pe Onderek la rangul de "administrator apostolic al porțiunii cehoslovace din arhidieceza Breslau" (în limbaj colocvial, administrator apostolic
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
soldați", ulei pe hârtie, care l-a donat livelui de fete AL.I.Cuza.Picteaza biserică Horea din Sanislau, Maramureș, unde este ajutat de fica lui Lenuța, la terminarea picturii, iar la sfiintire au participatI.P.C. Arhim. dr. Paul Augustin, vicar eparhial și PS Țiț Simedrea. Începe pictură la biserică Sf Gheorghe din Sadova, aici le are ca ajutoare pe Mihaela și Gina, fetele mai mici, aceasta biserică este inclusă pe harta turistică a zonei. Pe 1 noiembrie este chemat să
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
din Evanghelii, are canon de rugăciuni și Psalmi, aproape în fiecare sâmbătă se spovedește la P.C. Ierom. Damian din Antim. Starețul Sofian Boghiu îi predă muzică psaltică și este lăsat să cânte solo la strană. Este din ce în ce mai solicitat de P.S. vicar Teoctist să fie anagnost, apoi ipodiacon. Îl pasionează teribil fizica moleculară și îl incită trigonometria si muzica, cele mai mari satisfacții avându-le în corul de la Antim de sâmbăta seara, iar duminicile dimineața este nominalizat "“ipodiacon“" la slujbele arhierești. În
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
largă iar salinicul decade din importantă, împăratului ignorând vreo existența a lui că vectoriat în lagatura cu Romă și supunandu-ldin nou patriarhiei constantinopolitane . ahaia și Hellas din vechea prefectura a Iliricului primesc un mitropoli propriu la Corint, dar nu ca vicar român, cum cred unii, ci fiind în localitate un guvernator propriu bizantin, supus împăratului, Mitropolia Tomsului, se bucură de privilegii bogată; ce priveste Dacia traiana și malvensa, nu se știe dacă mai ținea de Salonic ci mai de grabă de
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
a scris foarte multe scrisori către variații episcopi răsăriteni, care nicidecum nu denoda și o jurisdicție peste locul către episcopul căruia s-a scris epistola. O dovedește tonul “dur” către arhiepiscopul Justineanei. De altă parte surprinde lipsa unor scrisor către vicarul din Tesalonic. Oare a renunțat papă la el în schimbul Justineanei? Sau totl sunt simple pretetii mai ales că împăratul Mauriciu numea singur pe arhiepiscopul din Justineana. Totul face aprte din critică față de titlul de patriarh ecumenic a lui Ioan IV
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
sumă pe care fratele său nu a reușit să o acopere. Ca urmare, Welf a acordat domeniile sale din Italia împăratului Frederic. Welf a rămas să guverneze ducatele sale din Italia până în 1173, pe când arhiepiscopul Christian de Mainz a devenit vicar imperial. O ruptură în relațiile dintre Henric al X-lea și împăratul Frederic Barbarossa asupra unei noi campanii în Italia în 1176 a a stat la baza pregătirii unei acțiuni imperiale împotriva lui Henric de Bavaria în 1179, care în
Welf al VI-lea () [Corola-website/Science/325116_a_326445]
-
în grabă Amiralității, probabil prietenului și superiorului său, căpitanul Beaufort, rugându-l să caute un domn, om de știință, bine educat, în acest scop. Invitațiile făcute de Beaufort prin intermediul prietenului său George Peacock de la Universitatea Cambridge pentru părintele Leonard Jenyns, vicar din Swaffham Bulbeck, și pentru profesorul John Stevens Henslow, care aveau alte angajamente, au fost refuzate. Ambii l-au recomandat pe tânărul de 22 de ani Charles Darwin care tocmai își obținuse diploma "Bachelor of Arts" care era necesară pentru
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
de Pavel Oprea 1519"". Conscripțiile întocmite în sec. al XVIII-lea confirmă existența bisericii, la 1733 în conscripția întocmită de către episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein satul având biserică și doi preoți uniți: Iuon și Iuon junior, apoi la 1750 în conscripția vicarului episcopesc Petru Pavel Aron satul este menționat cu o biserică deservită de un preot unit. În statistica românilor ardeleni întocmită de către generalul Buccow între anii 1760-1762, localitatea Rus este înregistrată ca având o biserică ortodoxă și doi preoți neuniți. Harta
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
Verona, ca și alte orașe ale mărcii au evoluat către comune independente, iar titlul de Markgraf de Verona a devenit o onoare lipsită de conținut pentru casele ducilor de Bavaria sau Carintia. Ca urmare, împărații romano-germani au început să numească vicari pentru a fi reprezentați în teritoriul Veronei, în locul markgrafilor. Începând din 1004, unele teritorii din nord-vestul Italiei au fost atribuite episcopiei imperiale de Trento de către împăratul Henric al II-lea "cel Sfânt", al cărui succesor, Conrad al II-lea a
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
Padova, Vicenza și Treviso. În 1167, "Liga veroneză" s-a raliat Ligii lombarde; acest act a constituit "de facto" sfârșitul mărcii de Verona, fapt confirmat în urma victoriei ligii din bătălia de la Legnano din 1176. Împărații romano-germani au continuat să numească vicari și în secolul al XV-lea, deși funcția devenise deja pur nominală, în condițiile în care cea mai mare parte a teritoriului mărcii era în stăpânirea Veneției.
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
Romano. Spre sfârșitul perioadei comuniste, episcopia a fost condusă între 1982-2013 de arhiepiscopul Epifanie Norocel, ale cărui relații cu regimul totalitar sunt în continuare controversate. La 28 februarie 2013 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe episcopul vicar Ciprian Câmpineanul ca succesor al arhiepiscopului Epifanie Norocel. Intronizarea acestuia a avut loc la 10 martie 2013.
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei () [Corola-website/Science/322851_a_324180]
-
din Popești a fost consolidată și restaurată, după planurile arhitectului ieșean Neculai Munteanu. La intrarea în curte, au fost amplasată o poartă din lemn sculptat, în stil maramureșean. La 20 iulie 2009, de sărbătoarea Sfanțului Ilie Tesviteanul, Calinic Botoșăneanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a sfințit un paraclis de vară. În biserică, în partea de nord a naosului, se află o placă funerară de marmură. Ea a fost pusă pe mormântul principesei Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930) și
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
Zid Verde, care separă cetățenii de natura primitivă. Toți cetățenii sunt cunoscuți ca numere și fiecare oră din viața lor este condusă de "Tablele Orare", un precursor al teleecranului din "1984". Ele au fost prefigurate de 'Preceptele Salvării Asigurate' ale vicarului Dewley din nuvela lui Zamiatin "Islanders" (1916). Acțiunea din "Noi" se petrece după Războiul de Două Sute de Ani care a distrus totul, în afara unui procent de "0.2% din populația globului". Războiul s-a purtat pentru o substanță rară nemenționată
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
o parte importantă din ceea ce stă la baza romanului apăruse în nuvela lui Zamiatin, "Islanders", începută la Newcastle în 1916. În nuvellă, Lady Campbell și cetățenii din Jesmond sun sclavi ai unui regim reprimant. Figura dominantă este a reverendului Dewley, vicar la St Enoch's. Dl. Dewley, cu teribilul său dinte de aur, este autorul 'Preceptelor Salvării Asigurate' în care perioade precise de timp sunt dedicate tuturor activităților. Chiar și nevoile d-nei Dewley sunt îndeplinite în fiecare a treia sâmbătă. Respectabilitatea
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
binecuvântat și întărit alegerea noului Eparh al Bisericii Armene din România. A fost întronizat la 7 noiembrie 2010 în Catedrala armeană "Sfinții Arhangheli" din București de către episcopul Nathan Hovhannisian (reprezentant al catolicosului de Ecimiadzin). La această ceremonie au asistat episcopul vicar patriarhal Ciprian Câmpineanul (delegat al patriarhului Bisericii Ortodoxe Române) și arhiepiscopul romano-catolic Ioan Robu. După întronizare, arhimandritul Datev Hagopian a efectuat o serie de vizite pastorale la comunitățile armene din România. El s-a aflat la Suceava la 11 februarie
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
și le termină doi ani mai târziu, primindu-și diploma pe 13 decembrie 1519. De asemenea, a studiat și în Germania, în Wittenberg, unde îl întâlnește pe Martin Luther și începe să își formeze idei reformatoare. În jurul anului 1522, devine vicar, servind sub arhiepiscopul Jan Łaski, iar mai târziu sub epicopul de Poznań, Jan Latalski. Începând cu anul 1547, este secretarul regelui Zygmunt I Stary, iar din anul 1553 devine primarul Wolbórz-ului. Având puternice înclinații spre sferele reformatoare (în special, cele
Andrzej Frycz Modrzewski () [Corola-website/Science/328112_a_329441]
-
amantei acestuia. Ea este apoi condamnată de către judecător (Roger Hammond) și închisă într-o unitate de mare securitate pentru criminalii nebunii care au comis crime cu o responsabilitate diminuată. Patruzeci și trei de ani mai tarziu, în satul Little Wallop, vicarul Walter Goodfellow (Rowan Atkinson) este foarte ocupat cu scrierea unei predici perfecte pentru o conferință, neavând nicio idee despre problemele din casa lui, printre care se numără nevoile sexuale neîmplinite ale soției sale Gloria (Kristin Scott Thomas), care ulterior începe
O dădacă plină de surprize () [Corola-website/Science/328143_a_329472]
-
păstorire aceste teritorii. Pentru Bugeac și Ucraina Hanului sinodul Bisericii Ruse hotărăște înființarea Episcopiei Tighinei și Cetății Albe (Episcopia Benderului și Akkermanului), la conducerea căreia este înscăunat în 1791 episcopul Gavriil Bănulescu-Bodoni, originar din Bistrița-Năsăud, care devenea totodată și arhiereu vicar al Poltavei.. Totodată, mitropoliții Țării Românești și Moldovei sunt depuși din scaun, Amvrosie de Poltava fiind numit și exarh al principatelor, până la 1792, „când dânsul s-a înapoiat la Poltava”. Mitropolia Proilaviei era iarăși desființată. Încă de la 1789, nu se
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
A fost numit la 18 iulie 1783 ca episcop auxiliar al Arhidiecezei de Lemberg și episcop titular de Soli. El a fost hirotonit ca episcop la 30 ianuarie 1785 de către arhiepiscopul Ferdynand Onufry Kicki de Lemberg. În 1789 a devenit vicar general al Arhidiecezei de Lemberg. După moartea la la 1 februarie 1797 a lui Ferdynand Onufry Kicki, el a fost numit la 18 decembrie 1797 în funcția de Arhiepiscop de Lemberg. Începând de prin anul 1800 a fost ales ca
Kajetan Ignacy Kicki () [Corola-website/Science/327672_a_329001]
-
Sarmizegetusa și locul ieșirii Streiului din depresiune. Și-a primit numele de la poziția înconjurată de cursul Râului Mare și Apei Borii. Prima dată s-a aflat despre biserică datorită cercetătorilor epocii romane (sec. XVIII), iar cea dintâi descriere se datorează vicarului greco-catolic Ștefan Moldovan (1853), care clasat biserica într-o perioadă neverosimil de timpurie (între secolele VIII-XIII). Analizele științifice le-a inaugurat Virgil Vătășianu (1936, 1959). Au urmat contribuții parțiale semnate de către Ștefan Lupșa, Mircea Păcurariu și Vasile Drăguț. Apoi Radu
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
a pictat acest sfânt lăcaș și s-a sfințit în același an”". Biserica a fost reparată și consolidată în anul 1986 și repictată în anul 1989 de pictorul Gheorghe Negru din Retevoiești. A fost sfințită din nou de P.S. Arhiereu Vicar Calinic Argeșanul în data de 3 septembrie 1989.
Biserica de lemn din Vărzăroaia () [Corola-website/Science/330186_a_331515]
-
studii de specializare în teologie la Montpellier și la Paris, în perioada 1922 - 1923. După ce a devenit văduv, a fost călugărit în 1924, la Mănăstirea Cernica sub numele de "Țiț", si hirotesit arhimandrit. Între 1926 și 1935 a fost arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu numele „"Târgovișteanul"”. Pe data de 11 decembrie 1935, a fost înscăunat Episcop al Hotinului (având Centrul eparhial în orașul Bălti) până în 1940, , Ulterior fiind ales Locotenent de Mitropolit al Bucovinei"," cu reședința la Cernăuți, iar instalarea
Episcopia Hotinului (Mitropolia Bucovinei) () [Corola-website/Science/328597_a_329926]
-
membru în Uniunea Scriitorilor din România. Tot ca o apreciere deosebită a vieții și activității sale, slujba de înmormântare a fost onorată de prezența unor distinse personalități clericale, în frunte cu Prea Fericitul Patriarh Teoctist, însoțit de doi Preasfințiți Episcopi Vicari și un sobor numeros de preoți, prilej cu care a fost evocată figura luminoasă a acestui confrate, ale cărui generozitate, ospitalitate și bunătate, precum și munca neprecupețită pe altarul Bisericii și al Patriei noastre, nu vor fi uitate niciodată.
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]