2,288 matches
-
rodul unor acumulări psihice interioare care pregătesc progresiv o anumită semnificație despre cele întâmplate, și, strâns legată de ea, o anumită convingere. Astfel, debutul delirului se face prin apariția sentimentului de neliniște și de îndoială, abil întreținut de ambițiosul și vicleanul Jago. Perioada de stare astfel generată de amestecul contradictoriu de „îndoială” și de „convingere”, care impune căutarea neobosită a faptelor, care să-i ofere lui Othello certitudini, într-un sens sau altul. În această fază de „dubitație”, de incertitudini și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ca într-o arenă internă, spațiu de dezvoltare și interacțiune surdă a funcțiilor fiziologice, organele vitale, ele însele transformate în cupluri prin coexistența incipient pură a principiilor de semn contrar, asaltează ființa rațională cu somații seci, cu "telegrame/ conținând pasaje viclene", construite în general pe ideea morții lente, neiertătoare. Plămânul, ficatul, inima, creierul ("hermafroditul") nu încetează a amenința poetul cu spectrul neputinței de a "pricepe", de a da sens unui "cântec suveran", după un sisific efort de a dezgropa "arsenalul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mult caz: „În câmpia Dunării, cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se scurgea aici fără conflicte mari.” Ceea ce urmează în roman contrazice această imagine. Timpul este viclean, răbdarea nu e decât o formă de acumulare pentru o nouă criză. La sfârșit, când drama Moromeților este narată și, prin ea, imaginea vieții liniștite spulberată, prozatorul revine asupra notației de început: „Timpul nu mai avea răbdare.” Este una din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
constituit apoi într-un Front Național Democratic, care a alimentat multă vreme criza politică (episoadele Sănătescu-Rădescu) și a dus în cele din urmă la instaurarea unui guvern procomunist condus de P. Groza, guvern care a întreprins îndată și nu fără viclene manevre comunizarea țării. Istoria emergenței regimului comunist în România e cu deosebire instructivă și ar merita să fie rescrisă în lumina analogiilor ce le comportă cu momentul de față. Criză atunci, ca și acum. Pe fondul ei, un proces de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înglobând moduri de viață și mentalități colective. S. debutează cu un volum remarcabil în contextul unei epoci sufocate de realismul socialist, dar neconvingător în perspectivă. Defectul principal al poemelor din 1957 constă în metaforismul lor decorativ și facil („Vântul, flăcău viclean / coboară ușor lângă garduri”, „Curcubeul, / Făt-Frumos veșnic tânăr, / veșnic îmbujorat”), în timp ce calitatea de bază este că unele texte prefigurează totuși tranzitivitatea pe care poetul o va rafina ulterior: „Vântul trântește poarta, ferestrele, / copacii se închină în fața omului / noaptea ieșit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
Psihologii Diane Verry și Leslie Zabrowitz-McArthur au distribuit unui număr de 80 de voluntari 20 de fotografii reprezentând fețe bărbătești și au fost întrebați dacă indivizii erau mai călduroși sau mai distanți, cinstiți sau necinstiți, amabili sau urâcioși, naivi sau vicleni. În paralel fotografiile au făcut obiectul mai multor măsurători: mărimea nasului, a bărbiei, a gurii, înălțimea frunții etc. Psihologii au constatat că persoanele cu trăsături de bebeluși, mai ales cu o bărbie mică și sprâncene înalte sunt în general percepute
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
să-i trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla. Și cum sta și el acolo de se răcorea, Spânul face tranc! capacul pe gura fântânii, apoi se suie deasupra lui și zice cu glas răutăcios: -Alelei! fecior de om viclean ce te găsești; tocmai de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat. Ei, că bine mi te-am căptușit! Acum să-mi spui tu cine ești, de unde vii și încotro te duci, că, de nu, acolo îți putrezesc ciolanele! Fiul
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
treia surprinde transformarea făpturii celui ce iubește. Aceasta pare a se naște și ea din nou dintrun deșert în strălucire. Noua fizionomie poartă semnele, urmele leoaicei arămii care trecealene. În evidentă opoziție cu sintagma în încordare, mișcarea lentă, insinuantă și vicleană deacum reliefează o nouă vârstă a iubirii. Ultima ipostază a superbei sălbăticiuni sugerează temperarea și adâncirea emoției provocate de marea aventură a cunoașterii și autocunoașterii prin iubire. Epitetul cromatic (arămie) invocă, pictural, bogăția de culori a sfârșitului amiezei cosmice - vara
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
copiii. Precum în acest pasaj din Platon (Legile, 808d), pe care nu ezit să-l socot o cheie a tuturor concepțiilor occidentale tradiționale despre copilărie: "Dintre toate animalele [thérion], copilul este cel mai greu de condus și cu atât mai viclean, mai înverșunat și zburdalnic cu cât are un germen de chibzuință nedezvoltat încă: de aceea trebuie, ca să zic astfel, legat cu multe frâie..."*. În acest pasaj, copilul este un animal, dar nu unul oarecare: to thérion este animalul sălbatic, încă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
texte de către turbații zeloți cu care apoi au ieșit în lume maimuțărindu-se cu mare fală. Istoria ne-a dovedit fără putință de tăgadă că Celsus chiar a spus Adevărul în scrierea sa însă simbriașii Satanei, mai mulți și mai vicleni, au îngropat acest adevăr, sperînd să fie pentru totdeauna! În Epistola întîi a lui Pavel către tesaloniceni la 5,23, Ziditorul pretinsei religii scornită de zeloți, este numit într-o concordanță deplină cu însăși titlul textului ca-nonic: ,,Dumnezeul păcii să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
candelabru cu șapte brațe înconjurat de cele patru Anotimpuri iar istorici au stabilit legături cu cultul lui Sabasios, cu Pomul Vieții și cu menora iudeilor, preluată după acest simbol și deci furată întunecaților, cum vă este felul, năravul și apucătura vicleană. Mitra cerescul nu încetează să vegheze la buna rînduială a credincioșilor săi. Pentru pămînteni, viața este o continuă încercare unde trebuie să aleagă între bine și rău, dar curățenia sufletească îi ajută pe cei vrednici să iasă din acest impas
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nivelul lecturii: naratorul caută să-și seducă cititorul, să-l domine, zeflemisindu-l, agresându-l, păcălindu-l. Unul dintre principalii factori ai impactului romanelor asupra publicului rezidă în contrazicerea necomplezentă a orizontului de așteptare anterior constituit. Operație săvârșită nu fără „viclenii”, motivate prin intenționalitate artistică: iluzia realistă e instituită pe ample porțiuni ale textului, pentru a fi apoi abandonată, contrazisă, relativizată, deconspirată, distrusă. Nu e însă la mijloc o deconstrucție autotelică, subordonată unor explorări pur „tehnice”: B. e, în primul rând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
flexible de Parisiennes n'aurait pas tenu longtemps devant la certitude du secret" [Maupassant, Bel-Ami, p.72]. Cele care nu se adaptează noii morale, cum este doamna de Walter, apar ridicole și isterice. Dotate cu o inteligență reală, ele sunt viclene și calculate. Olivier Bertin are despre Parizienele mondene o părere preconceputa: "Leș femmes du monde l'inquiétaient un peu, car îl ne leș connaissait guère. Îl leș supposait en même temps rouées et niaises, hypocrites et dangereuses, futiles et encombrantes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
anumite feluri de tipuri de infractori, la o tipologie criminologic. A. O prima delimitare pune în evidență diferențele dintre infractorii organizați și infractorii dezorganizați. Astfel, infractorii organizați (cei care își premeditează acțiunea) au, de obicei, inteligența peste medie, metodic și viclean, iar crimele lui sunt bine gândite și cu atenție pregătite. Crima este, de obicei, comisă în afara zonei unde locuiește sau lucrează, autorul dispune și dovedește o crescută mobilitate, călătorind mai mulți kilometri decât o persoană obișnuită. (Butoi T., 2003, p.
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
din anii ’40 și ’50, care fuseseră absente din manuale și din lucrările de referință sau fuseseră prezentate denaturat de către autorii apropiați Partidului. Piese de teatru sau filme, scrise uneori de notorii „colaboraționiști”, împrăștiau în cercuri și mai largi aceste viclene forme de distanțare față de trecut, o parodie de sorginte locală a acestui proces necesar (numit de germani Vergangenheitsbewältigung; în Est, diferența mare constă în distanțarea simultană de mai multe trecuturi). Era neîndoielnic o uriașă operațiune de propagandă, orchestrată de Partid
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
librete de operă (Norma, Attila). Prelucrările sale din Aug. von Kotzebue corespund gustului epocii pentru dramele larmoaiante, pentru comediile și vodevilurile acestuia, jucate, în 1837, la Conservatorul ieșean: Lapeirus (melodramă, în decor exotic, despre căpitanul La Péyrouse), Fiul pierdut, Văduva vicleană sau Temperamentele, Contrabantul sau întunecimea de lună și Sărăcie și fudulie. Originalitatea, ce se observă în unele elemente de localizare a subiectelor, se afirmă, apoi, în prefețe, prologuri, „cântecele” (pe muzica unor arii celebre) și în comentarii publicistice despre rolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
buletin de vot și este respins cu brutalitate, gardistul negru lovindu-l cu patul puștii. Limpede și pentru un oligofren, nu ? În schimb, după ce Ku Klux Klan preia controlul statului Carolina de Sud, se organizează noi alegeri, cam așa : negrii, vicleni și vicioși, ies din case ca să meargă la vot, dar dau cu ochii de klansmanii călări cu arma la picior - prin urmare, intră pâș-pâș la loc. Dl Griffith dă dovadă de o concepție asupra democrației de te trec fiorii... Cum
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cât bine îmbrăcat, „la costum”, deloc murdar de noroi, vaselină sau cărbune, e suspect, trebuie supravegheat cu atenție de oamenii muncii. Personajul Crețu, la rândul său, conturează portretul dușmanului activ și sângeros al noii orânduiri, sabotorul criminal : el este gras, viclean, alcoolic și frustrat sexual până la tentativă de viol. Umblă cu cuțitul. Este un anormal, un om rău și urât. Îl vom regăsi sub alte nume și în alte interpretări în Viața învinge, În sat la noi, Mitrea Cocor, Brigada lui
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Eroicii grăniceri, însuflețiți de Partid, îi vor prinde, firește, după lupte grele. Dar Emanoil Petruț, interpretul protagonistului Mihu, nu mai este eroul fără prihană din Brigada lui Ionuț. Deși grănicer destoinic, se lasă prins în mrejele unei brunete focoase și viclene, folosită de inamic, Codița (Dana Comnea). În premieră, apare atracția sexuală în relația dintre El și Ea, până acum limitată la împărtășirea de idei și sentimente cu așezări de cap pe umăr. Dana Comnea, prezență întunecată și intensă, este prima
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
reflecte, pilduitor, în vreun film. Titus Popovici realizează încă o premieră, introducând personajul preotului catolic Potra. Prezentat mai întâi ca o minte luminată, tolerant (e gata să boteze copiii ortodoxului Andrei), omenos, el ne este dezvăluit în final ca un viclean apărător al ordinii burgheze, căci, când aceasta este cu adevărat pusă în primejdie, Potra se dezbracă de umanism și nu ezită să afirme : „Împotriva unor asemenea oameni [comuniștii - n.m.], numai armele mai pot vorbi”. Iată jus tificarea, post factum, a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lui a fost mărirea necontenită a puterii personale. În atingerea lui a dat dovadă de curaj, inteligență, oportunism, tenacitate, cinism, de calități de strateg militar și diplomat ieșite din comun. Un adevărat Principe al lui Machiavelli, „viteaz ca Ahile și viclean ca Ulise”. În toate tratatele pe care le-a negociat, formula ca principală pretenție calitatea de monarh autoritar, cuvântul lui având putere de lege peste consiliul boierilor, și ereditar, puterea fiind transmisă automat urmașilor săi. În toate acțiunile lui a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care nu îngenunchează în fața Imperiului. Secvența spectaculoasă din palatul sultanului, în care Mihai Titus, spre deosebire de Alexandru cel Rău, nu îngenunchează, mulțumindu-se să încline scurt din cap, e o invenție. Ea nu se potrivește deloc cu multele compromisuri și „supuneri” viclene de care e plină cariera lui Mihai, un politician capabil, potrivit expresiei exasperate a cancelarului polon Zamoyski, „să jongleze cu lumea întreagă !”. Este chiar o discreditare a lui Mihai Viteazul prin Mihai Titus : după ce accepți să-ți cumperi în mod
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
acumulate sunt distribuite într-un mod radical schimbat. Potrivit lui Lenski "puterea va determina distribuția a aproape întregului surplus de bunuri". În lupta puternică pentru surplusul de resurse, unii oameni vor fi mai competitivi, mai puternici, mai iuți și chiar mai vicleni. Rezultatul, altfel sugerat de abordarea conflictualistă, este distribuția inechitabilă a resurselor, inegalitățile fiind substanțiale în societățile agricole și în cele industriale la începutul dezvoltării acestora. Lenski recunoaște că unele inegalități pot fi funcționale pentru societate, dar de asemenea acesta argumentează
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
i se oferi însă șansa de a se apăra sau măcar de a rosti un singur cuvânt, de aceea poate nici numele nu îi este indicat, fiind, în cele din urmă, reprimată de soțul ei. Ca și Alison, Mai sau vicleana soție a negustorului din Povestirea corăbierului, consoarta lui Phoebus se implică într-o aventură extraconjugală, dar, spre deosebire de acestea, ea nu are posibilitatea de a se dezvinovăți, de a deveni un subiect activ în cadrul narațiunii, de a-și apăra cauza. Moare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
există, în această nuvelă, posibilitatea unei alegeri, a luării unei decizii în forul interior, de care personajul feminin uzează cu prisosință. Povestirile ei din următoarele două zile ale întrunirii aduc în prim plan femei needucate, rudimentare, aparținând unor medii obscure, viclene și vulgare: madonna Fiordaliso, o prostituată ce îl păcălește pe un tânăr naiv, este malefică și de o șiretenie nativă, și Catella, geloasă, dar înșelată în încercarea ei de a-și păzi soțul, ajungând în patul pretendentului. Limbajul Catellei este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]