9,759 matches
-
de stat, fusese felicitat, dar nimeni nu observase noutatea, M.I.P. Mai tîrziu, cînd a fost observată, a ieșit ce a ieșit. A stat și s-a gîndit cu grijă, cumpănit, și a ajuns la concluzia că, în fața celorlalți servitori de la vila Katerina, guvernanta K.F. reprezenta lozul cei mare. Nu s-a înșelat. Cu toate că mai tîrziu a ajuns la concluzia că "metoda de investigație Popianu" funcționa în acest caz aberant, K.F. nu era deloc o servitoare, așa cum fusese el obișnuit să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a face o anumită treabă. Să țină casa. Ori să țină companie domnișoarei Sofie, care se simțea din ce în ce mai rău. Ori să gătească. Ori să strunească grădinarul, și pe cei doi bătrîni care aveau grijă de acareturi și de curățenia din Vilă. Cu toate că făcea toate acestea, K.F. nu era considerată servitoare și nici nu se purta ca atare. Avea ceva de stăpînă a casei unde prințul și Sofie veniseră în vizită, să-și petreacă o lungă, mult prea lungă vacanță. Avea grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în vizită, să-și petreacă o lungă, mult prea lungă vacanță. Avea grijă de toate, avea grijă ca totul să meargă strună ori numai făcea în așa fel încît să se audă în Vladia că ea se îngrijește de viața Vilei. Suspicios din fire, Radul Popianu nu credea pînă nu se convingea. Iar convingerea sa era evidența faptelor. Evident deci era că la cumpărături K.F. o întovărășea pe Sofie, lăsînd așa să se creadă că nu face decît un oficiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de praf și scame se ridica în odaie, mirosul de naftalină se întărea, K.F. îi făcea semn domnișoarei că pot ieși, treburile erau rezolvate, negustorii din Vladia știau că întotdeauna tot ce se cumpăra era dublu, pentru amîndouă femeile, din Vila Katerina. Radul Popianu a pîndit de cîteva ori din ușă, ori a privit prin ferestrele aproape opace de praf și murdărie de muscă pînă cînd s-a lămurit că de fapt domnișoara Sofie nu vrea nimic. De fapt, de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei, faptul că mai trăia, constituia absența unei neplăceri în existența lui Șerban Pangratty, îi permitea prelungirea unei obișnuințe. Prima dată cînd a discutat cu guvernanta K.F. altfel, desigur, de cum schimbase cîteva cuvinte protocolare în puținele ocazii cînd intrase în Vilă ori cînd se întîlniseră față în față pe uliță, o făcuse din proprie inițiativă. Nu se putea aștepta ca guvernanta K.F. "să-i iasă în întîmpinare" așa cum se întîmpla cu băieții de prăvălie ori vînzătorii care abia așteptau un prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o vizită la Cramă în vederea unei petreceri. Ce altceva poți face în Vladia, mai ales iarna, decît să trîntești cîte o petrecere, găsind te miri ce prilej real ori inventat. În ziua cu pricina și-a făcut de lucru în preajma Vilei, pretextînd o inspecție în grădinile ce se întindeau către dealuri. El însuși lansase zvonul că e foarte probabil ca Vladia să fie cercetată din cînd în cînd de niscaiva lupi ori cîini hoinari sălbăticiți, ceea ce n-ar fi fost deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fereastră, de vreme ce poarta s-a deschis după un bîzîit ușor. Era o inovație adusă de prinț din Germania, încuietoarea magnetică, acționată cu electricitate. Era de fapt singura folosire a electricității în Vladia și asta datorită faptului că prințul adusese în Vilă bateria de pornire a avionului său, care rămăsese să ierneze sus, pe platoul pustiu, unde vara mirosea a pelin. A intrat și a încercat să se scuture de pămîntul galben care i se prinsese de bocanci, lovea tare cu talpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încrezătoare pe care o descoperea în ochii tuturor acelora cu care stătea de vorbă la adăpostul șoproanelor ori în mijlocul viilor, iscodindu-i despre cele ce se petreceau în casele puchinoase ale stăpînilor lor, își dădea seama că vizita lui la Vila Katerina era primul element dintr-un plan pe care încă nu-l știa, dar care se năștea atunci. Un plan bun, un plan care ieșea din mintea lui și care avea drept scop reașezarea prințului la locul său. Venea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ales o dorește atît de mult, încît e în stare să-și piardă cîteva luni din viață în acest ochi de liniște și picoteală care este Vladia. Pentru a exclude această ipoteză, adjutantul Radul Popianu intrase în acea dimineață în Vila Katerina și stătea de vorbă cu domnișoara K.F.! Chiar dacă pînă atunci nu fusese adevărată această explicație, devenea adevărată din acele clipe. Altfel nici nu i-ar fi apărut în minte atît de clară, de parcă i-ar fi fost dictată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îndulcit cu miere. E ceaiul preferat al domnișoarei Sofie. În orice clipă am o ceașcă gata pregătită." K.F. s-a aplecat pînă aproape de urechea lui, de parcă i-ar fi fost teamă să nu fie auzită. Nu era nimeni în toată Vila care să-i asculte, dar gestul ținea de presupusul secret ce i l-a împărtășit. Nespus de repede și guvernanta domnișoarei Sofie se încadra în schema veche, știută bine de adjutantul Popianu. "Știți, nu bea nimic altceva decît ceai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țîșnit pe ușă dintr-un salt, fără să mai bocăne pe mozaicul roșcat ce dădea o oarecare căldură holului înalt, cu pereți dezgoliți, doar pendula ticăind semn de viață, semn de moarte. Apoi, prințul l-a chemat destul de des la Vilă, se plictisea, putea să-și închipuie asta încă din ziua cînd a luat hotărîrea de a rămîne iarna în Vladia, și așa a reușit să stea de vorbă cu K.F. Nu pe îndelete, cum ar fi vrut, ci în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi șoptea cît de rău se simțea Pangratty, cum umblă prin cameră și geme ca un neputincios, ea îl aude din camera ei, care se află pe același coridor cu aceea a Sofiei, în lungul cărării pietruite de la poartă la Vilă, cînd K.F. îi deschidea poarta, din cauza frigului ori a umezelii, mecanismul electromagnetic de deschis automat nu funcționa, era momentul cel mai bun, două-trei minute la dispoziție. Într-o asemenea situație a prins-o de mînă și i-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lume fleacuri atît de scumpe și care nu erau bune de nimic, nici de mîncat, nici de privit, nici de dat de pomană! Prăvăliile s-au golit peste noapte de toate prostiile acelea, pentru că domnișoara K. F., singura stăpînă a Vilei Katerina, făcuse un gest cît se poate de generos. Îi scrisese prințului, ce anume nici Popianu nu știa, cu toate că dacă ar fi vrut ar fi putut afla, și aceasta trimisese atîția bani, pe poliță, desigur, încît totul a fost cărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gest cît se poate de generos. Îi scrisese prințului, ce anume nici Popianu nu știa, cu toate că dacă ar fi vrut ar fi putut afla, și aceasta trimisese atîția bani, pe poliță, desigur, încît totul a fost cărat cu căruța la Vilă. S-au golit rafturile și magaziile, unii au profitat de asta ca să scape și de alte ciurucuri, K. F. și-a dat seama, dar a închis ochii, era mai important să fie doamnă pînă la capăt decît să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pînă la capăt decît să intre în gura mahalagiilor, și după ce s-au golit nimeni n-a mai fost nebun să mai aducă în loc asemenea mărfuri. Așa se face că pe Strada Mare totul a revenit la normal, în timp ce la Vilă totul era normal, acolo pluteau aceleași mirosuri, era aceeași lumină și aceeași atmosferă, de parcă prințul n-ar fi fost plecat de acolo. Întîi a simțit că-și pierde cumpătul, cînd și-a dat seama de asta. Apoi a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl pîndea din spatele ferestrei colorate, a vitraliului, privind printr-o crăpătură a sticlei. Apoi i-a ieșit în întâmpinare, în prag, fără să-l lase să aștepte cumva, așa cum se întîmpla în mod obligatoriu cu oricine ar fi venit la Vilă din Vladia. Mozaicul era de un roșu-sîngeriu stins, literele salutului "Salve" erau lustruite cu grijă într-o nuanță mai vie. Oricine venea avea vreme să-și dea seama de inscripție, să o salute la rîndu-i și să se simtă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
literele salutului "Salve" erau lustruite cu grijă într-o nuanță mai vie. Oricine venea avea vreme să-și dea seama de inscripție, să o salute la rîndu-i și să se simtă ca în fața intrării într-o altă lume. Așa era Vila Katerina pentru tîrgoveții și negustorii așezării. Erau prea puțini aceia care erau chemați pînă acolo și nimeni nu venise din proprie inițiativă. Nu se cădea și nici n-ar fi fost primiți. Cele cîteva invitații pe care prințul le adresase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din proprie inițiativă. Nu se cădea și nici n-ar fi fost primiți. Cele cîteva invitații pe care prințul le adresase lui și domnului Bîlbîie fuseseră cu adevărat evenimente majore care întreținuseră viața Vladiei o iarnă întreagă. În drum către Vila Katerina se gîndise și la asta, ce se va face de acum înainte, singur, fără companie, după plecarea prințului și după plecarea lui Leonarcl Bîlbîie? Îi era ciudă pe el că atît de ușor alăturase cele două personaje și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leonarcl Bîlbîie? Îi era ciudă pe el că atît de ușor alăturase cele două personaje și mai ales pentru că atît de repede consimțise că amîndoi făceau parte din viața sa, dar drumul de la casa în care instalase postul pînă la Vilă era destul de scurt, iar el avea pasul mare, așa încît amărăciunea se risipi destul de repede, văzîndu-se așteptat. Ușa s-a deschis încă de cînd era pe trepte și în cadrul ei a apărut K.F. La așa ceva nu se așteptase. Era splendidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de o sărăcie evidentă, cum se spunea, cu o cămașă ruptă-n gît, o însoțitoare aproape inutilă a logodnicii prințului Pangratty. Iar acum, dintr-o dată, își dădea seama că domnișoara K.F. e o adevărată stăpînă, poate chiar stăpîna adevărată din Vila Katerina, de o inteligență ucigătoare, cu o minte instruită și o hotărîre în suflet care inspira respect și chiar teamă. Îngăimă "cum o să... mă măgulește" și după ce a lăsat cuvintele să zboare și-a dat seama că a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu toate că îl simpatiza nu-și putea permite să transforme Vladia într-o "tranșee în lupta cu necunoscutul", cum chiar Pangratty spusese într-un moment de exaltare. Momente din astea erau destule, Hariton nu se zgîrcea, nu era leneș, aducea la Vilă tot felul de butelii și sticle prăfuite, căutîndu-i cu privirea aprobarea, deși se silea pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai golea cîte un păhăruț, era al naibii de bun vinul vechi, vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
confirma ceva, acel fapt rămînea ca un fapt ce trebuie să intre în ordinea normală a așezării. Așa încît nimeni nu se mai îndoia că ploaia nu trecea niciodată prin fața prințului, rămînînd întotdeauna la cîțiva pași în spatele său, că la Vila Katerina se instalaseră becuri fără urmă de cabluri ori de "motor" și becurile se aprindeau în clipa în care Pangratty pășea într-o odaie, că datorită lor, adică datorită domnișoarei K.F. și prințului, cei doi salcîmi, arbori unici în Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru domnișoara K.F. Iar domnișoara K.F. veghea neobosită, nemișcată, ca o imagine dintr-o cadră veche, în fereastra foișorului ca o dovadă că poveștile lor nu sînt neadevăruri sfruntate. În toți acești cinci ani Radul Popianu n-a fost în Vila Katerina și se simțea împăcat, el, cel puțin își respecta făgăduiala în ceea ce privește interzicerea intrării prințului în Vladia. A fost cea mai ușoară promisiune pe care a făcut-o. Dar în al cincilea an s-a petrecut ceva neașteptat. Mai neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ambiție și încăpățînare. Era însoțit de un bărbat rotofei, cu favoriți albi și pete pe frunte, altfel cu obraz roșu și gît gros. Trăsura s-a rătăcit puțin pe ulițe, pînă la urmă vizitiul a întrebat pe cineva: "Unde-i Vila Katerina?" Sigur că toată lumea știa unde este și de altfel se zărea de îndată ce intrai în Vladia. Fusese construită anume ca să poată fi văzută cum ridicai fruntea. La o oră după sosirea străinilor adjutantul Radul Popianu știa tot, sau aproape tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era un prieten al acestuia și ieșise la pensie de cîțiva ani, după ce se ocupase de înzestrarea tehnică a aviației militare. Se vede că erau prieteni foarte apropiați dacă Șerban Pangratty l-a trimis să-și petreacă o vreme la Vila Katerina. Colonelul Stoicescu era însoțit de un vechi camarad de arme, domnul maior Artur Stavri. Cu toate că amîndoi erau ofițeri în retragere, numai Stoicescu umbla în uniformă, maiorul Stavri arătîndu-se mult mai blajin și mai consolat cu ideea că armata putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]