2,884 matches
-
TR, 1997, 39-40; Dumitru Velea, „Chipul din oglindă”, ST, 1997, 9-10; Petria, Vâlcea, 399-400; Viorica Balaj, „Chipul din oglindă”, CNT, 1998, 5; Dumitru Velea, „Confesiunile unui navigator de uscat”, „Știrea”, 1998, 25-26 aprilie; Poantă, Dicț. poeți, 203; Constantin Cubleșan, „Insula viscolului”, „Cetatea culturală”, 2000, iunie; Petrică Birău, Fuga de filosofie în romanul „Insula viscolului”, „Ardealul literar și artistic”, 2000, 3; Monica Strătulescu, „Cerul meu de hârtie”, „Milenium”, 2001, 4; Popa, Ist. lit., II, 657; Marian Barbu, Trăind printre cărți, II, Petroșani
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
399-400; Viorica Balaj, „Chipul din oglindă”, CNT, 1998, 5; Dumitru Velea, „Confesiunile unui navigator de uscat”, „Știrea”, 1998, 25-26 aprilie; Poantă, Dicț. poeți, 203; Constantin Cubleșan, „Insula viscolului”, „Cetatea culturală”, 2000, iunie; Petrică Birău, Fuga de filosofie în romanul „Insula viscolului”, „Ardealul literar și artistic”, 2000, 3; Monica Strătulescu, „Cerul meu de hârtie”, „Milenium”, 2001, 4; Popa, Ist. lit., II, 657; Marian Barbu, Trăind printre cărți, II, Petroșani, 2002, 94-96; Marian Barbu, O dinastie de scriitori, „Lamura”, 2002-2003, 14-17; Firan, Profiluri
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
1 să protejăm digu’. Ăstea erau niște maldăre de nuiele din salcie, lungi cam de șapte-opt metri, legate cu sârmă. Le cărăm, le punem la picioru’ pantei digului și puneam pământ peste ele, ca să nu rupă apa digu’... Era un viscol... Cum să zic? Ca de februarie... Venea ploaie stropi și cu nisip, intra În obraz ca acele... Noi aveam Încălțămintea luată de la armată: bocanci, cizme, dar intra apa pe-o parte, ieșea pe altă parte, mai cădeau tălpile... Mergeai cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tânăr numit Pantazescu s-a ascuns într-una din sălile Senatului, situată tocmai deasupra sălii în care se afla vitrina Cloștii cu pui. O santinelă se plimba întotdeauna în coridorul de jos, pe dinaintea ferestrelor acestei săli. Pantazescu începu operația când viscolul sufla mai tare: tăie tavanul și făcu o gaură atât de mare cât să poată intra o umbrelă închisă. Din cauza viscolului, santinela nu auzi căderea micilor bucăți de tencuială. Apoi deschise umbrela și lărgi gaura atât cât să poată trece
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu pui. O santinelă se plimba întotdeauna în coridorul de jos, pe dinaintea ferestrelor acestei săli. Pantazescu începu operația când viscolul sufla mai tare: tăie tavanul și făcu o gaură atât de mare cât să poată intra o umbrelă închisă. Din cauza viscolului, santinela nu auzi căderea micilor bucăți de tencuială. Apoi deschise umbrela și lărgi gaura atât cât să poată trece corpul său. Acum bucățile cele mari din tavan cădeau în umbrelă și nu mai era nici un pericol ca să facă zgomot. Când
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui Gogol, bine gândit și bine realizat de un tânăr regizor... Goga. Voi mai vedea ce va merita văzut. După buletinele meteorologice pe la dumneavoastră iarna, cu toanele ei, nu vă lasă liniștiți. Aici este zăpadă și frig dar Încă nu viscole și Înzăpeziri. Domnului Constantin Severin i am scris acasă și i-am trimis copia după articolul care n-a sosit, tot la data, Înainte de a pleca de-acasă, când vam scris și Dv. Nu știu dacă a primit-o. Gândurile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la București. Deci: un mare lucru. Deci: totul. Și despre noi, și despre voi. Avem parte de o iarnă magnifică: soare, căldură, un fel de aprilie care a Început În decembrie. Numai să nu se sfârșească urât (și normal): cu viscol și ger. Trăim. Nu e puțin lucru. A apărut la noi, la editura Kriterion, un volum din poezia românească tradusă În limba germană 1. I-ar interesa - susține traducătorul - și pe editorul vostru, și pe alți editori sau redactori de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au prigonit pe legionari nu le-au cruțat nici familia. Barbaria lor s-a abătut și asupra familiei Petrașcu și chiar sub „naționalistul regim” a lui Antonescu, când soția sa cu un copil mic în brațe a fost purtată prin viscolul iernii spre lagărul de la Târgu Jiu. Sub regimul comunist alte și alte batjocuri și chinuri s-au abătut asupra acestei familii, ca și asupra altor zeci de familii legionare. Iarăși mă întreb: Ce a mai rămas dintr-un trup finit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
deosebită atenție organizării acestui detașament, stabilindu-se toate mijloacele de chemare rapidă (telefon, curier, etc.) și făcându-se exerciții de alarmare. Evreii vor fi preveniți să se prezinte fără nicio comunicare în caz de zăpadă abundentă (minimum 20 cm) și viscol. În cazuri de extremă necesitate, detașamentul va putea fi utilizat și în timpul nopții. h) Pentru folosirea detașamentului volant de deszăpeziri Cercul Teritorial București va lua legătura cu Direcția Întreținerii C.F.R. din Capitală. II. Diverse. 1. Evreii vor fi obligați să
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
există. Demult exista și o poartă de est, pe care unii au reușit s-o escaladeze. Nu mai e. Vezi din ce cărămizi e făcută? Nu sunt cărămizi obișnuite, să știi. Rezistă și la tun, și la cutremur, și la viscole. Nimic nu le clintește. Paznicul luă de jos o bucată de lemn și începu s-o răzuiască. Cuțitul tăia extraordinar de bine, așa că în scurt timp lemnul se transformă în așchie. — Uită-te bine, zise el, plimbând așchia peste cărămizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
păreau fabricați chiar de livadă. Cel puțin asta era impresia pe care ți-o lăsau când îi priveai îndelung. Fumul începea să se înalțe fix la ora trei după-amiază și incinerarea dura în funcție de numărul animalelor moarte. După o noapte de viscol sau ger, mai persista în aer câteva ore bune. De ce nu se luau măsuri pentru a împiedica moartea animalelor? mi-am zis. — De ce nu li se construiește un adăpost? l-am întrebat pe Colonel în timpul partidei de șah. N-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fost imposibil să o iau pe fiecare la mână. M-am aplecat și am ridicat capacul cutiei în care se afla mașina de scris. S-a stârnit un nor de praf ce s-a înălțat la tavan. Parcă se pornise viscolul. Mașina de scris era un model vechi, cu clapele rotunde și pe ici-colo avea vopseaua sărită. Fusese folosită multă vreme, probabil. — Știi ce-i asta? Nu știu, spuse ea stând cu brațele încrucișate. N-am văzut așa ceva în viața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
al trupului meu. Nici nu mi-am dat seama cât de dor îmi fusese de muzică. O pierdusem parcă de mult și n-am mai avut prilejul să mă hrănesc spiritual. Cântecul mi-a topit sufletul și mușchii înghețați de viscol. M-a relaxat cu totul, aducându-mi o lumină caldă și plăcută în fața ochilor. Orașul trăiește și respiră în melodia pe care o cânt. Străzile își mișcă centrele de greutate cu fiecare notă. Zidul devine flexibil, de parcă ar fi propria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dat din cap fără să scoată o vorbă. A luat armonica de pe masă, a cântărit-o în mâini și a pus-o la loc. — Stai liniștit. O să am mare grijă de ea. Când am ieșit, mai ningea puțin. Încetase și viscolul. Norii cenușii și grei amenințau cu o nouă ninsoare, dar deocamdată era bine. Am traversat podul de vest și am luat-o spre nord. Am văzut fumul înălțându-se dincolo de Zid. Ca de obicei. La început fâșii albe, subțiri, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
conflicte ce pot lua naștere într-o colectivitate dominată de lașitate și conformism. Primul volum, Miss ’65 (1967), alcătuit din schițe și nuvele, cuprinde în germene tematica abordată ulterior și în romanele Vacanța mea la București (1969) și Luni, după viscol (1971), care reiau nu doar nucleele epice, ci, uneori, chiar și personajele din proza scurtă. Cumva, această circulație de la un volum la altul conferă scrierilor o unitate despre care, pe de o parte, ar fi greu să nu se vorbească
DEBOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286710_a_288039]
-
cu direcția, dacă un fapt de natură strict personală, familială, nu l-ar fi salvat. Deși întâmplările sunt grave, putând comporta consecințe dintre cele mai dramatice, tonul cărții este bonom, ironic jovial, justificat întrucâtva de vârsta eroului. În Luni, după viscol, autorul propune o posibilă continuare a primului roman. Protagonistul, Mircea Daneș, este de fapt, ca structură interioară și atitudine civică, fostul absolvent de liceu ajuns inginer. Specialist merituos, numit consilier economic al unui trust de construcții, el nu vrea să
DEBOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286710_a_288039]
-
lui în colectivul ce și-a recunoscut vina. Din păcate, fibra de prozator a lui D. (existentă, fără îndoială) s-a dovedit mai puțin puternică decât promitea. SCRIERI: Miss ’65, București, 1967; Vacanța mea la București, București, 1969; Luni, după viscol, București, 1971. Repere bibliografice: Mihaela Drăgănoiu, Aurel Deboveanu, „Miss ’65”, GL, 1967, 19; Gr. Cumpănă, „Miss ’65”, CRC, 1967, 20; V. Berțea, „Miss ’65”, ST, 1967, 8; Constantin Crișan, „Miss ’65”, LCF, 1967, 28; H. Zalis, „Miss ’65”, VR, 1967
DEBOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286710_a_288039]
-
infinite ale abjecției, în contextul fascinației puterii: personajul principal e șeful unui serviciu de informații care își umilește cu rafinament pervers subordonații, impunându-le ritualuri grotești. Moartea și rusoaica (1997) evocă deportarea „chiaburilor” din Banat la începutul anilor ’50, iar Viscolul (1998) - colectivizarea forțată din aceeași epocă, amintind de a doua parte a romanului Moromeții de Marin Preda nu numai prin omologia tematică, ci și prin tratarea deschisă și neconvențională a psihologiilor, prin surprinderea grotescului, absurdului și a ticăloșiilor prilejuite de
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
motive și procedee reluate ulterior în romane. SCRIERI: Mărturisiri la margine de râu, București, 1984; Câteva considerații asupra originii bronzului, București, 1985; Funeraliile regelui Gheorghe, București, 1995; Piticii își puneau țărână-n cap, București, 1995; Moartea și rusoaica, Timișoara, 1997; Viscolul, Reșița, 1998. Repere bibliografice: Ion Arieșanu, Vă prezentăm un tânăr scriitor: Tudor Gherman, O, 1979, 38; Alexandru Condeescu, Parabole și povestiri, LCF, 1987, 22; Daniel Botgros, „Am vrut să relev absurdul românesc”(dialog cu Tudor Gherman), „Timpul” (Reșița), 1995, 23
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
aparatele de muls și mulgeam eu, că mai lipseau mulgătorii, erau nunți, erau cumătrii. Luam aparatele și mergeam și pe stânga și pe dreapta, cu două aparate odată! Eu am muls animale, adică lapte nu glumă. Într-o iarnă era viscol, zăpadă mare. Mort, copt, în genunchi, în coate trebuia să ajung în fermă. Eu am locuit o perioadă în casa Adamachi, vizavi de casa lui Sadoveanu. De acolo am luat tramvaiul, apoi am mers o bucată pe jos și a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mânăm că a trecut o mașină de la partid!" "Costică, dă bici la cai!" Când am ajuns la poartă a oprit o mașină la vreo 50 de metri. Am văzut că este de la partid, s-au dat jos, bătea vântul, era viscol, dar i-am recunoscut. Era dimineață tare, că în zootehnie este activitate, nu ne trezeam la ora 8! Și au întrebat la poartă: "Cine-i de servici, cine-i în fermă?" Doctorul Postolache este de servici" "Dar este în fermă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
superioară și 130 m în partea sudică, o lungime de 4 km și o albie majoră în lățime generală de 850 m. CLIMĂ Climă comunei Scobinți este temperat continentală, moderată, cu veri foarte călduroase și secetoase și ierni geroase cu viscole. Radiația solară globală, cu valori medii de 116kcal/cm are o distribuție neuniforma în cursul anului. 40% din total revine perioadei de vară( iulie = 17 kcal/cm), în timp ce iarnă se realizează doar 10% ( ianuarie = 2,2 kcal/cm). Temperatura medie
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
găsiți morți în tren 10 evrei. În al 2-lea transport au fost găsiți morți, 30 evrei. Din acest transport au mai murit în drum (dela gara Berezowka spre lagărul din acea localitate) încă 30 evrei. Aceasta, din cauza gerului și viscolului puternic. 6. Observațiuni generale. a. Toți evreii care se prezintă la ghettouri sunt: bărbați bătrâni; nici unul sub 41 ani; între 41 și 50 ani sunt extrem de puțini. copii sub 16 ani femei. Toți sunt în stare de mizerie ceeace arată
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
religia o minciună, într-un mod sfidător și neliniștitor pentru colegii săi. Mica nuvelă Rătăciți pare un exercițiu pregătitor pentru Troița, apărută în volumul Vedenia. Ea desfășoară credibil tribulațiile groazei unui grup de soldați rătăciți pe timp de noapte și viscol între cele două fronturi. Înregistrarea senzațiilor de dezastru, fiorul morții prevestesc stările psihologice, mai bine articulate și mai ingenios dezvoltate în alte nuvele, Frigul, Urâtul, Sfârșitul sau Semnele lui Dănuț, pe care autorul le va selecta în cele două volume
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
la viață din praful Bucureștiului și emigrează în gurile și nările bucureștenilor, pentru a întemeia acolo colonii glorioase. Așa stând lucrurile, mă bucur când se înnorează, când se face frig și plouă sau ninge. Loviți de rafalele ploii sau de viscol, iubiții mei compatrioți se înfășoară în paltoane, merg cu pași măsurați pe stradă și țin gura închisă. Par civilizați. Câinii vagabonzi redevin resemnați și tăcuți. Iar bacteriile recad în hibernare, creând impresia că trăim într-o țară curată.
Vine primăvara. Păcat! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13094_a_14419]