2,638 matches
-
și pe internet în 1998. Un Grup Yahoo! a fost format în 2002 de Bjorn Madsen. Ștefan Fisahn a creat un wiki pentru lingua franca nova în 2005 (vezi mai jos). Mulți membri ai grupului au contribuit la evoluția limbii. Vocalele LFN (a, e, i, o, si u) sunt pronunțate că în română, spaniolă, italiană, și franceză. Majoritatea consoanelor sunt pronunțate că în română, engleză, franceza (j este pronunțat că în franceză (că z în azure)), si x este pronunțat că
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
ordine strictă în propoziții (spre deosebire de Esperanto și Interlingua). Ordinea generală este: O frază cu substantiv are această ordine: O frază cu verb are această ordine: Pentru a face plural la un substantiv, se adăuga "-s" dacă substantivul se termină în vocală, sau "-es" dacă substantivul se termină în consoana. Totdeauna este regulat și nu există excepții, nu se alterează substantivul cu articol. Nu există cazuri, nici măcar pentru pronume. Acestea se realizează cu prepoziții și ordinea cuvintelor. Există două articole: "la" (cel
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
continental aduse de fenicieni În Ischia, în golful Napoli a fost găsită cupa lui Nestor ce datează din secolul VIII i.en., pe care este scris un poem de dragoste în alfabetul grec, preluat după alfabetul fenician, ce avea cinci vocale în plus, pentru a ușura citirea textelor, surprinzând melodia și ritmul vorbirii, al poeziei și actelor de mărfuri. Astfel, au apărut scrieri de teatru, drama și dialoguri filosofice. Grecii aveau în comun cultura, religia, limba, obiceiurile, deși nu erau organizați
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
În fonetică, vocala deschisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite. Simbolul acestui sunet în Alfabetul Fonetic Internațional este . În limba română acest sunet nu există. Apare în schimb de exemplu în dialectul austriac al limbii germane
Vocală deschisă anterioară rotunjită () [Corola-website/Science/303579_a_304908]
-
În limba română acest sunet nu există. Apare în schimb de exemplu în dialectul austriac al limbii germane (în exprimări argotice) sau în dialectul canadian al limbii franceze, de obicei în locul variantei sale semideschise . Perechea nerotunjită a acestui sunet este vocala deschisă anterioară nerotunjită, notată .
Vocală deschisă anterioară rotunjită () [Corola-website/Science/303579_a_304908]
-
lui Șostakovici să îi livreze în mod regulat conținutul din coșul de gunoi al biroului lui Șostakovici în loc să îl ducă la gunoi. O parte din aceste hârtii au ajuns ulterior la Glinka. Printre acestea se aflau schițe pentru pian și vocale ale unui prolog pentru o operă, "Orango" (1932). Au fost orchestrate de compozitorul britanic Gerard McBurney iar această lucrare a avut premiera în decembrie 2011 în interpretarea Orchestrei Filarmonice din Los Angeles. Conform lui Gerard McBurney, opiniile în legătură sunt
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
și /t͡s/, acesta din urmă fiind surd și asimilându-l pe /b/: "vrapca" (genitiv singular). Unele consoane aflate la sfârșitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfârșitul rădăcinii unui verb își schimbă natura sub influența unei vocale cu care începe o desinență sau un sufix. Cazuri mai frecvente: Accentul care cade pe una din silabele unui cuvânt are în limba croată un dublu caracter. Este de intensitate, adică nucleul silabei este rostit cu mai multă forță decât
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
consoană (lung sau scurt). În mod obișnuit, accentul se notează în scris numai în lucrările de lingvistică, în manuale și dicționare. Semnele convenționale pentru accente apar în exemplele de mai jos. Există câteva limitări privitoare la accentuare, principalele fiind: Și vocalele neaccentuate pot fi lungi sau scurte. Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna" „femeie” / "žénă" „al/a/ai/ale femeilor”). O silabă lungă neaccentuată se poate găsi numai după o silabă accentuată. După cum se vede din exemplul
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
scurte. Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna" „femeie” / "žénă" „al/a/ai/ale femeilor”). O silabă lungă neaccentuată se poate găsi numai după o silabă accentuată. După cum se vede din exemplul precedent, caracterul accentului și durata vocalelor au valoare funcțională, bunăoară să diferențieze, ca aici, două cazuri: nominativul singular de genitivul plural. Locul accentului are de asemenea valoare funcțională (vezi Declinarea adjectivelor). Sunt și cuvinte care nu primesc niciodată accent, și altele care uneori se accentuează, alteori
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
substantive sau pronume, cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz al substantivului/pronumelui: Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sensul lor sau de natura verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanță "-a" ~ ∅. Vocala "a" este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoană ca cea cu care se termină prepoziția, cu o consoană de același tip sau cu un grup de consoane: "s njim" „cu el”, dar
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
un program complet diferit de ceea ce arătase până în acel moment. Același cuplu (gimnastă-antrenori) este cel care alege și muzica viitorului exercițiu. Aceasta poate aparține oricărui gen muzical și poate fi interpretată la orice instrument(e). Totuși, nu sunt permise interpretările vocale. Responsabilitatea existenței materialului muzical la fiecare competiție aparține gimnastei și antrenorului acesteia. Cele mai multe exerciții sunt compuse din 3-5 linii acrobatice și o serie de elemente artistice, piruete și sărituri. Codul de punctaj prevede obligativitatea existenței elementelor din 5 grupe de
Sol (gimnastică) () [Corola-website/Science/303913_a_305242]
-
scris, în general în derivate relativ recente: Unele consoane aflate la sfarsitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfarsitul rădăcinii unui verb se palatalizează, adică își schimbă locul de articulare spre regiunea palatala a gurii, sub influența unei vocale cu care începe o desinența sau un sufix. Cazuri mai frecvente: Câteva exemple de înmuiere: "tvrd „dur” > "tvrđi" „mai dur”, "lju't „furios” > "ljući" „mai furios”, "brz" „rapid” > "brži" „mai rapid”. În cursul istoriei limbii, în unele cazuri, [l] a
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
la restul formelor cazuale trecând în o: "nosilac" „purtător”, "nosilaca" „al/a/ai/ale purtătorilor”, dar "nosioca" „al/a/ai/ale purtătorului”, "nosioci" „purtători” etc. În general, între consoanele unor grupuri finale de cuvânt neobișnuite pentru limba sârbă, se intercalează vocală a, de exemplu la nominativul singular al substantivelor și adjectivelor masculine, care nu are desinența, si care s-ar termină în asemenea consoane. Un astfel de cuvânt este "borac" „luptător”. În cursul flexiunii, a dispare la formele la care pronunțarea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
substantivelor și adjectivelor masculine, care nu are desinența, si care s-ar termină în asemenea consoane. Un astfel de cuvânt este "borac" „luptător”. În cursul flexiunii, a dispare la formele la care pronunțarea grupului de consoane este ușurată de o vocală ce o urmează. Astfel, genitivul și acuzativul singular al acestui cuvânt este "borca" „al/a/ai/ale luptătorului, pe luptător”. A labil apare și între unele prepoziții și cuvinte cu care ar forma un cuvant fonetic ce ar începe cu
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
ale luptătorilor”), sau ale celor de origine străină terminate în două consoane la nominativ singular: "student" - "studentă" „al/a/ai/ale studentului” - "studenata" „al/a/ai/ale studenților”. Unele cuvinte au forme alternative, una terminată în consoana, cealaltă cu o vocală suplimentară: Vocală finală este facultativa în primele două cazuri, dar devine uneori obligatorie în celelalte, anume la dativ-locativul singular masculin al adjectivelor substantivate și al pronumelor care pot fi și adjective pronominale: "Obraćam se dobrim ljudima, a ne lošima" „Mă
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sau ale celor de origine străină terminate în două consoane la nominativ singular: "student" - "studentă" „al/a/ai/ale studentului” - "studenata" „al/a/ai/ale studenților”. Unele cuvinte au forme alternative, una terminată în consoana, cealaltă cu o vocală suplimentară: Vocală finală este facultativa în primele două cazuri, dar devine uneori obligatorie în celelalte, anume la dativ-locativul singular masculin al adjectivelor substantivate și al pronumelor care pot fi și adjective pronominale: "Obraćam se dobrim ljudima, a ne lošima" „Mă adresez oamenilor
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
celelalte (că în română), dar și tonic (numit și muzical), nucleul de silaba accentuată fiind pronunțat cu un ton mai ridicat sau mai coborât decât celelalte. Accentul poate fi de patru feluri, combinații între caracterul descendent sau ascendent și durata vocalei (lungă sau scurtă). Semnele convenționale pentru accente apar în exemplele de mai jos. În mod obișnuit, accentul se notează în scris numai în lucrările de lingvistică, în manuale și dicționare, precum și atunci când există risc de confuzie în cazul unor cuvinte
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
poate diferenția și forme gramaticale ale aceluiași cuvânt: "ȉmena" „al/a/ai/ale numelui” vs. "imèna" „nume” (nominativ plural) vs. "iménă" „al/a/ai/ale numelor” (vezi și Declinarea adjectivelor). Privitor la locul și caracterul accentului există următoarele reguli: Și vocalele neaccentuate pot fi lungi sau scurte. Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna" „femeie” - "žénă" „al/a/ai/ale femeilor”). O silaba lungă neaccentuata se poate găsi numai după o silaba accentuată. Unele cuvinte nu pot fi
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
je moj sin / moja ćerka" „Acesta e fiul meu / Aceasta e fiica mea”, To je bilă nesreća" „A fost o nenorocire”, "To șu bili uspesi" „Acestea au fost succese”. Declinarea demonstrativelor este aceeași că a adjectivelor, inclusiv existența formelor cu vocală suplimentară în cazul folosirii lor că pronume: "ovog(a)" „al/a/ai/ale acestui(a)”, "onom(e)" „acelui(a)”, "o onom(e)" „despre acel(a)”, "s tim(a)" „cu acesti(a)/acei(a) / aceste(a)/acele(a)”. Pe lângă aceste pronume-adjective
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sunt cele referitoare la identitatea unei persoane sau a unui inanimat, "ko" „cine”, respectiv "šta" „ce”, care se declina în felul următor: Alte cuvinte interogative pot fi pronume sau adjective pronominale: Declinarea acestora este aceeași că a adjectivelor, inclusiv prezenta vocalei suplimentare la genitiv, dativ și locativ masculin și neutru singular, în cazul folosirii pronominale. "Koji" are și forme reduse la aceste cazuri: "kog(a)", "kom(e)". Următoarele cuvinte, pe lângă statutul de pronume-adjective interogative, îl au și pe cel de pronume-adjective
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
nominativ și vocativ), cel cerut de prepoziție. Cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz: Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoana că cea cu care se termină prepoziția, cu o consoana de același tip sau cu un grup de consoane: "s majkom" „cu mama”, dar
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
obține: Prin derivare parasintetica se formează cuvinte adăugându-se unui cuvânt de bază un sufix și un prefix în același timp. Exemple: În limba sârbă compunerea este mai productivă decât în română. Cel mai adesea între elementele componente există o vocală de legătură, mai frecvent "-o-" ("riba" „peste” + "lov" „vânătoare” > "ribolov" „pescuit”), mai rar "-e-": "oči" „ochi” (plural) + "vidan" „vizibil” > "očevidan" „evident”. Alteori elementele se îmbină nemijlocit, primul element terminându-se cu o vocală ("sto" „sută” + "noga" „picior” > "stonoga" „miriapod”), mai
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
mai adesea între elementele componente există o vocală de legătură, mai frecvent "-o-" ("riba" „peste” + "lov" „vânătoare” > "ribolov" „pescuit”), mai rar "-e-": "oči" „ochi” (plural) + "vidan" „vizibil” > "očevidan" „evident”. Alteori elementele se îmbină nemijlocit, primul element terminându-se cu o vocală ("sto" „sută” + "noga" „picior” > "stonoga" „miriapod”), mai rar cu o consoana: "jedan" „un” + "puț" „drum” > "jedanput" „o dată”. Elementele componente pot fi mai mult sau mai putin sudate. Cuvintele compuse cu elementele mai puternic sudate au un singur accent și se
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
prohibicija" și "infrastruktura", altele păstrând formă sonoră engleză, de exemplu "pejsmejker" „pace-maker”, "trening" „antrenament”, "mjuzikl" „comedie muzicală”, "softver". Aproape toate substantivele împrumutate sunt incluse în clasele de declinare sârbe. Cele terminate în limba de origine în "-i", "-u" sau orice vocală lungă includ această vocală în rădăcina: "tabu" - "tabua" „al/a/ai/ale tabuului”, "bife" - "bifea" „al/a/ai/ale bufetului”. Cele în "-i" primesc un "-j-" de legătură: "hobi" - "hobija" „al/a/ai/ale hobiului”. Cuvintele turcești terminate în "-i
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
păstrând formă sonoră engleză, de exemplu "pejsmejker" „pace-maker”, "trening" „antrenament”, "mjuzikl" „comedie muzicală”, "softver". Aproape toate substantivele împrumutate sunt incluse în clasele de declinare sârbe. Cele terminate în limba de origine în "-i", "-u" sau orice vocală lungă includ această vocală în rădăcina: "tabu" - "tabua" „al/a/ai/ale tabuului”, "bife" - "bifea" „al/a/ai/ale bufetului”. Cele în "-i" primesc un "-j-" de legătură: "hobi" - "hobija" „al/a/ai/ale hobiului”. Cuvintele turcești terminate în "-i", "-ü", "-ı" sau "-u
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]