9,695 matches
-
să moară, alături de actele de pietate, în acel „document pentru salvarea sufletului sub privirea morții” - cum l-a numit Pierre Chaunu 23 - care era, testamentul, și în care testatorul - emitea hotărâri succesorale, soluționa lichidarea datoriilor 24, își fixa [dacă era Voievod] urmașul la tron [gesturi, toate, ce vizau consolidarea solidarităților], avea grijă de conservarea numelui său în memoria celor vii [cum zice Vodă Miron Barnovschi în actul ultim pe care îl scrie la Istanbul, în 1633, înainte de 22 iunie; „Și pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
27. Locul expunerii era spătăria (așa cum l-a găsit Paul de Alep pe Matei Basarab: „Am găsit trupul în sala cea mare, unde în timpul vieții sale dădu-se ospețe vesele” 28) sau sala divanului (același diacon sirian spune că fostul Voievod al țării Românești, „întins pe masă [cu] fața descoperită[...] era îmbrăcat cu veșmintele sale domnești, cu o haină subțire de brocart de aur, împodobită cu blană de samur de mare preț, cu ceaprazuri și nasturi de argint aurit și cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înmormântarea lui Constantin Cantemir: „Scos-au oasele lui Cantemir-vodă boierii cei mari afară, supt cortu, în ogrăjoara cea mică la curtea domnească. Și l-au ținut trei zile, păn’ l-au grijit...”. „Grijirea” aceasta era de tip complex: veghe (lângă Voievodul „îmbrăcat cu veșmintele domnești și împodobit cu însemnele sale” stau „închinându-i-se [Domnul este din nou „persoană publică”] dregătorii, boierii și ceilalți slujitori”, ca și atunci când era în viață); rugăciuni („Preoții vin să spună rugăciuni, iar boierii stau de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
carne și pește. Dregătorii domnului servesc ca și cum ar fi domnul în viață” - din nou o apăsare asupra reintrării în sfera „publicului trupul neînsuflețit devenind o „absență” extrem de „prezentă”), dangăte necontenite de clopote. Cortegiul constituit spre a-l însoți pe defunctul Voievod (era ultima lui arătare în fața supușilor) pe o cale mai scurtă, până la biserica domnească ori până la catedrala mitropolitană seamănă, ca fast și etichetă, cu alaiul care marca „ieșirile” domnești, afișând, în plus, semnele durerii (plângeau chiar și caii, „căci știau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
terram primus sepulchrali arcae incii metropolita”) 41. După părerea lui Dimitrie Cantemir, „însemnele domniei” urmau a fi atârnate pe peretele de lângă mormânt („zugrăvindu-se pe același perete chipul lui”), în vreme ce alte surse (francezul De la Croix, de pildă) ne spun că Voievodul „este îngropat cu stindardul și cuca de ceremonie” 42. „Prohodul se încheie” - conchide francezul pomenit mai înainte - cu o uriașă pomană (și ea manifestare publică, ultima, a magnanimității celui dispărut) „împărțindu-se săracilor carne friptă, mai cu seamă de vacă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
despletite, bocind cu glas tare și smulgându-și părul. După ce l-au băgat pe mort în mormânt - care este o simplă groapă săpată în pământ - și l-au acoperit cu acel pământ, se întorc acasă ...” 45. Să-i fie pomeana...” Voievozii înălțau - ziceam - lăcașuri de închinăciune (boierii i-au urmat; apoi, treptat, odată cu trecerea timpului, cercul ctitorilor s-a lărgit: clerici, negustori, breslele de meseriași, comunitățile - „obștile”- din sate etc.) în care își rezervau lor și membrilor propriilor familii locuri de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doilea ctitor doar se „asocia” plin de considerație: (doar așezând-o alături pe cea care îi era soție și lega un Drăculesc de spița Basarabilor înscripția [trad.]: „Și doamna lui Ruxandra” 46) „Și eu întru Hristos Dumnezeu Io[an] Radu voievod am săvârșit în zilele egumenului Kir Gheorghe, în anul 1526, luna septembrie, 18 zile”. în toate cazurile de rectitorire, numele primilor ziditori este amintit (gestul lor fiind astfel consolidat). Participarea noului ctitor este, de regulă, menționată (chiar dacă unii dintre cei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de bătrânul Mircea Vodă și în urmă de fiiu-său Pătrașcu vodă cu frații săi, Radul și Mircea cel Tânăr, o au înfrumusețat și au zugrăvit. Iară când au fost acum în zilele bl(a)gocestivului și creștinului domnŭ Ștefan Cantazino voievod, domniia sa pentru podoaba aceștii sf(i)nte beserici, au deșchisŭ ușa, fiind fost foarte strimtă, făcându-o de piatră precum se véde și o au înfrumusețat atăt pe dinlăuntru cu frumoase icoane și podoabe, căt și pe dinafară precum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a)gorod(nic) neamului său, săvârșindu acestea la al șaselea an al domniei sale...” 52 și cea din pronaosul paraclisul Nașterea Maicii Domnului: „Sfântul și dumnezeescul acesta paraclis, știut iaste că den temelie, prealuminatul, bl(a)gocestiv domnu, Ioan Constandin Basaraba voievod l-au înălțat și cu zugrăveala l-au înfrumusețat, întru cinstea și lauda Nașterii Maicii Domnului Is. Hs. și de pururea Fecioarei și spre nemoarta pomenire a sa și a tot bun și prea bl(a)gorodnicŭ neamului său; săvârșindu-să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un spațiu mai întins, echivalent cu zonele esențiale ale Ortodoxiei. Este lung șirul domnilor români dăruitori la Locurile Sfinte. Donațiile generoase, ajutoarele, înzestrările trimise la Athos sau în țara Sfântă de un Alexandru Lăpușneanu, de Matei Basarab, ori Vasile Lupu (voievodul cu „hire mai mult împărătească” - Miron Costin), de Constantin Brâncoveanu au consolidat în Ortodoxie autoritatea micilor monarhi români (putem înțelege astfel gestul Doamnei Ruxandra, care după moartea lui Alexandru Lăpușneanu, poruncea ca, în ziua de Sfântul Nicolae, la Mănăstirea Dochiaru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
monarhi români (putem înțelege astfel gestul Doamnei Ruxandra, care după moartea lui Alexandru Lăpușneanu, poruncea ca, în ziua de Sfântul Nicolae, la Mănăstirea Dochiaru de la Sfântul Munte să fie rostite rugăciuni speciale pentru pomenirea lui „Pahomie călugărul, Ruxandra Doamna, Bogdan voievod și ale copiilor lor” 54), au făcut din ei nu doar închinători neosteniți de mănăstiri, ci și persoane respectabile și ascultate. Scriind Viața patriarhului Nifon, Gavriil Protul, mai marele mănăstirilor de la Athos, a adunat (tot spre eternizare) semnele „faimei de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Domnii în succesiune) asigurau includerea în pomelnic. Adică instalarea în eternitate. Dăruind un sat Mănăstirii Govora, Vlad Vodă Călugărul arată că face acest lucru pentru pomenirea părinților săi, a sa și a „adormitului fiu al domniei mele mele, Io Vlad voievod [acesta murise în 1488 - n.m. D.H.M.], ca să fie în pomelnicul acelei sfinte mănăstiri în vecii vecilor, amin” 55. Mai târziu, Doamna Anca a dat - la 26 iunie 1588 - satul Pătravești Mănăstirii Dealu „pentru sufletul copilului domniei ei, și încă a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Anca a dat - la 26 iunie 1588 - satul Pătravești Mănăstirii Dealu „pentru sufletul copilului domniei ei, și încă a îngropat domnia ei pe copilul domniei ei în sfânta mănăstire și s-a înscris în sfântul pomelnic. Și încă și Vlăduță voievod [Vlad cel Tânăr - n.m.D.H.M ], părintele lui Vlad voievod înecatul, este îngropat la sfânta mănăstire de la Deal”56. Urmând după câteva formule (devenite clișeu) - „Pomenește-i Doamne”, „Adu-ți aminte, Doamne, de păcătoșii robii tăi” - ori chiar după scurte rugăciuni
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mănăstirii Dealu „pentru sufletul copilului domniei ei, și încă a îngropat domnia ei pe copilul domniei ei în sfânta mănăstire și s-a înscris în sfântul pomelnic. Și încă și Vlăduță voievod [Vlad cel Tânăr - n.m.D.H.M ], părintele lui Vlad voievod înecatul, este îngropat la sfânta mănăstire de la Deal”56. Urmând după câteva formule (devenite clișeu) - „Pomenește-i Doamne”, „Adu-ți aminte, Doamne, de păcătoșii robii tăi” - ori chiar după scurte rugăciuni descinzând dintr-o retorică a înduplecării - „Pomenește cu drepții
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Iliaș „Mahmet”, fiul lui Petru Rareș trecut la mahomedanism, răzuit din pomelnicul de la proscomidie al Bisericii domnești din Târgu Frumos, unde inițial figurtase: (traducere) „Pomenește, Doamne, sufletul robului tău Petru Voevod și Doamna lui, Elena, și fiii lui Iliaș voievod și fratele lui, Ștefan, și Constantin și Ruxandra...”)59, cum stau lucrurile - poate - în pomelnicul Mănăstirii Iezerul („Aici se pomenesc domnii țării Românești: Io Antonie voevod [din Popești]. Io Mircea voevod [Ciobanul] si gidja ego Chiajna i snu ego Pătru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
singurei forțe benefice acceptate într-o comunitate creștină, și evitarea - căci erau incizate în piatră, pe lespezi ori pe cruci, prezentând, deci garanția durabilității - „morții de dincolo de moarte”, adică a uitării. Uneori mormintele reprezentanților elitelor (îi am în vedere pe Voievozi) erau definitivate de urmași („titularilor” mormintelor nerămânându-le timp, scurtat drastic de o moarte neașteptată, pentru acea praeparatio mortis), între ei și de îndureratele soții. Putem, cred, să le atribuim acestora - cu toată prudența necesară - și paternitatea asupra inscripțiilor funerare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nevoia să-și declare - și în pisania bisericii Mănăstirii Probota (înălțată pe când era egumen vărul său, Grigorie Roșca, viitorul mitropolit: (trad) „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată robul stăpânului meu Isus Hristos, Io[an] Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel Bătrân, a binevoit domnia mea cu buna mea voie, în al patrulea an al stăpânirii [mele] împărătești, a zidi acest hram întru numele arhiereului și făcătorului de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era egumen vărul său, Grigorie Roșca, viitorul mitropolit: (trad) „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată robul stăpânului meu Isus Hristos, Io[an] Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel Bătrân, a binevoit domnia mea cu buna mea voie, în al patrulea an al stăpânirii [mele] împărătești, a zidi acest hram întru numele arhiereului și făcătorului de minuni Nicolae; fiind egumen Kir Grigorie, în anul 7038, oct...”87), și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de marmură (căci locul de veci - zicea Gerges Duby - trebuie să fie impunător și să apere trupul, pentru ca sufletul înviat să-l poată regăsi fără greutate) - (trad.) „[Această groapă e a ] iubitorului de Hristos robul lui Dumnezeu Io[an] Petru voievod, fiul bătrânului Ștefan Voievod, care [s-a strămutat la aceste] lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica lui pomenire”88 - aflat în zisa biserică, glorioasa ascendență paternă. Ascendența paternă, aducătoare de noblețe, este evocată și în inscripția funerară a Doamnei Elena
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de veci - zicea Gerges Duby - trebuie să fie impunător și să apere trupul, pentru ca sufletul înviat să-l poată regăsi fără greutate) - (trad.) „[Această groapă e a ] iubitorului de Hristos robul lui Dumnezeu Io[an] Petru voievod, fiul bătrânului Ștefan Voievod, care [s-a strămutat la aceste] lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica lui pomenire”88 - aflat în zisa biserică, glorioasa ascendență paternă. Ascendența paternă, aducătoare de noblețe, este evocată și în inscripția funerară a Doamnei Elena, soția lui Petru Rareș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui pomenire”88 - aflat în zisa biserică, glorioasa ascendență paternă. Ascendența paternă, aducătoare de noblețe, este evocată și în inscripția funerară a Doamnei Elena, soția lui Petru Rareș: (trad.) „Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica ei pomenire [...] 70...”89. O glorie consolidată prin părinți. Inscripția a rămas necompletată. Indolenți au fost - dacă acceptăm opinia lui N. Iorga, potrivit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Barnovschi îl scotea văr, s-a îngrijit de locul de veci al întemeietorului „dinastiei”) și, la fel, groapa lui Simion Movilă, aflată tot la Sucevița, a trebuit să aștepte urcarea pe tronul țării Românești a lui Gavril Movilă, fiul defunctului Voievod, pentru a-și primi piatra cu textul lămuritor (în care este pomenită și Doamna Marghita cu numele ei „ortodox”): „Și a rămas mormântul său în uitare, fără împodobire, până ce au vrut Dumnezeu de a putut prea iubitul fiu al său
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
piatra cu textul lămuritor (în care este pomenită și Doamna Marghita cu numele ei „ortodox”): „Și a rămas mormântul său în uitare, fără împodobire, până ce au vrut Dumnezeu de a putut prea iubitul fiu al său, Io[an] Gavriil Moghilă voievod, să fie domn în cel dintăi scaun al părintelui său, în țara Românească, cu mama lui Melania Doamna. Atunci a scris piatra și a pus-o, la anul 7128 [1620], luna lui martie, în 15”90. Urmașii - între ei, văduvele - n-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fragment de eternitate, obținerea „nemuririi” au fost, fără discuție, obiective ale proiectelor funerare ale monarhilor și ale altor reprezentanți ai elitelor sociale. Le putem asocia acestor proiecte și pe văduve, pe soțiile care, supraviețuind soților, întreprindeau acte ce ținteau „pomenirea”. Voievozii au angajat cronicari de curte și le-au poruncit să le povestească faptele de arme și să le înregistreze ctitoriile, să le mențină prezența prin nume, prin rememorarea actelor lor de vitejie 93, să-i facă, adică, să stăpânească timpul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mențină prezența prin nume, prin rememorarea actelor lor de vitejie 93, să-i facă, adică, să stăpânească timpul. Și unii boieri (ori neamuri boierești) procedează aidoma, căci pagina de cronică putea eterniza întrucât - zicea Miron Costin - „scrisoarea iaste lucru vécinic”): Voievozii și boierii înălțau ziduri întru slava lui Dumnezeu, pentru câștigarea „numelui bun”, singura punte, admisă în veacul de Mijloc, spre veșnicie. Uneori apelurile acestea erau lansate de morți. în inscripția de pe piatra de mormânt din gropnița bisericii de la Curtea de Argeș, Neagoe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]