37,159 matches
-
inversă. Considerațiile obiective nu sunt totuși independente. Rămâne și cealaltă parte, cea subiectivă, relație independentă față de cea dintâi. Judecata asupra persoanei care acționează și asupra valorii sale morale se referă nemijlocit la „dispoziția voinței” (Gesinnung), adică la relația dintre decizia voinței și judecata morală propriuzisă. Dacă decizia voinței a fost determinată de conștiința obligației morale, voința care se manifestă În fapt este o voință morală, orice fel de fapt ar fi acesta și oricum s-ar aprecia valoarea sa obiectivă. Australianul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Rămâne și cealaltă parte, cea subiectivă, relație independentă față de cea dintâi. Judecata asupra persoanei care acționează și asupra valorii sale morale se referă nemijlocit la „dispoziția voinței” (Gesinnung), adică la relația dintre decizia voinței și judecata morală propriuzisă. Dacă decizia voinței a fost determinată de conștiința obligației morale, voința care se manifestă În fapt este o voință morală, orice fel de fapt ar fi acesta și oricum s-ar aprecia valoarea sa obiectivă. Australianul care, pentru a satisface Îndatorirea vendetei resimțită
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
față de cea dintâi. Judecata asupra persoanei care acționează și asupra valorii sale morale se referă nemijlocit la „dispoziția voinței” (Gesinnung), adică la relația dintre decizia voinței și judecata morală propriuzisă. Dacă decizia voinței a fost determinată de conștiința obligației morale, voința care se manifestă În fapt este o voință morală, orice fel de fapt ar fi acesta și oricum s-ar aprecia valoarea sa obiectivă. Australianul care, pentru a satisface Îndatorirea vendetei resimțită ca absolut valabilă, Îl ucide pe cel dintâi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și asupra valorii sale morale se referă nemijlocit la „dispoziția voinței” (Gesinnung), adică la relația dintre decizia voinței și judecata morală propriuzisă. Dacă decizia voinței a fost determinată de conștiința obligației morale, voința care se manifestă În fapt este o voință morală, orice fel de fapt ar fi acesta și oricum s-ar aprecia valoarea sa obiectivă. Australianul care, pentru a satisface Îndatorirea vendetei resimțită ca absolut valabilă, Îl ucide pe cel dintâi mai bun din neamul ucigașului pe care Îl
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de fapt, așa Încât să corespundă funcției și scopului său, iar acolo unde norma va lipsi, În numele echității se poate cere ca judecătorul să instituie o normă nouă, adaptată cazului neprevăzut de legiuitor. S-a recunoscut Întotdeauna o oarecare latitudine a voinței prudente a judecătorului. Această latitudine a fost mare, În special la Romani. Preotul roman era, În anumite limite, și un fel de legislator, adică putea proceda În mod direct la stabilirea unor norme juridice, pe care apoi tot el urma
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
art. 1761) Îngăduie mandatarului să renunțe la mandat, nu face decât să nege pentru acest caz (În condițiile indicate), imperativul inerent Încheierii contractului (cfr. În special art. 1123), interzice uneia din părți de a renunța la contract din propria sa voință. Tot astfel, permisiunea juridică de a nu plăti datoriile rezultate din jocul de noroc (cfr. art. 1102 din Cod. civ.), presupune comandamentul general de respecta pactele; unde acesta ar lipsi, adică nici o normă n-ar impune această obligațiune, permisiunea de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
criteriu divers, Între normele juridice taxative și normele juridice dispozitive. Expunem mai Întâi doctrina comună, după care va urma critica. Normele taxative, numite și norme de drept strict sau jus cogens sunt - conform doctrinei comune - acelea care comandă independent de voința părților, așa Încât nu e licit a deroga de la ele, fie În mod absolut, fie relativ, la un anumit scop pe care părțile vor să-l realizeze și a cărui Înfăptuire e reglementată de acele norme. Se citează de obicei În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
realizeze și a cărui Înfăptuire e reglementată de acele norme. Se citează de obicei În acest scop maxima: jus publicum privatorum pactis mutari nequit. Normele juridice dispozitive (jus dispositivum) sunt În schimb acelea care au valoare numai dacă și Întrucât voința părților, egal manifestată, nu e diversă. Uneori, aceste norme se prezintă sub forma unei clarificări sau interpretări a voinței exprimate de părți În mod incomplet sau obscur: se vorbește, mai precis, În acest caz, de norme interpretative. Alteori dimpotrivă, normele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
publicum privatorum pactis mutari nequit. Normele juridice dispozitive (jus dispositivum) sunt În schimb acelea care au valoare numai dacă și Întrucât voința părților, egal manifestată, nu e diversă. Uneori, aceste norme se prezintă sub forma unei clarificări sau interpretări a voinței exprimate de părți În mod incomplet sau obscur: se vorbește, mai precis, În acest caz, de norme interpretative. Alteori dimpotrivă, normele dispozitive presupun de-a dreptul lipsa oricărei manifestări de voință și atunci se numesc mai exact norme supletive. Existența
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se prezintă sub forma unei clarificări sau interpretări a voinței exprimate de părți În mod incomplet sau obscur: se vorbește, mai precis, În acest caz, de norme interpretative. Alteori dimpotrivă, normele dispozitive presupun de-a dreptul lipsa oricărei manifestări de voință și atunci se numesc mai exact norme supletive. Existența acestor norme dă posibilitatea particularilor de a constitui un oarecare raport juridic, fără a mai indica acele clauze, care se Înțeleg cuprinse În relația juridică, numai dacă părțile n-au dispus
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În relația juridică, numai dacă părțile n-au dispus altfel. Deseori, s-a Întâmplat ca unele clauze, devenind Încetul cu Încetul tradiționale În anumite raporturi prin convenții exprese, au ajuns să fie subînțelese. Una dintre rațiunile normelor dispozitive e tocmai voința presupusă a părților: această rațiune Însă nu e singură, deoarece, la fixarea acestor norme, legiuitorul poate să fi ținut seamă de natura intrinsecă a raportului și de importanța diferitelor interese care trebuie să fie armonizate. Normele dispozitive, uneori, se referă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
condițiile stabilite de ea sunt verificate. Imperativul juridic e, În sfârșit, un imperativ ipotetic: date fiind anumite premise, dreptul impune consecințe determinate. Ori, o astfel de premisă poate consista În faptul că părțile și-au manifestat, sau nu, o anumită voință. Astfel e cazul așa ziselor norme dispozitive. E clar, Însă, că fixarea acestei premise drept condiție pentru intrarea În vigoare a normei aparține voinței exprimate În norma Însăși și, prin urmare, nu este un element care să i se opună
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
astfel de premisă poate consista În faptul că părțile și-au manifestat, sau nu, o anumită voință. Astfel e cazul așa ziselor norme dispozitive. E clar, Însă, că fixarea acestei premise drept condiție pentru intrarea În vigoare a normei aparține voinței exprimate În norma Însăși și, prin urmare, nu este un element care să i se opună sau să-i anuleze ori să-i micșoreze caracterul imperativ. Norma e, deci, după cum am spus, un imperativ condiționat; dar e Întotdeauna și un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că dreptul public „nu poate fi modificat prin convenții private”, e adevărat nu numai pentru dreptul public, ci pentru Întreg dreptul, fiind cuprins și cel privat, deoarece nu poate fi socotită ca o modificare a normelor dispozitive acea manifestare de voință a părților care, reintrând În sfera licitului juridic, atribuită de sistem părților Înseși,dă loc unei stări de fapt diferită de aceea față de care normele au vrut să intre În vigoare. Același adevăr Îl putem exprima Într-o altă formă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să corespundă funcției și scopului său. Acolo unde va lipsi norma, În numele Echității se poate cere ca judecătorul să instituie o normă nouă, potrivită cazului neprevăzut de judecată. Giorgio del Vecchio relevă că, Întotdeauna, a fost recunoscută o oarecare latitudine voinței prudente a judecătorului (de ex. Preotul roman etc). Desigur, În zilele nostre este mai greu să fie acceptată o astfel de perspectivă. O anumită libertate, totuși, Îi este lăsată judecătorului, fie și În dreptul penal (unde domnește principiul nulla poena sine
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Într-un mod oarecare, printr-o excepție determinată, o obligație, un comandament sau o interzicere preexistentă. După un criteriu diferit, se face distincția dintre: 1. Norme taxative (de drept strict sau jus cogens) sunt acele norme care comandă independent de voința părților, astfel Încât nu este licit a deroga de la ele, fie În mod absolut, fie În mod relativ, la un scop pe care părțile vor să-l realizeze și a cărui Înfăptuire e reglementată de acele norme. 2. Normele dispozitive sunt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ele, fie În mod absolut, fie În mod relativ, la un scop pe care părțile vor să-l realizeze și a cărui Înfăptuire e reglementată de acele norme. 2. Normele dispozitive sunt acelea care au valoare numai dacă și Întrucât voința părților, egal manifestată nu e diversă. Clarificări sau interpretări ale voinței exprimate incomplet sau obscur. În acest caz se vorbește de norme intepretative. Alteori, când normele dispozitive presupun de-a dreptul lipsa oricărei manifestări de voință, se numesc mai exact
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scop pe care părțile vor să-l realizeze și a cărui Înfăptuire e reglementată de acele norme. 2. Normele dispozitive sunt acelea care au valoare numai dacă și Întrucât voința părților, egal manifestată nu e diversă. Clarificări sau interpretări ale voinței exprimate incomplet sau obscur. În acest caz se vorbește de norme intepretative. Alteori, când normele dispozitive presupun de-a dreptul lipsa oricărei manifestări de voință, se numesc mai exact norme supletive. Trebuie considerat raportul determinat, În toate punctele sale particulare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
numai dacă și Întrucât voința părților, egal manifestată nu e diversă. Clarificări sau interpretări ale voinței exprimate incomplet sau obscur. În acest caz se vorbește de norme intepretative. Alteori, când normele dispozitive presupun de-a dreptul lipsa oricărei manifestări de voință, se numesc mai exact norme supletive. Trebuie considerat raportul determinat, În toate punctele sale particulare (de ex. succesiunea legitimă, are loc numai În lipsa testamentului etc). Chiar și În cazul acestor norme dispozitive, avem de-a face cu natura imperativă a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de-a face cu natura imperativă a Dreptului. Norma juridică presupune luarea În seamă a unor condiții de fapt, când acestea sunt verificate, sau se acceptă un imperativ ipotetic: când s-a manifestat sau nu s-a manifestat o anumită voință, din partea părților. Referindu-se la distincția dintre drept public și drept privat, Giorgio del Vecchio subliniază dificultatea de a le distinge net pe acestea, Întrucât cel mai adesea apare ca fiind un drept mixt. Pentru a face, totuși, lumină, gânditorul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
efectiv viața unui popor Într-un anumit moment istoric. Dreptul pozitiv, deci, Îl compun acele norme juridice care sunt efectiv impuse și efectiv intrate În vigoareă .Pentru ca să fie pozitivă (o normă juridică, n.n. - V.V.), se cere numai să existe o voință socială preponderentă, adică o forță istorică suficientă, capabilă să o impună și să o afirme În așa fel ca ea să fie observată” (Ă) „Modurile de manifestare ale acestei voințe sociale predominante se numesc izvoarele Dreptului”. Aceste izvoare sunt: 1
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
normă juridică, n.n. - V.V.), se cere numai să existe o voință socială preponderentă, adică o forță istorică suficientă, capabilă să o impună și să o afirme În așa fel ca ea să fie observată” (Ă) „Modurile de manifestare ale acestei voințe sociale predominante se numesc izvoarele Dreptului”. Aceste izvoare sunt: 1. Cutuma („consuetudinea” cum Îi spune Giorgio Del Vecchio) și 2. Legea. Un loc special Între acestea Îl ocupă Jurisdicția. 1. Cutuma (sau consuetudinea) este modul originar de manifestare a voinței
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
voințe sociale predominante se numesc izvoarele Dreptului”. Aceste izvoare sunt: 1. Cutuma („consuetudinea” cum Îi spune Giorgio Del Vecchio) și 2. Legea. Un loc special Între acestea Îl ocupă Jurisdicția. 1. Cutuma (sau consuetudinea) este modul originar de manifestare a voinței sociale. „Pentru a avea o cutumă juridică se cere ca repetarea să se sprijine pe convingerea că această repetare este absolut obligatorie, așa Încât, alții pot să o ceară, și nu depinde deci numai de voința subiectivă”. Autoritatea cutumei este foarte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
modul originar de manifestare a voinței sociale. „Pentru a avea o cutumă juridică se cere ca repetarea să se sprijine pe convingerea că această repetare este absolut obligatorie, așa Încât, alții pot să o ceară, și nu depinde deci numai de voința subiectivă”. Autoritatea cutumei este foarte mare chiar de la Începuturile societății omenești. La Întărirea predominanței cutumei conlucrează mai ales două motive psihologice: imitația și obișnuința, apreciază Giorgio Del Vechhio - care Îl citează pe marele său Înaintaș G. B. Vico când făcea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
anonimă și colectivă a națiunii”. Ideea aceasta s-a impus și prin contribuția Școlii istorice a juriștilor germani, consemnează Del Vecchio. Esența cutumei este convingerea juridică. 2. „Legea este gândirea juridică deliberată și conștientă, exprimată de organe speciale, care reprezintă voința preponderentă a unei mulțimi asociate. Deci, Legea e pronunțarea solemnă a Dreptului, expresia sa rațională. Numai În această formă, elaborarea tehnică a Dreptului atinge Înălțimile sale cele mai mari. Ea este În același timp gîndire și voință, deoarece cuprinde o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]