3,708 matches
-
Scaunele erau acoperite cu pânză albă. În aparat, iubitul fantomatic lăsase Eternal Caballé. Carcasa CD-ului Înșiruia titlurile: Trăiește nefericit alături de ea. Eu sunt umila ta umbră. Mereu liberă. Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha se așeză la volan, Își Înfipse degetele În ochi și Își scoase lentilele. Cu un gest eliberator, care Îi provocă o mare plăcere, le aruncă pe fereastră. Își puse ochelarii, ca și cum ar fi făcut În ciudă cuiva. Sau lui Însuși. Emma deschise aparatul. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ceva. N-am fost niciodată singur. Îi deschise portiera mașinii, iar după ce ea se așeză o Închise la loc, cu grijă. Emma privi luminile albastre ale firmei care se oglindeau În parbriz. Sasha ocoli Încet mașina și se așeză la volan. Băgă cheile În contact, dar nu porni motorul. Părea că așteaptă ceva. — La Grand Hotel, la Termele din Saturnia, este o cameră rezervată pe numele meu, două nopți deja plătite. Hotelul este foarte șic și are o piscină termală mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ce e asta? Un cal metalic cu picioare rotunde? Nu, Nică! spun eu râzând. Atunci ce este? Este un fel de cal metalic care merge foarte repede și în loc de piele este acoperit cu metal și în interior are scaune și volan. Îi prezint lui Nică frumosul meu cartier și apoi, știind că astăzi este meciul ,,F.C. Vaslui -C.F.R. Cluj”, pornim spre stadion. Imediat după ce îl vede, băiatul mă întreabă: Ce e acesta, măi? Ați reconstruit Colosseumul? Sunt lupte de gladiatori
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
promptă și virulentă Îl descumpăni. Și În plus mai era și ocărît! Vexat de aluzia la stilul lui vestimentar, Fersen luă loc, fără să mai aștepte să fie poftit, În mașina Mariei și trînti portiera. TÎnăra polițistă se strecură la volan. - Vii direct de la Paris? - Eram la Nantes, eram pe punctul să Închid un dosar pentru DCR. - DCR, ce e asta? - Departamentul crimelor ritualice... DCR se ocupă de toate omuciderile legate de elemente care, cum să spun? Care depășesc puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care picură sînge. Și, de ce nu, niște călugări fără cap... Marie tresărise. - O omucidere? Așadar fratele meu a fost cu adevărat Împins de pe faleză... - Nu. Murise deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el la volan, dar ea demară fără să răspundă. * * * „Costum nasol, un costum de croială clasică de la Cerruti, cu siguranță că n-a ieșit niciodată din bîrlogul ăsta”, bombăni Lucas Fersen atîrnîndu-și cu grijă haina udă În fața unuia din radiatoarele de la jandarmerie. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă cum de era cu putință un asemenea lucru, Încercînd să se descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi. Picioarele păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de 180° , căci nu mai izbutea s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici de nestăpînit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
jandarmeriei noaptea trecută. Știam că erau Împreună. Știam că nu se vor mai Întoarce. Blestemați să fie! Aș fi putut, cu un singur cuvînt, să pun capăt cercetărilor. Întrebărilor. Neliniștii. Cuvîntul ăsta nu l-am rostit. *** Marie stătea așezată la volan, cu capul peste brațele Îndoite, cînd Lucas deschise portiera și se așeză alături, punîndu-i o mînă amicală pe umăr și șoptind că Îi părea rău. TÎnăra femeie Înălță capul, Îndîrjită. Ochii Îi străluceau de lacrimi reținute și de furie. - Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În legătură cu telefonul mobil al fratelui dumitale, n-am avut cînd să te avertizez că laboratorul a... - Îți cer eu cumva socoteală? Foarte frumoasă, dar totuși prea bretonă. Încasînd răspunsul ăsta, parcă trimis cu aruncătorul de flăcări, Fersen se așeză la volan, dar rămase nemișcat și tăcut pînă ce ea Își exprimă mirarea. El dădu din cap. - Nu prea-l văd pe bătrînul Arthus de Kersaint drogîndu-l pe Yves Pérec și cărîndu-l pînă la bazinele cu crabi. În timp ce Nicolas și Chantal... - Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aer fals compătimitor. După amantul găsit Într-un năvod, e rîndul maică-tii să cadă În plasă. - Nu știam că te interesează bîrfele. Îi smulse ziarul din mîini și-l azvîrli pe scaunul de lîngă ea În timp ce se așeza la volan. - Mișcă-te! El ținu portiera pe care Gwen se pregătea s-o trîntească. - Mama ta e un monstru, Gwen, și a făcut și din tine un monstru, Îi aruncă el rece. Fără ea, poate că am fi avut șansa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lann-Bihoué, dar din păcate vedeta Marinei trimisă la fața locului nu găsise pe nimeni la bordul epavei. La cafeneaua din port, lumea era consternată, Anne se prăbușise. Marie primi vestea ca pe o lovitură dată În plin, se afla la volanul mașinii cînd auzi informația. Opri pe marginea drumului, doborîtă. Era cu neputință, Christian nu putea să fi dispărut, era ceva de negîndit, dintotdeauna Îl crezuse invincibil pe mare... Apoi se strecură gîndul cel mai cumplit: și dacă se scufundase din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
registrele de stare civilă pentru ca decesul lui să nu apară, adăugase ea, scîrbită, și se slujise de actul de naștere pentru a face o cerere de pașaport În ianuarie 1962. - O lună mai tîrziu, Erwan de Kersaint era ucis la volanul mașinii lui Ryan, completase Lucas. - Așteaptă... Și Erwan s-a născut În 1944! - Și era căutat ca dezertor. Un bun motiv de a dori să-și schimbe identitatea. - Ryan și Erwan să fie una și aceeași persoană? - Asta ne deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar trebui să mă descurc. Îl urmă În timp ce el vorbea la telefon și se urcă În mașină; Lucas deja se enervase. - Un raport?... Foarte bine, Îl veți avea Într-o oră, prin fax! Respectele mele, domnule. Închise, se așeză la volan și Începu să-și verse mînia. - Șii ce mi-a spus idiotul ăsta? - Că Arthus de Kersaint este una din notabilitățile regiunii, că nora sa, Armella, joacă golf cu soția lui, Carline, și că nu e el omul care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de făcut și să decidă fără nici un fel de influențe ce atitudine se cuvenea să aibă față de Ryan. Puse mîna pe portieră și rămase nemișcată, cu toate simțurile În alertă: o casetă audio era pusă la vedere pe locul de la volan. Făcu ochii roată În jur, dar nu văzu nimic anormal. Marie șovăi, apoi duse mașina Într-un loc liniștit, puse caseta În aparat și tresări auzind glasul lui Ryan, - Vorbește-mi despre naufragiu... - O noapte oribilă... răspundea glasul lui Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de el. Pentru ele, Michel ar fi trebuit să fie ca un Dumnezeu; totuși, prezența lui părea să le lase indiferente. Un val de ceață coborî din vârful colinei, ascunzându-le puțin câte puțin privirii. Reveni la mașină. Așezat la volan, Walcott fuma un Craven; ploaia udase parbrizul. Cu o voce blândă, discretă (discreție ce nu părea deloc un semn de indiferență), Îl Întrebă: „Sunteți În doliu?...” Michel Îi povesti despre Annabelle, despre sfârșitul ei. Walcott asculta, din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-a amintit de ziua când ne-am cunoscut, spune Nathaniel, și gura i se lățește într-un surâs. — E... superbă. Îl înconjor cu brațele și îl sărut. Îți mulțumesc foarte mult, îi șoptesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Abe se obișnuise să‑i ia părerile În serios. - Trebuie să te duci imediat să‑ți iei mașina nouă În primire, i‑a spus Rosamund. Am coborât și noi Împreună cu el și l‑am văzut pe Nikki așezându‑se la volan. Șoferul de la companie Îl așteptase ca să‑i dea o serie de instrucțiuni. Nikki ne‑a povestit mai târziu impresiile lui despre dispozitivele speciale ale colosalului 740. M‑am uitat la butoanele și la luminile de pe panoul de comandă - care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la dispozitivul de degivrare sau să ridic capota. Indiscutabil, Ravelstein urmărise ca prin această fantastică jucărie să Îndepărteze preocupările lui Nikki de la realitățile medicale. Și n‑a reușit decât În parte. Desigur că Nikki era Încântat să se așeze la volan, dar, pe de altă parte, mi‑a mărturisit că nu se mai Întoarce În Elveția. Toate trebuiau acum contramandate. Va trebui să renunțe la cursul de hotelier. Când a sosit ziua externării din spital, Abe a refuzat categoric să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mă avertizase Ravelstein. La vremea acelei vizite, Ravelstein venise la mine din Hanovra, pe autostrada interstatală 91, riscându‑și viața Într‑o mașină Închiriată. Mișcările lui erau prea necoordonate pentru a conduce În siguranță pe o autostradă - se bâțâia la volan. Relația lui cu vehiculele se rezuma la aceea de pasager - era mult prea nervos. Și nu‑i plăcea viața la țară. Afirma, repetând spusele lui Socrate redate În Fedru, că un copac, oricât ar fi el de frumos, nu rostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se prăvălesc În cascade de zeci de metri. Și după ce am fost mutat de la reanimare, i s‑a dat voie lui Rosamund să vină și să plece fără nici o restricție. După dineul despre care am vorbit, a plecat acasă la volanul mașinii Crown Vic. Ca să mă liniștească, mi‑a spus: - E stabilă, e o mașină pe care te poți bizui. E tipul de mașină preferat de poliție și mă simt În siguranță când opresc la semafor. Din cât se pricep răufăcătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Un microbuz inscripționat București-Bacău-retur depășește maxi taxiul oprit în stație și Despina se întreabă dacă Bianca o fi plecat la Oituz. D-șoara Sorana Filip privește printre ghivecele de flori de pe pervazul de ciment al clasei. Directorul tocmai se suie la volanul Daciei Logan, așa că după ora asta poate să plece și ea. Perspectiva o înveselește. Se ridică de la catedră și întreabă: Ce e iubirea, copii? O fetiță cu ochi ageri din prima bancă ridică mâna. Un sentiment sincer, nobil, profund, complex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scandal, fără să credem, desigur, nici o iotă. SAFARI Ghidul care conducea mașina de safari avea o față surâzătoare. Era sigur că urma să întâlnim lei dintr-o clipă în alta. - Leii sunt acolo, în spatele tufișului, spuse, ridicând o mână de pe volan pentru a ne arăta. Pregătiți-vă, copii. Aveam alături aparatul de filmat. Sora mea își lipise obrazul de geamul ferestrei. A trebuit să o împing ca să nu strice cadrul. — Dă-te, i-am zis, n-o să văd nimic dacă stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
timpul liber discutând despre așezarea în pagină a articolelor din revistele mondene, își iubeau mașinile. Cel puțin furgoneta mea Escort se potrivea mai bine cu acest loc. Mă gândeam s-o schimb cu una mai bună, iar când eram la volan, mi se scurgeau ochii, mai tot timpul, după furgonetele Corsa. De fapt, mi-aș fi dorit o camionetă, dar atunci ar trebui să mă mut la țară ca să prind vremea potrivită și părea un pic exagerat să-mi decorez casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
repetă ordinul aproape în aceeași clipă când vehiculul, un jeep închis, se oprea în fața lor, lângă aparat. Căpitanul Salas coborî înarmat cu o mitralieră scurtă cu care ținti direct în desiș. Îl urmară cei doi piloți, iar Planchart rămase la volan, fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș și începură în mare grabă să îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic. Lucrau afectați parcă de o subită nervozitate, care contrasta cu calmul lor din tabără. Și căpitanul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Începu să scotocească prin teancul de hărți de acolo până când scoase În cele din urmă una afară. — Ai timp? Întrebă el. — Da. Cât durează se ajungem Înapoi? În loc să răspundă, Ambrogiani despături o hartă și-o Întinse În fața lui, sprijinită de volan. Cu un deget gros, cutreieră harta până ce găsi ceea ce căuta. — Aici este. Lacul Barcis. Degetul său șerpui la dreapta pe lac și apoi o tăie brusc În jos Într-o linie dreaptă ce ducea la Pordenone. — O oră și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fost foarte apropiate. — Da, dar n-am mai văzut-o de când Bay City Rollers erau în topuri. —Cine? Nu contează, mamă. Ceea ce vreau să spun e că ultima oară când eu și Sally ne-am întâlnit, amândouă purtam fuste cu volane și pantofi cu talpă tip platformă. Asta mi se pare, a răspuns mama lui Alice înțepată, o îmbunătățire reală față de ceea ce poartă Sally acum. Are părul albastru. Alice a zâmbit. Auzise că verișoara ei dezvoltase tendințe hippy. Indubitabil, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]