4,110 matches
-
la Târgoviște în anul 1652, cuprinde și texte prin care sunt înfierate diferite tipuri de vrăjitori. Aici se fac referiri și la vrăjitori cu puteri 264 Ordine și Haos meteorologice. Iată pasajul care mă interesează : „Carii urmează obiceaiurile păgânilor și vrăjilor... și carii se dau la ceia ce poartă urșii, sau alte hieri cătră batjocura și rătăcirea celor mai proști... și celora ce spun neamul omului și carii cred vrăjitorilor, fărme- cătorilor și celor ce să chiamă gonitori de nori, poruncit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
citi, pe rând, ursita (116 ; 179). Mai sunt, de asemenea, basmele de tip Dracul și ucenicul său (129, pp. 258-259) sau Arhimagul și servitorul său (129, p. 646), în care protagonistul învață (în „școala diabolică”) toate farmecele din „cartea de vrăji” a stăpânului său (vezi alte basme românești cu scenariu analog în 6, pp. 239-256). Nu găsim acest motiv epic numai „la toate popoarele balcanice” (129, p. 258), ci și la cele orientale (117), de unde probabil că și provine. Revenind la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scriere (tipărită sau manuscris) legată în volum. De altfel, în basme, când povestitorul popular se referă anume la acest tip de carte, face în mod expres precizarea. Ca în basmul ardelenesc Niculăiță micul mamei, în care eroul folosește împo triva vrăjilor și a Necuratului „Biblia [cartea] aia cu 32 de foi” (129, p. 567). în tradiția populară românească nu sunt atestate (decât de la jumătatea secolului al XIX-lea) talismane sau amulete scrise care să-l facă pe posesor „stăpân” asupra demonilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
includea legenda versificată a lui Ciubăr-Vodă, domnitor de două luni al Moldovei, la jumătatea secolului al XV-lea (133, p. 142). În acest poem cult - având însă la bază „o poveste veche românească” (132) - sunt din nou referiri la „solomonii” (vrăji) și la un talisman de tipul celui al lui Solomon : Fata judelui însă farmece știind Și, fiindcă și Ciubăr Credea în solomonii, Pe dânsa el o avea De dragoman credincios între dracul și între el... Dar eată că au văzut
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
XIX- lea, pentru ardeleanul Paul Vasici, „Cartea Șolomonia este o peatră [din posesia șolomonarilor - n. A.O.]... și cele ce se cuprind într-însa sunt numai din nouă slove alcătuite” (99), în timp ce pentru moldoveanul Costache Stamati, „Solomonia” este o „carte de vrăji și de preziceri, un fel de carte de zodii, atribuită împăratului Solomon” (28, p. 103), dar care este înrudită cu „baerul [= talismanul] de matostat” cu slove „scrijălite”, folosit la „solomonii” (131, p. 68). Cred că aceste două motive alogene („Pecetea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
224). La români erau în uz cărți de prevestire și de noroc - numite Roata lui Solomon sau Carte ghicitoare a împăratului Solomon -, cum sunt cele din secolele XVIII-XIX, comentate de M. Gaster (102, pp. 344-346). Cu sensul de „carte de vrăji și de preziceri atribuită împăratului Solomon”, românii foloseau termenul Solomonie, sau Solomonărie, sau Solomonichia (207), similar cu bulgarii (Solomonija), rutenii (Salimon), grecii (Biblos Solomônteios) etc. (28, p. 104). Principala filieră prin care legenda referitoare la o carte scrisă de Solomon
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
hronograf românesc din secolul al XVIII-lea, după ce se descrie marea înțelepciune a lui Solomon - „dată de la Dumnedzău” - și se inventariază calitățile sale taumaturgice („știa și cum va lega pre diavoli și cum îi chema pe numele lor și toate vrăjile”), se spune : Că, de lovea boala pe vreun om, el să și lecuia cu aceale ierbi ce le dedeasă scrisoare Solomon, cât de o vreme mai uitasă oamenii a să închina lui Dumnedzău și a să ruga pentru boale, până
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
magice” nu pot fi citite/înțelese decât de inițiați. Acest submotiv apare în basmele românești : „și cartea ceea numai ei o cunoșteau” (6, p. 254). Și în basmele de aiurea, în care un ucenic (ca și solomonarul) învață „cartea de vrăji” în „școala” diavolului sau a unui vrăjitor. Într-un basm arab, un astfel de ucenic, în prima zi, „luă cartea și o deschise ; ci nu știu să descifreze nici un cuvânt”. După o lună, neofitul „încă nu izbutise să afle în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
farmece” apare în basmele românești („Și, să nu-i spui [drăcoaicei] că ai învățat carte, măcar de te-ar omorâ” ; cf. 6, p. 250) în aceeași formă în care apare în basmele orientale : „Am să te învăț eu cartea de vrăji ; ci, când are să vină maghrebinul, să-i spui că nu ai învățat-o” (117, p. 124). Neputința profanilor de a citi/înțelege „Cartea solomonarului” (sau alte „cărți” similare) are și o altă explicație, mai pragmatică. Astfel de scrieri erau pline
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
taumaturgică (40, p. 204 ; 91, p. 101). Cuvântul magic rostit este, în acest caz, înlocuit cu cel scris. Într-o legendă medievală, înlocuirea este chiar motivată. Dat fiind că aspida - un șarpe monstruos - își astupă urechile pentru a nu auzi vraja care ar răpune-o (Psalmi, LVIII, 5-6), ea este „legată” cu eșarfe pe care, cu litere de aur, era înscris descântecul (2, p. 163 ; vezi și nota 95). De altfel, datele de semantică lingvistică nu vin decât să confirme omologia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și vânătorul, o „știință a mrejelor și a momelilor”. Chiar Ficino folosește termenul latin rete („plasă, rețea”) pentru a defini relațiile magico-erotice. Este un cuvânt care desemnează mai ales plasa propriu- zisă, a vânătorului sau a pescarului, dar și „mreaja [vraja] dragostei”. Retibus amoris exire („a se elibera din mreaja dragostei”), spunea Propertius în secolul I î.e.n. „La drept vor- bind - comentează Culianu -, îndrăgostitul și magicianul fac amândoi același lucru : își aruncă «plasele» ca să pună mâna pe anumite obiecte [și ființe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
etc.). Funcția lor este dublă : una războinică (lovesc, străpung etc.) și, mai ales, una magică (leagă). Astfel se explică frecventa lor utilizare efectivă în riturile de exorcizare (15, pp. 82-83 ; 9, pp. 149-150) sau doar evocarea lor în descântece și vrăji ca arme cu care sunt amenințați demonii furtunilor, ai bolilor etc. În loc de orice alte argumente, iată mai multe exemple luate din descântece : (de „zgaibă” = rană) „Că de nu te-ai duce de voie/ De pin oasele lui Ion/ Te-i
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
botanică populară românească”, cum îl considera Eliade. Astăzi sunt cunoscute atât meritele, cât și lipsurile lucrării folcloristului bănățean. Unul dintre viciile de fond este modul arbitrar și confuz de clasificare a plantelor : „de leacuri”, „mitolo- gice”, „poetice”, „de descântece și vrăji” (în această ultimă categorie fiind cuprinsă și mătrăguna). Amendând acest neajuns, B.P. Hasdeu scria : „Lucrarea d-lui Mangiuca ar fi fost mult mai metodică în fond, deși nu atât de sistematică în aparință, dacă d-sa s-ar fi mulțumit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lucru - continuă Plutarh - face destul de credibil ceea ce se spune despre iederă : potrivit unora, ea conține spirite violente care trezesc, excită și provoacă stări de transă, urmate de con- vulsii. Pe scurt, iedera produce o beție fără vin, un fel de vrajă celor care sunt în mod natural predispuși la extaz (Quaestiones romanae, 12). 5. Plante magice și halucinogene Plante halucinogene erau probabil folosite și în sanctuarele lui Asklepios, zeul grec - „zeu traco- grec”, după unii, „zeu trac grecizat”, după alții (108
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în picioare, cu cunună pe cap, pe care mesenienii o numesc în graiul lor „Kiphos” (Călătorie în Grecia, III, 26, 7). Zeul medicinei Asklepios a fost inițiat de centaurul Chiron să-i vindece pe oameni, apelând fie la „cânturi de vrajă”, fie la „leacuri tămăduitoare” (Pindar, Pythica, III). La rândul său, eroul tămăduitor Machaon (fiul lui Asklepios) va folosi și el aceleași descântece și ierburi, „date pe vremuri părintelui său de prietenu-i Chiron” (Homer, Iliada, IV, 210 și urm.) (272, pp.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stâlpii de la poarta Templului din Ierusalim. Succesul „cărții” a fost enorm, textul devenind foarte popular. În caz de boală, furtună, secetă etc., oamenii nu se mai rugau la Iehova, ci apelau la Cartea lui Solomon, care conținea descântece, leacuri și vrăji, rituri de chemare a îngerilor și de exorcizare a demonilor. Rezumând legende populare ebraice, Josephus Flavius scria următoarele : „Dumnezeu l-a învățat [pe Solomon] arta de a com- bate demonii și priceperea de a-i vindeca pe oameni prin îndepăr-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
română (din secolul al XVII-lea). Astfel, după ce se descrie marea înțelepciune a lui Solomon („dată de la Dumnedzău”) și se inventariază calitățile sale taumaturgice („știa și cum va lega pre diavoli și cum îi chema pe numele lor și toate vrăjile”), într-un hronograf românesc din secolul al XVIII-lea se spune : Că, de lovea boala pe vreun om, el să și lecuia cu aceale ierbi ce le dedeasă scrisoare Solomon, cât de o vreme mai uitasă oamenii a să închina
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
împărăției lui. El făcea o sumă de chipuri de ceară, sufla asupra lor c-o circulară ministerială și numaidecât se topea oștirea persană a lui Darie. Se vede că o seamă din oamenii noștri de stat cred asemenea că cu vrăji, cu circulare frumoase vor descânta decăderea industriei de casă la români și că de dragul spuselor dumnealor, războiul și fusul, raghila și depănătoarea se vor pune din nou în mișcare. După o seamă de vorbe pornite de mai sus, vedem acum
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Sub regimul libertății comerțului omul numai muncește decât ceea ce poate concura pe piața universului întreg și de aceea această libertate însemnează ruină pentr-un popor rămas îndărăt. Așadar cum s-ar putea introduce industria de casă? Prin circulare ministeriale, prin vrăji și descîntece? Niciodată. Chiar la noi țăranii cari se mai ocupă cu industria de casă sunt cei săraci, aceia cărora nu le e cu putință de-a cumpăra nici țesătura ieftenă străină, țăranii despre munte, cei cari mai simt această
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ești? - Hmm, să zicem că m-a pus cineva de strajă, să nu cumva să intri în locuri în care n-ai ce căuta încă. Mergi înapoi și gîndește-te! Ca și cum vorbele Abatelui aceluia din vechime ar fi avut puterea unei vrăji, Radoslav începu să simtă din nou durerea atroce din piept și miile de ace care păreau că-i sfârtecă mâna stângă. Perspectiva se schimbă din nou și bătrânul deschise ochii pentru a privi spre Airam. Quintul încetă mișcările rapide de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Deși în ambele comunități au pătruns elemente de modernitate, ambele se caracterizează printr-o religiozitate puternică (mai accentuată în Tălmăcel decât în Ludoș). Se pare că în ciuda acestor elemente de modernitate nu s-a produs acea trezire a lumii din vrajă de care vorbea Weber, referindu-se la procesul de secularizare a culturii. Cultura celor două comunități este una profund religioasă. În plus, în Tălmăcel toleranța religioasă este mai scăzută decât în Ludoș (alt semn al tradiționalismului), oamenii declarându-se semnificativ
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
care, din resentiment, voia să se răzbune pe oamenii mai nobili ca el. Socrate a condamnat și respins adevărul artei prin insistența pe teorie și raționalitate. Socrate, plebeul care a învins gustul elevat, gustul aristocratului prin dialectică, a indus o vrajă asupra lui Platon care a idolatrizat conceptul ca pe o formă ideală, ca instrument al voinței de putere (Nietzsche). Dionysos este definit mai curând prin opoziția sa cu Socrate decât prin alianța cu Apollo. Socrate judeca și condamna viața în numele
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
regiuni. "Societățile moderne se găsesc astfel în fața a două alternative: dezvoltarea economică în libertate politică, dar fără coeziune socială, și dezvoltarea economică și coeziune socială, dar fără libertate politică, tipică modelului asiatic. Acesta din urmă pare chiar să exercite o vrajă asupra lumii întreprinzătoare și politice conservatoare a Occidentului."402 Ambele opțiuni îmbrățișează creșterea economică, ambele fac din dezvoltare un scop prioritar. Diferă formula prin care socialul este conectat la procesul creșterii, cum sunt gândite sursele sociale ale creșterii economice, cum
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
aceste două. Totuși, să spunem că, dacă poezia și imitația ar vorbi cu rațiune în favoarea plăcerii, cum că trebuie ca ea să existe într-o cetate bine orânduită, noi le-am primi bucuroși, fiindcă ne dăm seama că suntem sub vraja lor. Însă ceea ce pare a fi adevăr nu se cuvine trădat. 16. Minciuna de stat (I) (Republica, 389b-389c) (Socrate) Se cuvine, deci, ca doar cârmuitorii cetății să mintă, fie pe dușmani, fie pe cetățeni, având în vedere folosul cetății; tuturor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
and Politics in Plato's Statesman, Cambridge University Press, 2004. Kilcullen John, „Plato, Statesman: Reading Guide”, în Medieval Political Theory, Teaching Materials on the History of Political Thought, Macquarie University, Sidney, 1999. Popper K.R., Societatea deschisă și dușmanii ei, I, Vraja lui Platon, Ed. Humanitas, București, 1993. Încă odată Platon. Jan Patočka și grija față de suflet Mihai Maci În 1967, pornind de la o situație oarecum circumstanțială (e vorba de critica unei mizanscene pe care o consideră inadecvată a piesei lui Sofocle
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]