4,446 matches
-
ambreiajul, acceleratorul, cu frâna de mână, întrerupătoarele de lumini și schimbătorul de viteze și, când tocmai îl apucase disperarea, vehiculul facu un salt înainte, roțile din spate trecură peste caporalul Osman și mașina se opri la trei metri mai încolo. Vulturii bătură din aripi, nemulțumiți. Repetă procedeul și avansă încă doi metri. încercă până în amurg și, când hotărî să se lase păgubaș, nu-l despărțeau nici măcar o sută de metri de vulturi și morți. Mâncă și bău, pregăti o supă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și mașina se opri la trei metri mai încolo. Vulturii bătură din aripi, nemulțumiți. Repetă procedeul și avansă încă doi metri. încercă până în amurg și, când hotărî să se lase păgubaș, nu-l despărțeau nici măcar o sută de metri de vulturi și morți. Mâncă și bău, pregăti o supă cu biscuiți, apă și miere, reuși să-l facă pe Abdul-el-Kebir s-o înghită și, odată cu căderea nopții, se ghemui cu genunchii strânși pe o pătură pusă pe nisip și adormi îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bău, pregăti o supă cu biscuiți, apă și miere, reuși să-l facă pe Abdul-el-Kebir s-o înghită și, odată cu căderea nopții, se ghemui cu genunchii strânși pe o pătură pusă pe nisip și adormi îndată. De data asta nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea controla de când, băiețandru fiind, aproape un copil, descoperise într-o dimineață că mâncaseră un ied abia născut și pe maică-sa. Erau niște animale respingătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
său, și se blestema pentru ignoranța lui și pentru că nu se simțea capabil să-l oblige, dându-i câteva picioare, să alerge pe acea întindere spre libertatea aflată la doi pași. Se lumină de ziuă. Alungă hienele și șacalii, dar vulturii continuau să vină cu zecile, pângărind cerul cu zborul lor funest, sfârtecând cu ciocurile lor puternice carnea celor doi oameni și a animalului care cu douăzeci și patru de ore în urmă erau încă plini de viață și croncănind în cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi făcut plăcere ideea de a prelungi cât mai mult acel moment, desfătându-se cu fanteziile sale în așteptarea clipei când avea să se dezbrace la rândul lui. Soarele era sus pe cer, duhoarea cadavrelor începea să devină insuportabilă și vulturii se transformaseră într-un nor împotriva căruia era inutil să lupți. Zări în primul rând coloana de praf care se ridica spre vest apropiindu-se cu repeziciune și, când se urcă în jeep și încercă să studieze mecanismul mitralierei, hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la mine. Îmi place teribil! — Vă place? — Instalațiile mobile sunt În vogă, spuse ea, cu acea solemnitate nepământeană cu care specialiștii se referă la ultimul răcnet al modei. Foarte În vogă. Mai aruncă o privire prin garsonieră. Ochii ei de vultur, ca un reflector În mișcare, trecură peste mănunchiul de unelte, sârma, bucățile de metal și celălalte rămășițe de pe podea; pentru o clipă, mi s-a părut că fiecare gioarsă era evidențiată și etalată În toată splendoarea sa. Te implor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe care trebuie să o transmită: — Stăpânul nostru le aduce la cunoștință poeților aici de față că s-a săturat să audă repetându-se mereu aceleași teme, nu mai vrea să fie asemuit nici cu un leu, nici cu un vultur și Încă și mai puțin cu un soare. Fie ca aceia care n-au altceva de spus să plece. V Frazele cămărașului sunt urmate de murmure, de șușoteli, printre cei aproape douăzeci de poeți care-și așteptau rândul, unii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
singur! Acum, că a plecat, te vei putea ascunde În ea. XI Kashan, oază de case joase pe Drumul Mătăsii, la marginea Deșertului de Sare. Caravanele se adăpostesc acolo, Își recapătă suflul Înainte de a străbate Kargas Kuh, Înspăimântătorul Munte al Vulturilor, vizuina tâlharilor care pradă Împrejurimile Isfahanului. Kashan, construit din argilă și noroi. Vizitatorul caută În zadar un zid sărbătoresc, o fațadă Împodobită. Și totuși, acolo se fac cele mai vestite cărămizi smălțuite, care vor Înfrumuseța cu verde și auriu miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
escaladează povârnișul, apoi se oprește, pe jumătate amețită. Pentru cei care ajung acolo, castelul Alamut arată atunci că o insulă Într-un ocean de nori. Privită de jos, pare un bârlog de djini 1. În dialectul local, Alamut Înseamnă „Învățătura vulturului”. Se povestește că un prinț care voia să construiască o fortăreață pentru a stăpâni acei munți ar fi dat acolo drumul unei păsări de pradă Îmblânzite. Răpitoarea, după ce s-a rotit pe cer, se duse să se așeze pe stânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dat acolo drumul unei păsări de pradă Îmblânzite. Răpitoarea, după ce s-a rotit pe cer, se duse să se așeze pe stânca aceea. Stăpânul Înțelese că nici un alt loc n-ar fi mai potrivit. Hasan Sabbah l-a imitat pe vultur. A străbătut Persia În căutarea unui loc În care să-și poată strânge laolaltă credincioșii, să-i instruiască, să-i organizeze. Din pățania de la Samarkand, a Învățat că ar fi iluzoriu să vrea să cucerească un mare oraș, confruntarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pădurea. Eu mi-am amintit imediat de mistreții de la Roma și n-am vrut să fac nici un pas mai departe. „Sunt animale sălbatice pe aici?” am întrebat, coborând glasul. „Sigur că da. Tot ce vrei: urși, lupi, vulpi, iepuri, mistreți, vulturi. Însă vara ele se retrag în adâncul pădurii. Mi-a spus unchiul meu, care e vânător. Dacă mai mergem o sută de metri, ajungem la o poieniță cu flori și cu iepuri.” Toate bune și frumoase, dar iepurii nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
exact vârsta lui Noga, deodată acest lung interval dintre nouă și zece ani mi se pare a fi unul extrem de periculos, trebuie să știu de ce anume este necesar să ne ferim. El îmi arată mândru simbolurile de pe morminte, taurul asirian, vulturul roman, păunul, simboluri ale eternității, candelabrul cu șapte brațe, zeița Nike, zeița romană a victoriei, uite cât de multă toleranță, se miră el, nu se sfiau să folosească toate aceste simboluri străine, dar eu mă târam după el împietrită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întreabă dacă îmi vor face operație, dacă îmi vor răscoli întreg corpul în căutarea acului, iar eu stăteam culcată acolo, între picioarele lor, o durere înțepătoare îmi iradia în tot corpul, soarele îmi strălucea în ochi, înspăimântător, rapace, ca un vultur galben, și simțeam cum tristețea mă înghite până ce nu mai rămâne nimic din mine, în afară de durerea aceasta în picior, care îmi amintea că încă sunt în viață, fără ea aș fi fost deja moartă, ceea ce nu mi se părea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poate că voi reuși să îl mai rețin, sunt încordată din cap până în picioare, mă uit fără chef prin hârtiile care se adunaseră pe biroul meu, până când îl aud ieșind. Iată-l trecând prin fața mea, puțin aplecat, profilul său de vultur e trist, de parcă tocmai a primit niște vești rele, dar în clipa în care se întoarce spre mine fața lui se înmoaie și îmi spune cu un zâmbet micuț, în orice caz, te prefer pe tine, iar eu îi mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu. E unul din lucrurile pe care nu le faci și care te urmăresc după aia toată viața. — Aș vrea să mai stau puțin cu el, spuse Claude. — Sigur, mulțumesc. M-am dus la biciclete și prietenii noștri se-nvîrteau ca vulturii pe lîngă ele. — Luați-o pe aia și pe aia și foute moi le camp. Le-am luat brasardele și mi le-am băgat În buzunar. — Da’ am participat la luptă. Ați zis că ne dați cîte două. — CĂrați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
echilibrul. Apoi îmi ridic ușor mâinile, cu mare atenție să nu-mi pierd echilibrul. — Acuma întinde-le complet spre laturi... zice instructorul. Brațele deja îmi sunt desprinse de corp, dar le întind mai tare, cu atenție, până când sunt ca un vultur cu aripile deschise, susținută numai de picioarele lui Finn. Pentru câteva secunde minunate, plutesc acolo, neștiind dacă să rânjesc la Finn, care e și el cu gura până la urechi sub mine. Apoi începem să ne bălăbănim mai tare și Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
templierul nostru, mai murdar, mai asudat și mai zburlit ca oricând, se Întoarce acasă cu coada-ntre picioare și, căutând să nu fie văzut, strecoară niște bani (din banii Templului) la cunoscutul cămătar evreu care stă la pândă ca un vultur pe scaunul lui cu trei picioare...” „Tu o spui, Caiafa”, observă Belbo. „Fii cuminte, mergem pe niște stereotipii. Templierul Încearcă să pună mâna, dacă nu pe maur, măcar pe o Închipuire de cal. Dar un co-templier Își dă seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe dușmani până la zidurile din partea opusă, iar În acel moment Templierii Își dau seama că au repetat greșeala de la Ascalon. Creștinii - inclusiv templierii - au zăbovit să prade palatul sultanului, necredincioșii Își refac rândurile, cad În spatele acelei cete, deja răzlețe, de vulturi. Încă o dată, templierii s-au lăsat orbiți de lăcomie? Însă alții relatează că, Înainte de a-l urma pe Artois În cetate, fratele Gilles Îi spusese cu un stoicism lucid: „Domnule, eu și frații mei nu ne temem și vă vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mână cilindrul magic al marilor preotese ale lui Odin, iar la stânga ei e săpat calendarul magic unde apăreau - zic, din nefericire, la trecut, apăreau, pentru că aceste sculpturi nu au fost salvate de vandalismul canonicilor ortodocși - animalele sacre ale odinismului, câinele, vulturul, leul, ursul alb și vârcolacul. Pe de altă parte, nici unuia dintre cercetătorii esoterismului nu i-a scăpat că tot la Chartres apare o statuie ce poartă În mână cupa Graalului. Ei, domnii mei, dacă cineva ar mai ști să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Narcis, Crin, Hermafrodit, Hae, Ipostază, Hylé, Lapte de Fecioară, Piatră unică, Lună plină, Mamă, Ulei viu, Legumă, Ou, Flegmă, Punct, Rădăcină, Sare a Naturii, Pământ Înfrunzit, Tevos, Tincar, Abur, Stea a Serii, Vânt, Virago, Cupă a Faraonului, Urină de Copil, Vultur, Placentă, Menstră, Sclav fugar, Mână stângă, Spermă a Metalelor, Spirit, Staniu, Suc, Sulf unsuros... În bezna acum cenușie se desena treptat un orizont de stânci și arbori uscați, dincolo de care asfințea un soare negru. Apoi s-a făcut o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu o tavă de argint pe care sunt cafele și dulcețuri; pare că se va prăbuși din clipă-n clipă. Acum observ și mai bine că seamănă extraordinar cu un cap de cal de care stă lipit un nas de vultur. Mă întreb cum a reușit să spargă dulceața din borcan. Sorb din cafeaua grecească cu grijă, să nu mă tai la buze în ceașca ciobită. Începem să bârfim familia. - Asta nu-mi plăcea la Claudia - cheltuia totul pe rochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
erau lăsate să atârne de cruce ca să fie sfâșiate de păsări și de animale. Nu avem niciun dubiu că aceasta era practica romană comună. Martin Hengel a adunat cea mai mare parte a materialului cu privire la această chestiune. Cităm câteva exemple: „Vulturul se grăbea printre mortăciuni bovine, câini și cruci pentru a duce câte ceva din stârvuri puilor săi” (Juvenal, Satire 14,77-78); „păsările necrofage vor avea grijă în curând de «înmormântarea» lui” (Suetonius, Augustus 13,1-2); „atârnând de cruce pentru a fi
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
subțiri străjuind intrarea, cu tot soiul de măști grotești, de ipsos, atârnate peste tot. Sus, chiar deasupra intrării, atârna balconul, la baza căruia se afla o țeava de scurgere care ieșea, ca la sifoanele vechi, din ciocul căscat al unui vultur de metal. Balconul era minuscul, și totuși vara el devenea locul meu de joacă, reședința mea aproape permanentă. Băteam acolo de pământ o minge mare și vărgată cu portocaliu, azuriu și roșu ca purpura sau mă uitam, minute în șir
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vara el devenea locul meu de joacă, reședința mea aproape permanentă. Băteam acolo de pământ o minge mare și vărgată cu portocaliu, azuriu și roșu ca purpura sau mă uitam, minute în șir, printre zăbrelele acoperite de iederă, la capul vulturului, al cărui ochi, cioc cu nările umflate, precum și fiecare fulguleț care-i acoperea creștetul erau cizelate migălos în metalul ruginiu. Când, după ore de legănat păpuși și de cântat de una singură, în plin soare, intram în casă, păstrând încă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]