3,544 matches
-
declarații. Deosebirea principală este că metodele lui Nietzsche și Freud sunt psihologice, în timp ce analiza "reziduurilor" și "derivatelor" a lui Pareto și tehnica analizei "ideologiei" folosită de Scheler-Mannheim sunt sociologice. "Sociologia cunoașterii", așa cum o găsim în scrierile lui Max Scheler, Max Weber și Karl Mannheim, a fost minuțios elaborată și are câteva avantaje categorice față de teoriile rivale. *29 Ea nu numai că atrage atenția asupra premiselor și implicațiilor unei anumite poziții ideologice, dar accentuează și convingerile și înclinațiile ascunse ale cercetătorului însuși
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
autocritică și lucidă până Ia morbiditate. Ea este, de asemenea, mai puțin înclinată decât psihanaliza să izoleze un singur factor pe care să-1 considere unicul determinant al schimbării, în ciuda faptului că nu reușesc să izoleze factorul religios, studiile lui Max Weber privind sociologia religiei sunt valoroase pentru că încearcă să analizeze influența factorilor ideologici asupra evoluției și instituțiilor economice - căci până la Weber accentul s-a pus în întregime pe influența economiei asupra ideologiei. *30 O cercetare similară privind influența literaturii asupra schimbărilor
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
pe care să-1 considere unicul determinant al schimbării, în ciuda faptului că nu reușesc să izoleze factorul religios, studiile lui Max Weber privind sociologia religiei sunt valoroase pentru că încearcă să analizeze influența factorilor ideologici asupra evoluției și instituțiilor economice - căci până la Weber accentul s-a pus în întregime pe influența economiei asupra ideologiei. *30 O cercetare similară privind influența literaturii asupra schimbărilor sociale ar fi foarte binevenită, deși s-ar izbi de greutăți asemănătoare. Factorul strict literar este tot așa de greu
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
joacă niciun rol în societățile occidentale, la fel ca în lumea afacerilor, ca și în cea a spectacolului sau a politicii. În mod vizibil, logica pieței și a contractului nu a dizolvat relațiile sociale considerate adesea (în continuarea lui Max Weber) "tradiționale", și nici mecanismele de reproducere socială. Primul teoretician al rudeniei, americanul Lewis Henry Morgan (1818-1881), frecventându-i pe iroquois, remarcase imediat că un același termen, prin care ei își desemnau sau se adresau unui neam putea să grupeze indivizi
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
le observi într-o anumită situație. Diferențierile sociale, fie că se întemeiază pe gen, vârstă, clasă, castă, diviziunea muncii, controlul limbajului, creează și perpetuează forme de dominație. Pentru a analiza aceste mecanisme de distribuire a puterii, distingem, conform lui Max Weber, între putere și autoritate, ultima implicând cel puțin o anumită legitimitate. De aceea orice ideologie caută să se dezvinovățească, bazându-se pe natura lucrurilor. Vom reține de la Marx că ideile care ghidează societatea sunt cele ale conducătorilor, chiar dacă, la nivel
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
doilea sfert al secolului XX datorită unui demers comparativ și unei deschideri spre alte discipline, chiar dacă li se reproșează că au forțat puțin nota. Trebuie să citim, dar și să recitim: cât se mai știe din Marx, din Nietzsche, din Weber? Cât știu și cititorii lor, poate. Într-o disciplină ca antropologia este important să te întorci la text, să nu te mulțumești cu rezumatele rezumatelor. Atunci redescoperi bogății nebănuite, la Radin, Devereux, Bateson, Leiris și la mulți alții. Îți dai
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
fundamentul unui sistem. De douăzeci de ani, acest holism moștenit de la Henri Maine, Ferdinand Tönnies și Emile Durkheim, care pleca de la normele generale ale societății pentru a explica niște comportamente individuale, a lăsat locul unui individualism metodologic, moștenit de la Max Weber, care pornește mai degrabă de la actorul individual pentru a încerca să înțeleagă de ce el acționează în maniera respectivă. În această optică, societatea sau instituția rezultă din interacțiunile sociale; normele sunt rezultatul, nu cauza interacțiunilor. Una dintre dificultățile cu care se
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
individual, să reintroducă termeni la fel de generali, cum ar fi lumea, universul, sfera etc. Desigur, trebuie să supunem acești termeni unui examen atent, dar conceptele holiste ca spiritul instituțiilor (Montesquieu), spiritul obiectiv (Hegel), totalitatea semnificantă (Dilthey), conștiința colectivă (Durkheim), ideal tip (Weber), sistemele simbolice (Lévi-Strauss), instituția imaginară (Castoriadis), ideologica (Augé), ideal (Godelier) sunt concepte utile, de care avem nevoie pentru a înțelege liantul social. În realitate, holismul și individualismul nu se opun în ceea ce privește verdictul dintre adevărat sau fals; acestea sunt alegeri metodologice
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Vries J.E., Waal Malefyt R. - Interleukine-10, 29-36, 1995; Waal Malefylt R. și colab. - În Interleukine-10, 37-52, 1995; Warren K.S. - The cell biology of granulomas, în Weismann G., 1980; Watier H., Lebranchu Y. - Revue du Practician, Paris, 47, 2245- 2250, 1997; Weber A. - Pathologie - Biologie, 51, 432-433, 2003; Weissmann G. (Edit.Ă - The cell Biology of inflamation. 3 vol., Elsevier, Amsterdam, 1980; Welsh R.M., Sen G.C. - În Viral Pathegenesis. Lippincon-Raven Nathanson N (edita Publishers, Philadelphia, 1997; Wilson J.W., Leduc E.H. - J.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
nu este) și o altă vorbă, a lui Guizot, din secolul trecut, adresată francezilor: Enrichissez-vous par l'epargne et le travail. Acest cuvânt de ordine a fost pus, după cum se știe, în legătură cu etica protestantă, de care sunt strâns asociate (Max Weber a dovedit-o) începuturile capitalismului modern. și în măsura în care structura economică europeană este indiscutabil capitalistă, orice integrare europeană românească nu poate cultiva decât aceste valori. Fără îndoială, Europa nu are numai o dimensiune strict economică, deși după o lungă perioadă de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
puțin în spirit dacă nu în literă, aproape aceleași răspunsuri pentru care argumentează și realiștii. Opiniile mele curente în aceste chestiuni sunt, în orice caz, și au fost încă din vremea când studiam autori precum Machiavelli, Michael Oakeshott sau Max Weber, foarte apropiate de cele pentru care argumentează realiștii. Acordul meu cu realiștii include - desigur - și opinia că moralitatea are în mod obișnuit o forță motivațională redusă în politică. Acest fapt nu arată însă că este indezirabil sau inutil să recurgem
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
doar într-un sens larg, nu în sensul tehnic, al temenului "filosofie". Cei care fac "filosofia politicii" sunt, tehnic vorbind, mai curând sociologi, nu filosofi politici. Că Principele lui Machiavelli sau Politica, o vocație și o profesie a lui Max Weber fac parte din bibliografia obligatorie a oricărui curs decent de sociologie politică sau/și politologie, însă nu și din bibliografia obligatorie a unui curs de introducere în filosofia politică, nu este, din punctul meu de vedere, o greșeală. Faptul că
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
150, 155, 167-169, 171, 175, 177-178, 183 V Valentini, Laura, 121, 184 W Wagner Decew, Judith, 149, 169, 179, 184 Waldron, Jeremy, 29, 84-89, 91-93, 95, 97, 103, 122, 137, 141- 142, 149, 160, 178, 184 Walzer, Michael, 112, 184 Weber, Max, 148, 152 Weithman, Paul, 90, 184 White, Stuart, 183 Williams, Bernard, 27-32, 36-37, 39, 47, 49, 51, 55, 59, 65-69, 79-84, 123-128, 136, 140, 144, 146, 168, 172, 175, 181-184 Williamson, Thad, 17, 147, 179, 184 Williamson, Timothy, 21
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
dragi (și) mie, cum ar fi: sacrificiul și darul (cu trimiteri speciale la Rene Girard - unul dintre cei 40 de ,,nemuritori" ai Academiei Franceze); umanismul creștin și noul umanism (Mircea Eliade); etica protestantă și spiritul capitalismului (cu trimiteri la Max Weber și la Jocurile Divinității, dar și la realitatea din România profundă, cercetată sociologic acum de o parte a doctoranzilor mei); America creștină, Europa seculară? (urmând a scrie un studiu introductiv la ediția în limba română a celebrei cărți semnată de
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Biserica Ortodoxă și provocările viitorului". Cartea conține și un spectaculos studiu de caz despre charisma populistă, cu trimitere precisă din titlu la Gigi Becali. El ne obligă să recompunem și să nuanțăm inteligent clasica distribuție a autorității realizate de Max Weber. Hermeneutica în cheie patologică a succesului public de care se bucură (încă?) Gigi Becali este una corectă și ... curajoasă. De ce? Pentru că, implicit, pune sub semnul întrebării demnitatea unor reprezentanți ai BOR care au făcut jocurile miliardarului din Pipera. Excluderea simbolurilor
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
tracasarea prin hârțogăraie, duc la instaurarea „civilizației rapoartelor scrise”. „Birocratismul” a sfârșit prin a domina funcționarea însăși a partidului și prin a provoca paralizia generală a sistemului -, dar și prăbușirea lui. Inventarea activiștilor (apparatciki) și a nomenclaturii Sociologul german Max Weber a fost primul teoretician al acestui fenomen care a luat o mare amploare la începutul secolului XX. Pentru el, birocrația modernă trimite la exercițiul impersonal al religiilor considerate aceeași pentru toți cei care-i sunt subordonați, funcționarii ei fiind de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
paradigmă teoretică a birocrației comuniste Dominația partidului asupra tuturor organizațiilor, recunoscută în toate constituțiile regimurilor comuniste, caracterizează acest tip de birocrație. Ideal - tipul funcționării administrative, care pune în valoare impersonalitatea regulii și neutralitatea funcționarului pentru a-i măsura capacitatea - ceea ce Weber numește raționalitatea legală - este într-o puternică opoziție cu mersul birocrației comuniste. Mai întâi pentru că regula este cea impusă de partid: birocrațiile economică, administrativă sau militară sunt înainte de toate la ordinele partidului. Funcționarii lor nu sunt recrutați pe baza competențelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partid: birocrațiile economică, administrativă sau militară sunt înainte de toate la ordinele partidului. Funcționarii lor nu sunt recrutați pe baza competențelor lor ci pe aceea a loialității față de putere. Această ordine birocratică este așadar înainte de toate o ordine politică. în 1918, Weber a definit regimul bolșevic drept o „birocrație patrimonială”, expresie care reunește ceea ce teoria deosebește în mod clar: birocrația, care ține de rațional și patrimonial, care ține de un tip de dominație tradițional. și, de fapt, aparatele care au reglementat puțin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
susținute de mari grupuri sociale care n-au niciun interes în modificarea situației anterioare, caracterizată prin subvenții publice și prin compromisuri locale care garantează păstrarea locurilor de muncă. Postcomunismul ia astfel înfățișarea unui „capitalism politic de jaf” pe care Max Weber l-a definit ca fiind timpul tranzițiilor istorice și al acaparării violente a resurselor aflate la dispoziție. Diferența dintre țările postcomuniste constă în capacitatea lor de a edifica niște state de drept bazate în același timp pe formarea unei birocrații
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ști dacă Revoluția din Octombrie* corespunde criteriilor marxiste clasice. Favorabil bolșevicilor, italianul Antonio Gramsci consideră că Octombrie este o revoluție „contrazicând Capitalul” lui Marx pentru că a avut loc în țara cea mai puțin dezvoltată. în iunie 1918, sociologul german Max Weber denunță recurgerea la teroare* în conferința sa asupra Socialismului. Iar în 1922, economistul liberal Ludwig von Mises publică Socialismul, în care explică falimentul inevitabil al economiei planificate. Socialiștii revoluționari ruși din exil* publică în 1922 Ceka, o descriere detaliată a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a patra sursă”, nerevendicată, a doctrinei lui Marx - contemporan al unui Auguste Comte și al unui Herbert Spencer; și, în Etapele gândirii sociologice, Raymond Aron nu va ezita să-l claseze printre fondatorii sociologiei moderne alături de Emile Durkheim, de Max Weber și de Vilfredo Pareto. Marx înțelege să rupă cu explicațiile metafizice și să subordoneze transformarea societății unei analize riguroase a contradicțiilor ei interne. Degradarea ulterioară a marxismului în economism și mecanicism - „marxismul vulgar”, după Lenin - nu anulează importanța pe care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în mare măsură natura omului înainte de a reuși altfel. Nici o instituție care să nu fie construită pe adevărurile prezumtive ale acestor maxime nu poate să reușească 3. Aserțiunea a fost evocată și extinsă în secolul XX de observația lui Max Weber: Interesele (materiale și ideale), nu ideile domină direct acțiunile oamenilor. Dar „imaginile lumii” create de aceste idei au servit deseori ca indicatoare pentru direcțiile pe care dinamismul intereselor a ghidat acțiunile 4. Dar tipul de interese care determină acțiunea politică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
of Power in Modern Culture, Harper & Brothers, New York, 1947. Clausewitz, Karl von, War, Politics and Power: Selections, Henry Regnery, Chicago, 1962. Dunn, Frederick S., Peaceful Change, Council on Foreign Relations, New York, 1937. Gerth, H.H., Mills, C. Wright (eds.), From Max Weber: Essays in Sociology, Oxford University Press, New York, 1946; Harbinger Books, San Francisco, 1958. Hersh, Seymour M., The Price of Power: Kissinger in the Nixon White House, Summit Books, New York, 1983. Katznelson, Ira, Kesselman, Mark, The Politics of Power, Harcourt Brace
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
of John F. Kennedy, David McKay, New York, 1976. Parsons, Elsie Clouse, Social Rule: A Study of the Will to Power, G.P. Putnam’s Sons, New York, 1915. Parsons, Talcott, The Structure of Social Action, McGraw-Hill, New York, 1937. Parsons, Talcott (ed.), Max Weber: The Theory of Social and Economic Organization, Oxford University Press, New York, 1947. Plamenatz, John, „Interests”, Political Studies, 2, nr. 1 (februarie 1954), pp. 1-8. Russell, Bertrand, Power, W.W. Norton, New York, 1938; Barnes and Noble, New York,1962. Stillman, Edmund, Pfaff
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale acordului. Voltaire - 1694-1778. Filosof și scriitor francez. Wagram, bătălia de la - La Wagram, Austria, în 1809, Napoleon I a câștigat una dintre cele mai strălucite victorii ale sale. șase zile mai târziu, Austria a fost forțată să încheie un armistițiu. Weber, Max - 1864-1920. Sociolog german foarte influent. Weimar, Republica de la - 1919-1933. Statul german care a fost înființat sub o constituție democrată federală adoptată de o adunare constituțională în orașul Weimar. Wellington, Arthur Wellesley, duce de - 1769-1852. Militar și om politic britanic
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]