16,454 matches
-
Pinochio, iar eu m-am detașat din filmul lor și sunetele s-au estompat, iar pe mine toată carnea s-a înfiorat de evidentă ce era realitatea, Prințesa semăna exact cu bunica mea, la buze, linia nasului, fața rotundă, plinuță, zâmbetul isteț din ochi și verva și ea toată îmi părea bunica mea, mi-au explodat celulele pe toată pielea, ochii mi s-au desprins de corp, au zburat și au panoramat ființa cea nouă cu dublă identitate, Mihai zice, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pot, pot, urâțenia ta ți-o trimit înapoi și buze strânse și ascuțit-întins, eu am altceva pentru tine, uite, și ochiul se luminează cu aceeași intensitate și se dilată și îl văd cum moare, cum cedează clipind, întorcând capul în zâmbet moale, șmecher, țuguiat la față, nu-i prea convine, sunt obosit azi, n-am dormit, mi-e somn, ce-i cu mine azi, și-i spun, aștept acum să văd ce se mai poate întâmpla și eu știu că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în semicercuri, râzând, ne ținem sudați, mergând tare peste continente, asta mai trebuia, să te bați cu portarul... trebuie să plec, spun cu vocea de cârpe îngrămădite muiate din alcool în tutun și invers, pierd Săgeata, nu schițează nimic, nici zâmbet, se face că doarme, poate chiar doarme... și ușa cu multe fotografii lipite adolescentin de Iulia, ce dracu’ caut eu aici, un întreg arbore genealogic al relației lor, enervant de înduioșător, așa eram și eu atunci, îmi vine în nări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-a zi de dimineață am rupt afișul cu mine de pe perete, ăsta nu mai are rost să stea aici, e prima oară când sunt la mare de 1 Mai! și eu! a zis Mihai, și eu, a zis Pinochio cu zâmbetul lui irezistibil, larg, pierdut și continuu, lăsându-se pe spate în pat, și urma să mai mergem o dată la mare, dar de data asta fără Mihai, cu Miau și câinele Ham și să rămânem 2 zile doar noi 2 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-l mai aud, vocea lui se îndepărtează ca și cum l-ar fi luat cineva de umeri, simțeam nevoia să ajung jos, să uit de mine, mă bucur doar că e lume în jur care dansează agonic, în bezna din mine doar zâmbetul meu rămâne, se ridică în aer și eu aud, ca de la înger, nu ești singură, nu ești singură, atât de clar și de liniștitor, și era exact ce voiam să aud atunci, și erau exact vorbele care mă întorceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
întuneric și fumez cu mâna pe pachet în buzunar, lumină și muzici alternează din dreptul fiecărui bar și eu merg singură, ce bine că sunt singură, tensiunea aia care îmi controla orice gest mă scotea din sărite și mai ales zâmbetul lui și noaptea eu mă sui, heei?! Mă arunc! și el mă ține, alerg deraiată spre apă în noapte și cam îmi scade din avânt după ce intru, hai afară că e rece! și gâfâim și râdem și el aleargă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
se așază între noi ghemuit, între scaune, păi... dar ce contează ce zice el, succes!... îi șoptesc printre dinți, fără să vreau, îmi scapă, îl simt cum se ridică strângând din buze, adică... da! asta e... mai păstrând puțin din zâmbetul acela continuu în colțul ochilor, azi e ultima lui zi de burlac, așa a spus, așa sunt bărbații, mi-a mai spus Bianca c-ar fi zis el despre el, și toate în aceeași zi, când Pinochio nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ce am de o iau toți la fugă, știi ce rău îmi pare?... foarte rău, eram așa de apropiați și de calzi, am fost prieteni sezonieri? îhî, am zis eu peste inima mea, am pierdut un prieten, mă enervează batjocura zâmbetului pe care Filosoful îl tot poartă pe la mese, încep să râd, indecent poate, dar așa râd eu, tare, deși știu că exagerez, dar îmi place, îmi face bine și cad peste un tip de la masă care-mi vorbea și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bine, i-am spus că a 2-a zi nu mă va mai cunoaște, ei vezi? vezi că-ți dau bună dimineața, spune el, dar normal, ești în pat cu mine, și eu ți-am văzut ochii de după sărut și zâmbetul a ce bine că ești, de aproape, din răsuflarea mea, aici, acum, și eu știu ce înseamnă asta, copii! copii suntem, care ne bucurăm de descoperirea noastră din sărut și râdem, ești aici, și mâinile ard pe tot corpul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
singură dacă nu erai tu cu mine, ai făcut lucrurile să-mi pară mai ușoare atunci, dar nu pentru mult timp. Ei, zice Păianjenul în ziua aceea, intrând pe ușă, e ceva cu tine, să nu mori, Păianjenul avea un zâmbet lăbărțat și fața subțiată, osoasă și galbenă, râdea anormal și limba îi umbla fără control. Ești schimbată, ce s-a întâmplat cu tine? nu știu, e ceva foarte ciudat, azi m-am întâlnit cu toți oamenii pe care îi știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Pinochio se făcuse Păianjen de-adevăratelea, și m-a întrebat ce faaaci? lung, de sus, sprijinit de tocul ușii, la strâmtoare, știind că eu nu am unde fugi decât în spălatul vaselor de ochii lui negri cu alt înțeles, cu zâmbetul lui irezistibil pentru mine, și eu îmi dădeam seama și piciorul tresălta fără să vreau, și din gură-mi ieșeau alte vorbe și eu nu eram eu, eram în urma mea și nu mă mai puteam struni, el ținea telecomanda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a curcubee, și râsul meu le face să danseze, să-și schimbe culorile de la unul la altul, într-o plăcere de gheare viguros înfipte dintr-o carne în alte, până la sângele care se sparge în sfere albe, roșii, fără gravitație, zâmbetul lui mă saltă cu lava din tălpi, măi?! ție îți cam place de el, spune Cezar, da, cum să nu, și tu și eu căutăm același lucru în toate sensurile. Bianca, am pierdut un prieten, ce faci, ție îți pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bine să vorbim, ce dacă suntem într-un impas, e bine să lămurim ce se întâmplă, l-am pierdut, Bianca. Îi dau un mesaj să vină, vino, unde ești, poate mai târziu, spune el, mai scriu unul, Filosoful își plimbă zâmbetul pe la mese, e ultima lui zi de burlac, eu râd indecent cu un prieten, cad peste el peste scaun, deși nu sunt beată, fac circ, te-am pierdut, prietene, scriu eu și telefonul nu vrea să trimită mesajul, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Miau s-a dus să învețe pentru bac, am pierdut un prieten, Bianca, și hai să plecăm, mai rămâi, mă întoarce Cezar, ok! Copii, mergeți acasă la culcare și mai stau la o masă, Filosoful se plimbă pe la mese cu zâmbetul în lesă, în AfterDays, un tip haios cu nevasta îmi răspunde la fel de acid la acidul meu, cum ești așa scurt tunsă îmi pare că vorbesc cu un bărbat, tu nu ești bărbat... tu nu ești bărbat... îhî, zic, incredibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mă răsucesc cu spatele în cearceaf și îmi schimb perna. Înainte de ziua aceea simțeam cum înnebunesc. Mintea deja îmi fierbea și nu mai știam. Prea multe povești în capul meu, prea multă greață, și vomă nu mai aveam. Îmi purtam zâmbetul pe față încarnat în carne, de nebun, sub ochelari mă dureau ochii și de la lumină și fără lumină, totul era dilatat, conștientizat, pașii, oamenii, detalii, toate sar în ochi și din toate caut o semnificație care nu vine, carnea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
greșiți, fără salvare, iubirea care nu are curaj și sadismul vorbei din gură care râde tot poate să piară, tot ce pare și nu e, dacă este, și ceea ce nu este nu este, negrul devine negru și albul alb și zâmbetul de după sărut văzut cu ochii mei în ochii tăi nu are rădăcină în celălalt și trebuie rupt, și venirea la București a dragostei care se simte chemată trebuie oprită la Galați în accident feroviar și anii stați cu un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un picior de purcel înfipt în pământ, mă înalț, mă regenerez, mă oțelesc, mă limpezesc, în numele prietenilor mei și al Tatălui vă fut pe toți din zâmbetul bunicii mele. SFÂRȘIT . PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ Garsoniera in centru redactata.doc PAGE 32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ghici cine-a venit, spuse ea. — Sal’tare, pretenare, făcu Șam. Cu cât se bucură de mai mult succes, cu-atât mai abitir imită accentul cockney al mediului din care se ridicase. Salutului sau îi lipsea însă afecțiunea reală, iar zâmbetul îi era reținut, ca acelea schimbate între prieteni la o înmormântare. Într-o mână ținea un ziar făcut sul, cu care se bătea nervos pe pulpa. Purta o pereche de blugi curați, impecabil calcați, un sacou larg, de piele întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
celelalte... Îmi închipui că povestea ți se pare nostima, zise Șam. — Ba nu, deloc! se împotrivi Adrian în timp ce Șam, suspicios, îl țintuia cu privirea. Deloc! repeta el, scuturând din cap viguros, insă buzele păreau să i se arcuiască într-un zâmbet. — Mă duc să pun ceva pe mine, spuse Eleanor. Mai rămâi un pic, Șam? Cam o jumatate de oră. — Perfect. Mă-ntorc într-o clipă. Hai, că nu te-am mai vazut de secole. Păi nu, ca-n ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
glas tare din ziar: „Samuel Sharp mi-a declarat «N-am înțeles niciodată cuvântul ăstaă. I-am spus că prin asta eu înțeleg că am asimilat feminismul fără să fiu obsedată de el. La care mi-a replicat cu un zâmbet ștrengăresc: «Păi, în cazul ăsta și eu sunt post-feministă. I-am spus că, judecând după modul cum tratează femeile în scenariile sale, așa ceva e greu de crezut. Aici s-a ofuscat un pic: «Ce vrei să spui cu asta?A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Da, la chestii din astea mă refeream. — Nu ne mai interesează. — Nu l-or mai fi interesând pe Adrian, spuse Șam. Pe tine încă te interesează. Altminteri, de ce mai cumperi toate ziarele astea de duminică? — Touché, recunoscu Eleanor cu un zâmbet silit. Dacă ai fi măritata cu mine, ai figură în ele, nu le-ai citi pur și simplu. În dimineața asta nu-mi pare o perspectivă formidabilă, riposta Eleanor. — Aha. Mda, mormăi Șam. Touché. Acum, că i se adusese aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de piatră. — Ah! exclama Șam, prins pe picior greșit de anunțul lui Adrian. Păi, e grozav! adaugă el, aruncând o privire neliniștita către Eleanor, care-l privea lung pe Adrian. — La ce te prinzi? îl întreba ea. Adrian schița un zâmbet vag, dar nu-i răspunse. — Trebuie s-o tăi, Ellie, o anunță Șam. Îmi pare rău de suc. Apoi se întoarse către Adrian: — O să-l sun pe Peter Reeves de la Chronicle și o să-l rog să ia legătura cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de zile. Cum v-ați pierdut credință? Fanny ofta. — Uitați ce e! Treaba asta o să ne ia foarte mult timp dacă dumneavoastră o sa fiti cel care o să-mi pună mie întrebări. — Am toată ziua la dispoziție, spuse Adrian cu un zâmbet nevinovat. În regulă, conveni Fanny. Și eu am toată ziua la dispoziție. Dar cum rămâne treaba cu doamna Ludlow? — Se intoarce abia diseară. — Înțeleg, zise Fanny. Apropo, totul a decurs bine cu Freddy? Fotograful, adaugă ea, văzând nedumerirea de pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ceai a zilei, frunzărind paginile suplimentului ca să găsească interviul dumneavoastră, zâmbind satisfăcut când zărește poză color, pe-o pagina întreaga, pe care i-a făcut-o Freddy, cu el așezat la calculatorul lui Apple, apoi apucându-se să citească textul, zâmbetul care-i dispare brusc de pe fața când ajunge la prima împunsătura, inima care începe să-i bată nebunește, spasmul visceral, adrenalină revărsata în sânge pe masura ce-și da seama că articolul e tot o împunsătura, c-a luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
seamă. — Tocmai am facut o sauna, zise Adrian. — Ce drăguț, veni răspunsul glacial al lui Eleanor. — Ce s-a întâmplat cu mașina? se interesa Adrian. Nu știu, răspunse Eleanor. Probabil a rămas fără benzină. Așa cred. Fanny își reținu un zâmbet. Adrian îi surprinse privirea și surâse complice. Am zis ceva caraghios? întreba Eleanor. — A, nu, doar... Nu contează, o liniști Adrian. N-ar strică să mă-mbrac, spuse Fanny. Scuzați-mă, adaugă ea și ieși pe ușă de la bucătărie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]