5,438 matches
-
Sa ! Să nu vă fiu o greutate, vouă care sunteți frați, Unde vreți și-aveți plăcerea, acolo să mă-ngropați... Doar un lucru vreau să faceți : fiecare-n drumul lui Să vă amintiți de mine, la Altarul DOMMULUI !" Și-a zăcut doar 9 zile...Lângă Roma la Ostia Rămas-a trupul, iară Sfânta, a primit Împărăția ! ...................................... Sf.Pelaghia. Sub Dioclețian, în Tarsul Ciliciei, s-a născut Pelaghia ! Părinți păgâni, dar din neam bun și cunoscut. Mama rămasă văduvă, ea un copil
SF.MONICA, OCROTITOOAREA SOȚIILOR NECĂJITE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379774_a_381103]
-
demiurgi, făptura ei cea suavă cu țâțele de otravă, așa cu coapsele goale ca două mănuși de oale, mai fă și tu o greșală, în lumea transcedentală, pune-mă la munci, blesteme, cu ocări de crizanteme, să mă-mbolnăvesc, să zac, într-o pădure de mac, pe un plai de iasomie, așa cum îmi place mie, să-mi tragă oasele albe, nouă fete, nouă salbe, și cu umbra după mine, să plâng lacrimă de mire. e amiază,-i paradis, mi-a venit
TRECĂTOARE MAI SUNT TOATE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379808_a_381137]
-
corpul îmi era intact, rămăsesem doar cu acea piuitură care mi se prelungea în creieri ca un lung fluier de locomotivă. Când am deschis ochii, în spatele meu se deschidea o groapă, un fel de hău, și un pustiu peste care zăceau bucăți de carne de om: mâini, picioare, trunchiuri, capete, toate împroșcate cu sânge; căzuse probabil un obuz sau o bombă, altfel nu-mi pot explica ce se întâmplase... Și, ironie a sorții, peste cadavrele celor executați, zăceau și cei ce
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
pustiu peste care zăceau bucăți de carne de om: mâini, picioare, trunchiuri, capete, toate împroșcate cu sânge; căzuse probabil un obuz sau o bombă, altfel nu-mi pot explica ce se întâmplase... Și, ironie a sorții, peste cadavrele celor executați, zăceau și cei ce ordonaseră acestă crimă! În viață norocul vine într-o clipă, așa venise și la mine; am sărutat pământul, m-am sculat și am fugit ca un nebun la marginea orașului...Undeva la liziera unei mici pădurice l-
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
și-Acest IISUS ? FIUL DOMNULUI din Ceruri, deja chinul ne-ai adus ? Lasă-ne-n porci să intrăm !" și porcii-n Mare s-au dus Iar localnicii cerut-au, Să plece de la ei IISUS ... Slăbănogul vindecat DOMNU-a-ntâlnit un slăbănog, care zăcea pe un pat... "Îndrăznește, fiule ! păcatul tău îți e iertat ! Scoală-te, ridică-ți patul și-acasă mergi sănàtos !" Iar mulțimea ÎI da Slavă, văzând că EL este CHRISTOS !" Doi orbi și un mut, vindecați Doi orbi ÎI cereau vederea
DE LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL, LA CĂRTURARII de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371748_a_373077]
-
animalelor! - Ar putea Vezberbarel să-i arate prințesei Lia unde e tatăl ei? Arătarea păru suficient de mulțumită de felul în care vorbea prințesa cu ea, așa încât o călăuzi până la grota de sub pământ în care fusese atârnată cușca în care zăcea mai mult mort decât viu Pană-Împărat. Lia scoase atunci legăturica dăruită de Soare și Vânt și numaidecât un mănunchi de raze luminară în jur ca ziua și un curent de aer cald împinse cușca către ea, sprijinind-o până când prințesa
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
toate puterile, plângând tot mai tare. -Bine, hai că merg cu tine să văd ce se întâmplă! Sigur micuța doarme, de aia nu răspunde! Dar în sufletul ei încolți o presimțire sumbră. Noaptea trecută fusese un frig teribil și micuța zăcea acolo singură de zile întregi fără foc, mâncare sau apă. Văzând disperarea lui Iliuță, chemă două vecine, se înarmară cu un topor și deciseră să spargă ușa chiar dacă își riscau pielea. Noul bărbat al Ioanei era un om violent și
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
Ieși din casă cu senzația că o arde ceva în ceafă. Știa ce și se întoarse cutremurată să înfrunte privirea de jar rece, ce o fixa din omătul înghețat, învăluit în misterele serii. Aruncă înspre el cu o scândură ce zăcea la ușa cotețului înjghebat sub sălița de blăni, pe care se cobora provizoriu. Lupul își arată colții într-un mârâit supărat dar nu se mută din loc. Lina se îndepărtă uitându-se mereu în urmă, până îl pierdu din vedere
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
la gură din cauza lipsei de aer. Nu mai contenea cu ventilația și aspirația traheei care se obtura într-un mod inexplicabil și aproape complet, așa că preferă să aducă un fotoliu în cameră alături de patul lui Amneris, care suferea îngrozitor. Acum zăceau amândouă într-un somn letargic din care nu doreau să se mai trezească. Dar ora șapte sosi și deșteptătorul sună îndelung, conștiincios și cu nestrămutată hotărâre. Lucia se ridică din fotoliu cu un geamăt de durere și frustrare dar imediat
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
abis . Ascuns în mine cu o bucată de amintire Te-am transformat în depărtarea cenușie , Abandonat în herghelia orelor ... Să-mi mai simți respirația privirii. Să-ți zbucium umbrele ce te ard Într-un alb transparent de clipe , În care zac așteptările noastre Prin foșnetele amintirei trezite... gabrielaenerusu ... Citește mai mult Ascuns în mineIn timp ce valurile îndoielilor te-a cuprinsCa să-mi sfâșii toate culorile inimii ,M-am înconjurat de tăceri ...Și am atins cu brațele un fir de abis
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
fir de abis .Ascuns în mine cu o bucată de amintireTe-am transformat în depărtarea cenușie ,Abandonat în herghelia orelor ...Să-mi mai simți respirația privirii.Sa-ti zbucium umbrele ce te ardIntr-un alb transparent de clipe ,În care zac așteptările noastrePrin foșnetele amintirei trezite...gabrielaenerusu... XVIII. UN ȚIPAT DE PASĂRE, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017. Un țipat de pasăre Sunt un țipat de pasare-n ocean ... Undeva lângă apusul cenușiu , Si-ncerc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
zilei te voi ridica, fără de frâu- în soare, zveltă, să te-nalți, mai sus decât un gând, o stea, de falsul legământ. Te voi cânta, te voi cânta, iubirea mea, de vânt, de zare, de pământ, pe țărmul unde toate zac. În umbra nopții te voi aștepta, ca un tâlhar grăbit, și, pe furiș, cu tine voi pleca spre muntele vrăjit. Și-am să te cânt, am să te cânt, iubirea mea , de rouă, de azur, de verde și adânc, de-
TE VOI CÂNTA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379251_a_380580]
-
Cel mult, poți primi o palmă... în mijlocul nedumeririi. Și destinul m-a lovit din toate părțile, chiar și în acea zi de 13 octombrie. * Nu-mi plăceau spitalele, dar cineva mi-a bătut la ușă... Nu! Așa de curând?! Am zăcut o vreme între ”agonie și extaz”, dar a venit o ursitoare și m-a dezlegat de blestem. Cu ce-am păcătuit? Am iubit un om... mai mult decât pe mine, mai mult... * El s-a dus..., iar eu am rămas
M-AM NĂSCUT ÎNTR-O ZI... ( 12 APRILIE) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379256_a_380585]
-
N-am să pot veni în primăvara asta. Voi trimite zorii să-ți lumineze cărarea. Eu rămân să-mi îngrop singurătățile și să mă rog la zeii care m-au vândut. * Tu scrie cu litere mari: ”SUNT BINE!, nu mai zac în închisorile din mine. În mijlocul luminii mă voi arunca, să înfloresc din nou, să cânt la fiecare poartă ce-și asmute câinii... Află că sunt bine! Nu te îngrijora.” * În primăvara asta n-am să pot veni. Voi trimite florile
ÎN PRIMĂVARA ASTA, N-AM SĂ VIN... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379254_a_380583]
-
nuntesc cu iarba din răzoare..." (Adună-mă dintre cuvinte). Și chiar dacă: "azi / cuvintele mi-au cumpărat / tăcerea..." (Toamne răstignite-n cer...), poeta trece dincolo de cuvinte, abandonând interdicțiile, spre a se îngemăna cu timpul: " Eu te citesc în povara / secundelor / ce zac îngemănate / în aceeași așteptare târzie... "(Povara secundelor). Actul poetic solicită o concentrare deosebită, o ieșire din comun. Gradul de sensibilitate al poetului, capacitatea sa de a face să reverbereze trăirile, condiționează expresivitatea și fluiditatea poeziei. Itinerariul pe care îl parcurge
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
Groapa? Urmează să fie un cavou. Îl fac pentru mine. Să fie, acolo... - Da! Chiar așa! Ce-i făcut, e bun făcut! Să fie acolo, că nu strică... și, ca ceva firesc, râsetele s-au amestecat cu tăcerea celor ce zăceau sub o cruce. Și iar te întrebi: ” ce poate fi firesc într-un cimitir?”. Ce ciudat! Îmi spuneam în gând, privind în jur contrariată și îndurerată, totodată. Pașii m-au dus în grabă spre locul unde mă aștepta mama. Sunt
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
LA CAFENEAUA ROZ La cafeneaua roz obloanele scârțâie și seara se lasă, apăsând pe clanță... te-aștept la masa din colț... din prea mare dor cuvintele se-mprăștie și le pierd pe masa din cafeneaua roz și iarăși le adun... zac în mâna mea... mai vii? ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: LA CAFENEAUA ROZ / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1987, Anul VI, 09 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LA CAFENEAUA ROZ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379309_a_380638]
-
un adevărat cavaler, mergi de sparge buturuga din fundul curții și aprinde-mi focul. Demonul dispăru din casă. Elena răsuflă ușurată că în sfârșit scăpă de el. Avusese o inspirație de moment că-și adusese aminte de acea buturugă ce zăcea de vreo doi ani în fundul curții și pe care nimeni nu reușise măcar o așchie să desprindă din ea. Așa era de câlțoasă. Dar spre stupefacția sa, peste câteva minute, se pomeni cu musafirul, cu brațul plin de lemne. - Ai
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
impozite noi ori le-a majorat pe cele existente după numai opt luni de la începutul domniei, timp în care Caligula se dovedise un stăpân blând și bun. Situația avea însă să se schimbe în urma unei boli a împăratului care a zăcut trei săptămâni într-o stare de semi conștiență. Ridicându-se din boală, Caligula și-a început seria de nelegiuiri și crime. Mulți dintre cetățenii de vază ai Romei au fost executați pentru a li se confisca averile dar și din
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
de expresie parabolic, alegoric, simbolic. Într-o asemenea manieră (în accepția de formulă poetică) izbutește, de exemplu între altele, o remarcabilă poezie cu valoare de ars poetica, purtând titlul „Efemeride 1”: „Au spart cuvântul/ să-i smulgă înțelesul.../ Frumusețea lui/ zăcea sfărâmată/ sub tălpile bicancilor/ risipită în mii de cioburi.../ Le-au îngropat sub asfalt/ așteptând să-ncolțească./ Treceau mașinile/ ca niște mâini/ ce luau pulsul străzii (frumoase, expresive versuri!!n.n.) așteptând ca gestația drumului/ să-și împlinească sorocul/ și să
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
Dacă mai știi Când și unde Ne-am văzut întâi; Ce ne-am vorbit În mod șoptit Pe coridor Sau pe alei? - Ceva de-amor Sub vechiul tei, Pe-o bancă șuie ‘n seară târzie. Păream bolnavă Ca o sclavă; Zăceam aici De săptămâni - Etaju-ntâi, Salonul cinci. În miez de noapte Tot în șoapte, Neavând somn, La telefon Te apelam, Că te iubeam Și până-n zori Mă luau fiori. ... Aș vrea să știu Dac-o speranță În loc pustiu Poate da viață
AȘ VREA ... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374267_a_375596]
-
care trebuia să-l urmeze la zi, dar parcă tot mai bine era să nu-l repete. Avea toate examenele susținute și luate, așa că trebuia doar să își susțină tema aleasă încă din anul trei pentru examenul de stat, care zăcea în servantă terminată de mai bine de o lună și intra în posesia diplomei de inginer. Cum în perioada cât a lucrat aici s-a pregătit continuu și căpătase și experiență în profesie, nu se punea problema să nu ia
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
rănit, voiam să strig, să alerg în urma ta- nimic în lume nu m-ar fi oprit! În mine adânc se răsuceau dureri și se frângeau speranțele din gânduri, tăcerile se mistuiau în întrebări fără răspuns și fără înțelesuri. În ochi zăcea sfârșită tristețea adunată și îmi murea un vis, iar anotimpuri s-au dus și nu s-au mai întors vreodată, iar viorile iubirii au amuțit în ceruri. Când ai plecat un vânt prin ramuri plângea tăcut... Referință Bibliografică: Când ai
CÂND AI PLECAT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362192_a_363521]
-
MUNȚI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017 Toate Articolele Autorului Când apa cerne timpul peste praguri Și freamătă copacii-ncetișor, Eu te aștept să vii înspre-nceputuri... În munții inimilor fără dor. Sub roua dimineții zac ruine, Suflete vechi se plimbă prin păduri, Se caută transcedental destine, Ferindu-se de-a lumii rele guri. E verde totul... Fumul se înalță, Cabana ascunsă e iubirea mea, Ea te așteaptă să îmi fii pereche, Feriți, îndepărtați de lumea
MĂ-NTORC ÎN MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362204_a_363533]
-
de argint, plapome de mărgărint, vin la mine beatrice cu genuchii tăi cu price unde-și fac dracii arșice, cu coapsa caldă în pânză, tinerică ca o mânză, și ca o divină țață să mă strângi tare în brață, să zac pe genuchiul tău, blestemat de dumnezeu, candela țâțelor tale s-o aprind la născătoare și s-o sting la asfințit când e vreme de iubit amor, lăcomie, rut, dragoste de împrumut, să-ți salt poalele catrinții nu cu mâna, ci
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378665_a_379994]