7,506 matches
-
în jurul meu, am rămas pe loc sub umbra nucului unde soarele-și distribuia lumina făcând ca întreaga ogradă să pară de culoarea mării iar căsuța ei de lut și lemn, părea ca un mic castel pierdut unde abia percepeam în zare, Cetatea de Scaun a Moldovei. M-am descălțat de pantofii mei albi și am rămas desculță ca și dânsa să-mi umplu spiritul de mângâierea fânului pe care-l călcam cu milă și mare grijă. Să-mi umplu sufletul de
DESCULŢĂ PRIN OGRADA CU FĂN de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351258_a_352587]
-
Stele Se cern că mângâiere În ambele ninsori, Se cern venind din stele Tăcerile din nori. Săgețile de raze Beteala și iluzie, Se scurg cu-adorație În frumuseți ivite. Un răsărit adulmec Și clopotul tresare, Pește închipuire Cu liniștea din zare. O mare peste cer. Jos cerul peste clipă, În jocul de idei Destinul chiar abdica. Și umbletul, un zbor, Îl regăsesc albastru, Iar zâmbetul etern Se mută pe alt astru. Un aprig început O margine de luna, Între eter și
CENUSE SI STELE de PETRU JIPA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351279_a_352608]
-
Ne pregătește iarna un final. Tânjind, bolnavi de-o gigacalorie, Ne-om încălzi, dansând la carnaval. E toamna asta ca o tânguire; Din cer și din pamânt se-aud chemări. E omul condamnat la umilire, Cu traiul risipit în patru zări. E toamna asta ca o mântuire, Pre mulți va pogorî frigul în scrin; Preludiul unei ierni de amorțire, Pe-un alb curat, încremenit în crin. Un ceai îl voi plăti c-un bon de masă, Uitat în fracul strâmt și
E TOAMNA ASTA CA O AGONIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351299_a_352628]
-
13 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Săruta-mă toamnă ! Sărută-mă toamnă cu adieri de vânt și cu șoapte risipite din al tău cuvânt, lacrima ploii așeaz-o pe obraz ușor să mângâie al gândurilor firișor, iar din frunzele despletite de zare dăruiește-mi te rog vrăjită cărare. Sărutul tău, atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă, care-n drumul lui spre neștiute zări duce a sufletului tainice chemări , și-mpraștie dorințe și doruri multe pe care doar el știe să le
TOAMNA MEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351301_a_352630]
-
cuvânt, lacrima ploii așeaz-o pe obraz ușor să mângâie al gândurilor firișor, iar din frunzele despletite de zare dăruiește-mi te rog vrăjită cărare. Sărutul tău, atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă, care-n drumul lui spre neștiute zări duce a sufletului tainice chemări , și-mpraștie dorințe și doruri multe pe care doar el știe să le asculte.. Săruta-mă toamnă cu murmur de ape s-aud cum marea pe fermecate clape, cheamă pescărușii din larg mai aproape, să simt
TOAMNA MEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351301_a_352630]
-
a ei dulceață zorii-n fiecare dimineață. Pe frunze a stropit cu dulci șoapte culese-n pe furiș miez de noapte, pe crizantemele-nflorite stau cuvinte de toamnă vrăjite. Urâtul l-a-mbracat în ceată să nu se mai zărească la față, zarea, să fie cea mai frumoasă are rouă de pe flori proaspăt culeasă. Din iubire pădurea s-a îmbujorat frunzele sărutate de toamnă cad, iar în aerul ce mângâie cerul se ascunde cu grijă tot misterul. Iubirea toamne cuprinde și-nfioara sărutul vrăjit
TOAMNA MEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351301_a_352630]
-
risipește. Eu și toamna Mă risipesc în tine toamnă Și-n triste aduceri aminte Ți-ai pus ruginie maramă Apoi m-ai mângâiat pe frunte.... Ai plecat iar în goana mare Să înroșești frunzele din vie, Stropind în zborul spre zare Cu brumă și cu stropi de ploaie. M-ai îmbrăcat și pe mine În iluzii și vise ce zboară Risipind peste florile deschise Sărutul ucigaș ce omoară. Vii cu atâta frumusețe, Îmbraci zarea-în culori fermecate, Livada o încarci cu de
TOAMNA MEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351301_a_352630]
-
în versuri sublime. În a doua parte a cărții, Vera Crăciun se apleacă asupra sinelui și încearcă să-și definească personalitatea. E adevărat, poetul poate fi orice, transfigurat în cuvinte: poate fi mamă, toamnă, nor, frunză, muză, for, cer, floare, zare, ler. E de ajuns să închizi ochii și să deschizi urechile. Într-o „Rugă fără sfârșit” poeta și-a propus, de această dată să-și exulte puterile creatoare, cu îndrăzneală și perseverență. Ea a devenit astfel, o părticică din marele
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
unde te duci? mi-e dor de iarba ce se pierde, în câmpul drag pictat în verde, de despletite curcubeie, mi-e dor de plete de femeie, inele dulci ce sboară-n vânt, în feerie și descânt, de ochii tăi ca zările, ce -neacă depărtările, mi-e dor după iubirea arsă și după dragostea întoarsă. eu m-am umplut acum de tine ca munții de tăceri alpine și cazi în sufletu-mi flămând cum cad cuvintele în gând, cum cade noaptea peste
A VENIT IARNA, IUBITO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351336_a_352665]
-
ce-au rămas pe vatră . Crucile parcă-s mai albe, de ne'nțeles este scrisul; florile spânzură salbe spălate prea des cu plânsul . În firidă, jos, pe soclu pâlpâie o lumânare, iar din poza, cu monoclu, trist privește mama-n zare . Într-un brad de pe potecă încrustat e- un epitaf, iar de-o vreme o ciupercă tot mușcă din autograf . Totu-n lume se preschimbă când de cald și când de geruri, numai sufletul mai umblă, să se-așeze-n colț de ceruri
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351358_a_352687]
-
brumă de gânduri triste ce se depun pe colinele înverzite ale sufletului. Frunze ruginii se desprind din copacii abătuți, care rămân goi și părăsiți. Florile își pierd din culoare, frunzele mor și se lasă purtate de vântul neliniștit spre alte zări, lăsând în urmă copacii triști care își deplâng soarta crudă. E un tablou care îți lasă în suflet multă durere. Parcă, copacii în sinea lor își spun : “Asta e ... așa trebuie să fie! Nu putem schimba nimic din ce se
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NOIEMBRIE Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 694 din 24 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului o ușă scârție timpul, spre vale încet suspină-n apă o bufnitură vântul aduce frânturi în ecouri, zarea tace se întunecă-ncet, ușor ne-mbracă noaptea speriat un greiere uită să se stingă aburul pământului se ridică, construiește un nor prind în mine clipe târzii toamna suspină, încă îmi întide o mână e rece, e albă, e senină
NOIEMBRIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351344_a_352673]
-
limba sfântă a vechilor cazanii” așa cum o califica poetul Alexei Mateevici, lăsându-se purtat totodată de frumusețea ei până în miezul cel mai adânc al înțelesului: ”Limba noastra-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre”. Leagănul istoriei ne-a purtat din veac în veac, în această țară apărată de vitejii ei fii, care cu prețul cel mai mare posibil - jertfă de sine - și-au sacrificat viața în numele dragostei de glie. O iubim că pe
ŢARA MEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351364_a_352693]
-
și praf de stele-n gene, Dansau în plete toamne și iernile eterne Le așteptam în brațe cu verile din noi... Pe gura ta flămândă nășteam povești în doi Înlănțuiți în doruri ce ascundeau plecări Furtuni amețitoare pe la răscruci, în zări Mai complotau demonic, fără priviri'napoi... Mi te-ai desprins din vise,și-n mările pustii Un pas uitat de vreme plutea în voia sorții În cercul fără raze ascuns în umbra morții Inel pierdut în toamna regretelor târzii... Referință
UN PAS UITAT DE VREME de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351386_a_352715]
-
devora construcția deusiană în trup). Vom descoperi la Bacovia o dorință nemărginită a apropierii de iubită, oricare ar fi fost ea, din lumea aceasta sau cealaltă și a regretului părăsirii: Și s-a pornit iubita / Și s-a pierdut în zare („Pastel”, 1965:104). O despărțire ca aceea în care zorii dimineții făceau ca ființa iubită să dispară, un zburător feminin, agreat de un inițiat ce își putea găsi liniștea în oricare din dimensiunile Universului. El însuși a fost un universal
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
Doamne, colind Au ajuns la locul sfânt Colindăm Doamne, colind Unde S-a născut cel prunc Colindăm Doamne, colind Smirnă, aur și tămâie Colindăm Doamne, colind Au adus prinos să-i fie Colindăm Doamne, colind Și apoi se-ntorc în zare Colindăm Doamne, colind Să anunțe vestea mare Colindăm Doamne, colind Că-ntr-un staul S-a născut Colindăm Doamne, colind Prunc Iisus ca început Colindăm Doamne, colind Pentru vreme de credință Colindăm Doamne, colind După veac de suferință Colindăm Doamne
OVIDIU OANA,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351393_a_352722]
-
să ne-arate Colindăm Doamne, colind Să ne ierte de păcate Colindăm Doamne, colind Iară gazdele cu drag Colindăm Doamne, colind Să se bucure în prag Colindăm Doamne, colind Colind Ovidiu Oana azi anul lung mai scade-n trudă și zarea toată-i îngropată sub colburi albe care poartă zvon de tilinci să se audă prin roi de țânci ce dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer chip de
OVIDIU OANA,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351393_a_352722]
-
de vise. Când un șezlong a obosit de-atâta dans partener l-a luat femeia-n brațe și zâmbea neființa făcându-i un avans, în timp ce briza îi punea pletele pe moațe în ritmul măcăitului nesfârșit de rațe... Stăteam pe malul zării cu picioarele în mare deșirând înserarea de pe-un ghem de soare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Hora șezlongurilor / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 574, Anul II, 27 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al
HORA ŞEZLONGURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351416_a_352745]
-
Mă simt cuprinsă de un vârtej analitic și mă gândesc că aș putea să decupez scurte fragmente de viață autentic românească, într-o dimineață frumoasă de vară. De comun acord cu gândurile mele, mai ridic odată binoclul și privesc în zare pentru a da frâu liber vocii interioare. Astfel, privesc la România, această țară teribil de simplă și frumoasă, trecută adesea prin focurile unor războaie, despre care am învățat la istorie că nu au fost întotdeauna ale ei, aclamată și blamată
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
arbori, visuri și nopți, Degete smulse, strivite de roți, Harnic călăul spânzură, taie, Are prieten doar o potaie. El este Marele Inchizitor, Nu are nume, numele mor, Noapte, tăcere, de undeva Spune trei vorbe o cucuvea. Mult mai departe, în zări, un păstor Își pregătește propriul viitor, Fluieră-ncet, adună-n secret, Domnul păzește pe noul Profet? BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Profet / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 344, Anul I, 10 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
PROFET de BORIS MEHR în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351436_a_352765]
-
Articolele Autorului FIR DE IARBĂ Fir de iarbă, fir de iarbă, Ca un spic în rod, mlădie, Precum dragostea, de oarbă, Ca un dor, în colivie - Îngânată șoaptă vie, Murmurată-n frunze, salbă Peste ochi, legată mie - Negri ochi, în zarea albă - În fântână, argintie Boltă-n fagure de stele, Gură dulce, la chindie, Zbor zvârlug de rândunele - Pas mlădiu de căprioară În izvor, clătindu-și ochii, Trup de stea în dulcea-amară Unduire-n mări, sub rochii - Te respir, necuvântato, Te
FIR DE IARBĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351431_a_352760]
-
departe. Presimt că ne apropiem de el. Dacă vom fi uniți pe această insulă plutitoare în caz de furtună vom ajunge acolo. Unitatea ne v-a face să atingem idealul nostru. Dreptaciul : Punând mâna streașină deasupra ochilor și privind în zare ). Nu se vede țărmul. Abia aștept să ajungem. Întreaga mea familie numai despre această clipă vorbește. Speranța este mare. Dacă acest Tărâm ne v-a dezamăgi? Stângaciul : Nu vom fi înșelați în speranțele noastre.Nu curge miere și unt acolo
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
de acest lucru. Eu sunt ateu. Cred în materialismul dialectic și în evoluția speciilor a lui Darwin. Biblia mea este Capitalul lui Marx. Iar Noul Testament îmi este “Manifestul communist.” (După o pauză.Își pune palma streașină la ochi.Privește în zare prin hublou.). Nu se vede ,încă, Tărâmul Făgăduinței. Doar imensitatea oceanului. Acolo societatea nouă, evoluția, la care am visat toată viața , s-a înfăptuit prin mase, nu prin indivizi, așa cum spune Titulescu. Căderea socialismului multilateral dezvoltat din țara noastră mi-
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
spunea că: ” A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul”. Dar poți să râzi!? Rămân în urma lui soția și copii ... Când vom ajunge la destinație îi voi ajuta ... Își pune mâna streașină la ochi și privește în zare peste întinsul oceanului.). Încă nu se vede Tărâmul Făgăduinței, încă nu se vede ... Trebuie să avem răbdare. Sper ca stafia Stângaciului să nu ne tulbure speranța că acolo vom găsi societatea visată de noi.Mai avem de mers, mai avem
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CARE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 337 din 03 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Care Care cu mâncare pentru care vin în zare oameni care pe cărare cu sare așteaptă de mâncare fără faptă dar cu lene de pute locul plin de pene mai ca socul de sub ei când sub tei în gând frigăruia o mănâncă când pe stîncă care peste care cerul
CARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351469_a_352798]