5,010 matches
-
această emoție îi este străină, care nu mai știe să se lase atins de admirație sau tulburat de extaz, este un om mort!” (Albert Einstein) Kate (Meg Ryan) este o adevărată femeie a secolului XXI, pragmatică și dura, care se zbate să reușească în lumea publicității, nu are timp de sentimentalisme și de banalități. Leopold (Hugh Jackman), cel de-al treilea duce de Albany, este aristocrat și manierat până în măduva oaselor, burlac cu sarcina de a rezolva problemele financiare ale familiei
Kate şi Leopold: Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339321_a_340650]
-
poate fi benefică în ultimă instanță, salvandu-l de la eroarea functionarlor. Eroare care se comite la transcrierea numelui său, perindarea amețitoare, prezentarea unor instituții care își schimbă mereu sediul, toate aceastea amplifica și mai mult încurcăturile în plasă cărora se zbate personajul. Goana aceasta se transformă într-un labirint grotesc al lumii exclusive și date peste cap, al instituțiilor statului. Protagonistul Diavoliadei pare a fi singurul om normal într-o lume nebună, halucinanta, populată de strigoi și roboți. Această lume va
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
încetat a mai trimite salahori și găleata cu țuică nu a mai ajuns. Doar directorul se agita, dar, după o discuție de la sfârșitul unei zile cu Radu Călinoiu și Păsat, s-a liniștit și el. - Domne-nvățător, nu te mai zbate ca peștele pe uscat! Dumneata nu ai auzit? i-a zis Radu, în timp ce Păsat râdea discret. - Ce să aud? - Este anchetă mare la colectiv, la cazane... De noi le mai arde lor acum, când nu le mai dă fundu ’ de
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
va catapulta peste balustradă balconului. Cum creierul meu va fi spulberat, voi cădea, iar căderea se va sfârși abrupt când lațul îmi va rupe gâtul. O vreme voi rămâne atârnat acolo, picioarele bălăngănindu-se. De fapt, cred că mă voi zbate spasmodic; greu de spus. Din încheieturile mâinilor va curge sânge, iar craniul va fi o masă gri-păstoasă, ceva în genul celei mai groaznice picturi a lui Picasso. Stomacul meu va fi plin de whisky și somnifere. Venele mele vor varsă
Andrew Davidson – Gargui. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339506_a_340835]
-
teatrului lui Sorescu, universitarul Toma Grigorie „fluidizează discursul critic apelând la strategia dislocării defalcate pe caracteristici specifice”. Domeniul publicistic literar-cultural e abordat, tot în ideea de a identifica formule. George Arion urmărește „percutant, faptul crunt care opune amărâți și feroci zbătându-se pentru o bucățică de iluzie”; Vasile Dan obiectivează „vacuitatea echilibrului prezent”; Alexandru Firescu și Constantin Gheorghiu oferă „file de arhivă istorică și sentimentală”; interviurile lui Gabriel Stănescu „beneficiază de seducția confesiunilor ce izolează și decupează prin conjugare elementele definitorii
Petre Ciobanu: Minotaurul şi floarea de crin / Minotaur and lily flower, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339579_a_340908]
-
prezentului și pe identificarea anticipativă a unui viitor alternativ optim: „mi-e imposibil să uit lumea prin care am trecut și să refuz să văd ce se întâmplă în jur”. Îi este „lehamite de degradarea și primitivismul în care ne zbatem”, dar privește cu luciditate realitatea. Augustin Buzura dezavuează diletanții cu pretenții, ignoranții, „mârlănia, impostura și agresivitatea”, lichelele, corupții și incapabilii: „Căci, cu puține excepții, de douăzeci de ani încoace am avut de ales între corupți și incapabili”. Iar istoria făcută
AUGUSTIN BUZURA: În stare de „nici vii, nici morţi” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339589_a_340918]
-
Pantelimon 113 bis”), între categoriile de existență nu a apărut încă ideea de rețea. Ființa espopiană este „ființa minimă”. Ca prezență, conduită și năzuință, ființarea umană este adusă la limita ieșirii din uman. O „ființă minimă” („Ieudul fără ieșire”) se zbate într-un loc „fără margini” și „fără ieșire”: „Zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” („Ieudul fără ieșire”). Timpul său este măsurat „de la naștere încoace”: „treizeci de ani de moarte de la naștere încoace” („Ieudul fără ieșire
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
de rețea. Ființa espopiană este „ființa minimă”. Ca prezență, conduită și năzuință, ființarea umană este adusă la limita ieșirii din uman. O „ființă minimă” („Ieudul fără ieșire”) se zbate într-un loc „fără margini” și „fără ieșire”: „Zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” („Ieudul fără ieșire”). Timpul său este măsurat „de la naștere încoace”: „treizeci de ani de moarte de la naștere încoace” („Ieudul fără ieșire”). Aspirațiile eului minimal sunt hamletiene: „A fi sau a nu fi ... Să
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
neputința au devenit treptele creșterii noastre-n descreștere Negrici - narativ relatare, narare „Cu putință stăruință, un traseu narativ poate fi întrevăzut în mai toate manifestările spiritului” (Simulacrele no.., p. 171) ființa „minimă” din „Ieudul fără ieșire” - Ființa „zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” - Loc „treizeci de ani de/moarte de la naștere încoace” - Timp - 52 de ani „și dorm acum pentru că mține urmează/și mâine să dorm” „doar tatăl este absent/ne putem permite orice” - Mod - Somn
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
voi răpi la noapte!” (București, Cartea Românească, 2011) ne apare ca surprinzător prin mișcarea sigură a personajelor într-o lume imaginară. De la Nicolae Filimon la Rebreanu și de la Camil Petrescu la Nicolae Breban și Augustin Buzura, romanul românesc s-a zbătut să se elibereze de biografic. Romanul nostru rămâne totuși marcat de intervenția biograficului în diegeză. Lumea imaginară plătește rate băncii de fapte a istoriei. În raport cu profilul profesional al lui Stelian Țurlea, epica face vizibil potențialul său de a construi în
Stelian Ţurlea: Elemente metafizice în proza evenimenţială, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339642_a_340971]
-
apărut încă ideea de rețea. Ființa espopiană este „ființa minimă”. ( Încercăm să acredităm adjectivul „espopian”: de la Ioan S. Pop). Ca prezență, conduită și năzuință, ființarea umană este adusă la limita ieșirii din uman. O „ființă minimă” („Ieudul fără ieșire”) se zbate într-un loc „fără margini” și „fără ieșire”: „Zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” („Ieudul fără ieșire”). Timpul său este măsurat „de la naștere încoace”: „treizeci de ani de moarte de la naștere încoace” („Ieudul fără ieșire
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
acredităm adjectivul „espopian”: de la Ioan S. Pop). Ca prezență, conduită și năzuință, ființarea umană este adusă la limita ieșirii din uman. O „ființă minimă” („Ieudul fără ieșire”) se zbate într-un loc „fără margini” și „fără ieșire”: „Zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” („Ieudul fără ieșire”). Timpul său este măsurat „de la naștere încoace”: „treizeci de ani de moarte de la naștere încoace” („Ieudul fără ieșire”). Aspirațiile eului minimal sunt hamletiene: „A fi sau a nu fi ... Să
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
dintre primăvară și vară, pământul cu umbre discrete, podul casei, colivia, sertarul cu scrisori, taverna etc., evocă limita dintre ficțiune și realitate. Unele personaje au dimensiunea propriului hobby, altele „intră” în carte cu excesul prilejuit de acesta: „Mica vietate se zbătea fără șansă între degetele pline de nicotină ale gazdei, zmucind în toate părțile din căpșorul galben (...). Pițigoiul continua să se zbată în mâna lui fără a scoate vreun sunet. Protesta, dar nu se jeluia. Pe urmă, el (fostul amic, n.r.
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
realitate. Unele personaje au dimensiunea propriului hobby, altele „intră” în carte cu excesul prilejuit de acesta: „Mica vietate se zbătea fără șansă între degetele pline de nicotină ale gazdei, zmucind în toate părțile din căpșorul galben (...). Pițigoiul continua să se zbată în mâna lui fără a scoate vreun sunet. Protesta, dar nu se jeluia. Pe urmă, el (fostul amic, n.r.) a scotocit în sertar de unde a extras două piulițe duble cu filetul tăiat în cruce. A învelit cu ele piciorușele subțiri
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
Simt cum mă părăsesc puterile. S-a dus un an din ce mi-au dat doctorii, dar nu sunt sigur că-l voi duce și pe-al doilea până la capăt. -Nu-ți face gânduri negre, nene! Toți suntem obosiți că ne zbatem pe-aici de vreo trei zile, dar mata le duci grija de câțiva ani, a căutat să-l împace cu ideea Sandu. -Nici n-am dormit azi-noapte. -Bucuria zilei de azi a contat și ea. Au fost oameni care au
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
regimului de încadrare al obiectivului în planul general de strategie a dezvoltării economice a României din ultimul pătrar al secolului al XX-lea, de numeroase înlesniri materiale și alimentare, pe fundalul crizei economice și de sistem accentuate în care se zbăteau celelalte categorii de salariați. Amintim aici acele cadre didactice ce au constituit osatura funcționării optime a acestei unități școlare și care prin pregătirea superioară, abnegația și constanța pe post - în pofida privațiunilor legate de izolare în munți, de depărtarea de civilizație
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340764_a_342093]
-
o lume mai blândă și mai suportabilă. Privesc cu încântare imaginea de pe prima copertă, care sugerează, parcă, zborul ideilor, prin formă și culoare, un zbor divin, pornit metaforic din „Vestiarul inimii” sale blânde, spre labirintul existențial. În centrul imaginii se zbate „ca un ceasornic” de aur o inimioară cu aripi albe și flăcări, străpunsă cu săgeți de iubire din toate direcțiile și înconjurată de steluțe argintii spre infinit... Pe un fundal roșiatic se zăresc falduri de lumini și umbre, care sporesc
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
eminentul elenist Ștefan Bezdechi, care pînă în 1945 apucase a publica 19 dialoguri, toate îndepărtate cu forța din bibliotecile școlilor (v. Magda Ursache, Libri prohibiți, în „Acolada”, ăn VI, 1/51, ian.2012, p.15) Constantin Noica, după ce s-a zbătut să vadă republicate în 1968 cîteva dialoguri traduse în perioada interbelică de Cezar Papacostea, a schimbat tactică. Pentru ca tot îi medita pe gratis cu zece ore de greacă veche pe cei care-l vizitau (v. amintirile lui Ion Papuc), Noica
NOICA PRINTRE OAMENII MICI ŞI MARI AI CULTURII NOASTRE LA 25 DE ANI DE LA MOARTE de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340893_a_342222]
-
două minute, Între liniști izolate. Străzile dădeau în turn; Pașii, asurziți în scâncet, Disperarea din nocturn, Luna, câinii, totul rânced. S-au topit într-o lumină, S-au ivit cu lașitate, Pe ascuns, ca o hermina, Zorii din eternitate. Se zbătea că un tutore, Teamă hotărât foșnea, Timpul, între două ore Sub genunchi îmi ciocănea. Înroșit de greutate, Corpul mi-era neclintit Cu bagajele pe spate, De trei ore amorțit. 17 mai 2016, Constantă Referință Bibliografica: La revedere / Lorena Georgiana Crăia
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
se află la birourile administrative. A intrat în biroul ei fără să bată la ușă, s-a dus direct la ea și a prins-o în brațele sale puternice și a sărutat-o cu pasiune. Săndica a început să se zbată, însă efortul de a scăpa de sărutul lui violent și pasional devenea din ce în ce mai slab. Se lăsa antrenată în această clipă plină de senzații ce-i dădea foc întregului organism, fără să uite totuși că oricând putea să intre cineva în
NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340927_a_342256]
-
schimbă niciodată, te naști ca-ntr-o zi să pleci, în lumea așa numită, dreaptă. Te întrebi ades` ce-i sensul vieții, trăiești crezând într-o minune, și alergi la fel ca toți drumeții, sperând să ajute o rugăciune. Te zbați aici ca să-nțelegi, vrând să știi tot ce te așteaptă și te plângi azi lumii întregi, de ce nu-i asta, lumea dreaptă? Și soarta ta e-o mână goală, ce stă întinsă spre un plic, dorințe multe și o boală
ÎN VIAȚA ASTA-S DOUĂ LEGI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341021_a_342350]
-
cumva să existe. Alminteri de ce santem atât de disperați când se apropie noaptea existenței? Și nu numai noi, ființe inteligente, lucide și raționale, ci și celelalte viețuitoare cu un instinct de conservare mult mai avansat decât al oamenilor. Cât se zbate o biată furnică și chiar un vierme să trăiască, să supraviețuiască. Dacă în această lume unde binele și răul șanț încă amestecate precum umbră ne simțim străini și însingurați duhovnicește, cât de întunecată și fără de speranță trebuie să fie noaptea
TEOLOGUMENA – DESPRE PUTERILE ÎNTUNERICULUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341032_a_342361]
-
Precum cocorii în vârful cârdului, Iar noi, vom veni din urmă Învățând cum să continuăm moartea În partea cealaltă Proaspăt înlănțuiți în galera timpului. MEMORIA ÎNGERILOR CĂZUȚI Libertate a zborului doar înapoi Și doar prin sângele propriu Ca amintirea poemului zbătându-se În labirintul grâului, macii înșelători Fulgerând potecile înflorite ale cărnii, Clipa de beție topită în miezul grădinii Amintirea cerului violet Asfințit de octombrie răsfrânt în iazul păstrăvului sălbatec. Amintirea florilor de măceș spuzind mărăcinișul grădinilor Fragi în fânețe Năpădite
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
garduri, dar un lucru e sigur - că nu sunt singur! Ți-am adus o sticlă, dragă tată, știu că ți-am promis lucruri de care știam dinainte să le spun că nu o să le fac niciodată... dar iată cum mă zbat în lume ca în junglă. Am ajuns într-un sat băștinaș, uitat de lume. E atât de departe încât marea a uitat să respire sau să facă spume... Miroase a nepăsare, ba chiar pute. Atât de tare încât nu mai
AL VOSTRU FIU... de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341039_a_342368]
-
pierdute de poeți Și plânge deseori și țipă, Se-ncuie întristată-n sine Când vede că e doar o clipă Într-un urcuș ce nu mai vine, Idealista, copleșită De frumusețea dimprejur, Adoarme seară obosită, Crezând în binele din jur Zbate și ea să se ridice Și caută în sus povața Dar orice-ar face, orice-ar zice, Sunt moartă, moartă după viața. 07.06.2016 Referință Bibliografica: SUNT MOARTĂ DUPĂ VIAȚA / Silvana Andrada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016
SUNT MOARTĂ DUPĂ VIAȚĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341049_a_342378]