24,729 matches
-
că eu i-am ascuns ceva, să știi că nici vorbă, am discutat totul pe șleau, adu-ți bine aminte de Tricotajul, de chefurile de sîmbătă seara și de cele din apartamentul Bătrînului, revoluția mea a avut loc doar între zidurile astea prăpădite și atît, să-ți intre bine în cap, ciudat Părințele, eu știam altceva, versiunea asta n am înghițit-o pînă acum, n-o s-o înghit nici de acum înainte, se gîndește, am participat la miting și atît, mi-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mințile, fiecare cu ce-l doare, eu mai știam cîte ceva, aveam oamenii mei, vagabonzi, dar asta e, cu ei se fac marile revoluții, ca în Mizerabilii, îmi pare rău, dar tot era mai bine decît să fii izolat între zidurile astea, n-aveam de ales, trebuia să-mi văd de slujbele mele care se prelungeau pînă după miezul nopții, dacă i-ai fi putut observa cum au început să se apropie, mai întîi cu teamă ca niște căprioare pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
comunist, dar care calcă în picioare bazele acestei doctrine? Ideologia proletariatului parcă își propunea ca misiune istorică revoluționară eliberarea întregii umanități de orice exploatare și asuprire, de a construi o societate fără clase. Nu e nevoie nici măcar să treci de zidurile acestei facultăți ca să-ți dai seama că realitatea e cu totul alta. În România nici măcar n-a avut loc vreodată o luptă de clasă adevărată, nici o revoluție concepută de români în scopul atingerii interesului național. Dacă vă întreabă cineva pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-și piardă orele rămase libere în una din cele două cafenele studențești aflate lîngă Institutul de Arhitectură. Era la cîțiva pași de casa scărilor, cînd trecînd prin dreptul toaletelor, una din cele două uși fu izbită cu putere de zid de către cineva aflat în dosul ei și, înainte ca el să-și poată da seama ce se petrece, o mînă viguroasă îl apucă de umăr și-l trase înăuntru. Delfinaș îl privi în ochi, îi făcu semn să tacă și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ciocan și nicovală. Se mai destinse puțin, la urma urmei, ce era mai bine? să stea pe tușă și să se lamenteze, să se plîngă că duce o viață nefericită sau să scape de toate complexele de femeie pusă la zid și să se implice în acțiune, să-și pună la cale propriile planuri, să-și îndeplinească propriile vise? — Nici nu știți de ce-ați scăpat, zise Roja. Dacă începi iar să vorbești în dodii, să știi că eu n-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
oare să le pierzi de tot urma, chiar dacă știi sigur că la un moment dat tot vor fi nevoiți să se întoarcă la elicopter ca să și ridice marfa? în afara santinelei de la poartă nu mai zări nici un foișor pe toată lungimea zidului, așa că putea încerca să treacă în partea cealaltă escaladînd împrejmuirea pe oriunde, cu condiția ca punctul pe care și l-ar fi ales să fie îndeajuns de depărtat în întuneric pentru a nu putea fi observat cu ochiul liber din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi ales să fie îndeajuns de depărtat în întuneric pentru a nu putea fi observat cu ochiul liber din locul în care se afla garda. Te furișezi ca un viezure printre tot felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît. Găsești niște colțuri rupte de cărămidă și cîteva rosturi neastupate. Dar nici n-ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît. Găsești niște colțuri rupte de cărămidă și cîteva rosturi neastupate. Dar nici n-ai nevoie de mai mult ca să te salți un-doi pe muchia zidului, și apoi să te lași fără să faci cel mai mic zgomot în partea cealaltă. Dintr-o clipită îmi dau seama că mă aflu într-un parc de tancuri. Sărisem chiar în dosul punctului de întreținere tehnică și reparații. Trecînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
magherniță din ghetou. Au adormit Însfârșit, visând poate, că mocirla În care-și duc zilele, va deveni un ținut cu plante exotice, miresme de portocali și păsări cântătoare. Antoniu visează: ,,Kawabata, nu mai visa munți de gunoaie! Visează și tu ziduri de aur și munți adevărați! Ai citit În ziare? Cerșetorii noștri au ajuns tocmai În Islanda, țara aia curată ca un cub de gheață. Nu te bucura, noi nu putem ajunge acolo, suntem prea bătrâni, iar tu, pe deasupra ești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca să nu crape de la lichidul clocotit, și Îl beau pe jumătate. În fiecare dimineață, când ies din Încăperea paralelipipedică, după ce am Învârtit cheia În broască și Însfârșit sunt pe picior de plecare, am senzația Îndepărtându-mă câțiva pași și privind zidurile cu atenție, că Încăperea s-a mai deslipit câțiva centimetri de casa-mamă, așa cum un cofetar iscusit desprinde cu artă o felie din trupul unui uriaș tort. În lumina somnoroasă a dimineții, mai arunc o ultimă privire fugară spre pereții mucegăiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
târât În celulă, era o zi ploioasă de septembrie. Avea pat de ciment, pernă de ciment,, hârdău de ciment. Și inima lui era de ciment, Împietrită. Pleca departe, cu mașina neagră prăfuită și prost Întreținută, printre dune de nisip și ziduri albe, hieratice. Era un vis care-i umplea memoria și-i amintea alte vise pe care le avusese În adolescență: Întinderi nesfârșite de păduri Încărcate cu roșul petrașcian, albul grigorescian, cracliurile din portretele de copii ale lui Tonitza, verdele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plutitor, Parisul e un clinchet de pahare În care s-a turnat șampanie, Rusia e un mesteacăn, Polonia un vârtej de mazurci, Viena are coruri de culoarea aramei, Iemenul este un fildeș. O turmă de porci s-a transformat În zid roz.... Bătrâna doamnă era cu mințile rătăcite. Nu o ascultai. Dădeai din cap ca o figurină mecanică și ea povestea cum fiul ei mort de mult, era spălat pe picioare de Maria-Magdalena. Într-un târziu a plecat, lăsând În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
groasă, verde și roasă de vreme. O masă stil ,,Biedermeyer,, cu furnir maron, dă Încăperii un aer puțin studiat, mai ales că pe ea sunt așezate două sfeșnice masive din aramă argintată, și o fructieră ,,Art-nouveau,,. Pe sub ferestrele tăiate În zid ca niște ochi imenși, Întrebători, câteva ghivece cu cactuși sunt așezate direct pe parchetul nelustruit de ani de zile. Biblioteca Închide În pântecele ei generos colecții de carte din cele mai diverse. De la filozofie la arhitectură, de la albume de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o construcție semeață, plină de strălucire și de forfotă nobiliară, pe care vrăbiile, și guguștiucii o vizitau tot timpul, umplând-o de găinaț acid și măcinându-i și mai mult zidurile. Atunci când cerul era senin, ruinele se decupau În zare, ca decorul unui film sau al unei piese de teatru, cu personaje războinice. Nu mă puteam apropia foarte mult de ele, imaginația mea extrem de harnică, lucra În voie Închipuind baluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zare, ca decorul unui film sau al unei piese de teatru, cu personaje războinice. Nu mă puteam apropia foarte mult de ele, imaginația mea extrem de harnică, lucra În voie Închipuind baluri și mobilier somptuos din timpuri apuse, dar acum, Înăuntrul zidurilor ciuntite, mormanele de gunoaie, care făcuseră de-a lungul anilor un fel de strat geologic, erau adăpostul șobolanilor pe care nu-i tulburau nici măcar șatrele zgomotoase de țigani, din apropiere,. După plecarea mea din casa soților bătrâni, urma să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spunea asta cu ironie, ca să sublinieze stângăciile mele de percepție. Au venit ploile reci de noiembrie și eu Încă nu părăsisem casa bătrânilor, deși primeam telegrame disperate din partea soțului. Copacii goi se scuturau sub rafalele de vânt, și, apa, Înmuiase zidurile albe ale bisericii. Satul părea o navă Înconjurată de ape, dar pictorul lucra cu Îndârjire și mirosul vopselelor se amesteca cu mirosul de mărar, leuștean, tei și ceapă, care nu lipseau de la dejunurile noastre. Nu puteam să mă desprind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ascundă morții pe după geamuri fumurii, să dea burse florăreselor În Olanda. -Domnule cerșetor, dar nici să transporte morții În mașinile de pâine prin tot orașul și nici să atârne de copaci coșciugele, ca niște fructe, sau să le sprijine de zidurile cofetăriilor!.. Sunt scene morbide numai pe gustul unei țări Înapoiate. -Oricum, Uniunea Europeană e o șmecheră fără pereche. -Exagerați! Dar șoselele, podurile, trenurile confortabile, mașinile nepoluante, turismul, interzicerea fumatului În locurile publice, de care ea are grijă, pompând sume uriașe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ușor isterice, alcătuite din oameni care plecau sau soseau, sau așteptau trenuri pierdute fără urmă. Afară ceața era la fel de deasă și mi-a trebuit ceva timp să scot mașina în stradă. Farurile neputincioase - biete licăriri inutile - aruncau raze într-un zid de întuneric pe care nu-l puteau străpunge. Am pornit-o pe Cheapside cu viteza mersului pe jos. Vrând doar să spun ceva, am întrebat: — Era ceață la Cambridge? Nu, nu era ceață. — Trenul a sosit foarte punctual. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ar fi numărat obiectele unul câte unul. Eram total acaparat de studierea expresiei ei și de asimilarea în interiorul ființei mele a extraordinarei experiențe de a o vedea aici. Îi vorbisem despre „diminuarea duplicității”. Cu ce viteză uimitoare se sfărâma acel zid și ce spații nesfârșite - mi-am dat seama în clipele acelea - se deschideau înaintea ochilor mei uimiți. Instinctul care mă îndemnase să o aduc pe Georgie aici, și încă atât de curând, fusese unul corect: iar printre sentimentele contradictorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
găsească cu Georgie. Nu puteam suporta asta. Am acționat rapid. Am apucat-o pe Georgie de mână și am împins-o spre ușa mare cu geam ce dădea spre grădină. Am deschis ușa și am tras-o în grădină, lângă zidul casi, ca să nu poată fi văzută din interior. — Ieși pe portița aia, i-am spus în șoaptă, ai să ajungi în piațetă. Du-te direct acasă și vin și eu mai târziu. Nu, spuse Georgie cu glas scăzut, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
imaginat încăperea de la etaj ca pe o cameră de lucru. Apoi am văzut-o pe ea stând la birou înconjurată de cărți. Apoi m-am văzut pe mine alături de ea. M-am apropiat de ușă și m-am sprijinit de zid. Nu era decât o sonerie. Până în clipa aceea nu mă gândisem că ar putea avea chiriași. Dar, cum nu era decât o singură sonerie, am apăsat. Din interior nu s-a auzit nici un sunet și, după câteva momente, am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
potecă făcută din cărămizi acoperite de mușchi, care separa casele una de cealaltă, și astfel am ajuns într-o grădină. Am făcut un pas înapoi. Mai sus de conturul întunecat al unui copac cu ramuri plecate, lumina lunii cădea pe zidul din spate al casei cufundate în întuneric. Două uși mari cu geam dădeau din grădină spre o încăpere de la parter. Am pășit încet prin iarbă și am pus mâna pe ușă. A trebuit să mă opresc o clipă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
domn ar fi fost să mă Întorc. Fără să-mi dau seama, am accelerat. Deși lanțul scârțâi revoltat, roțile rulau c-o ușurință binevoitoare. Câteva minute mai târziu am frânat, am urcat pe trotuar și mi-am sprijinit bicicleta de zid. Acum pulsul meu, deja umflat, Începu să urce ca un val și să coboare În clipa În care am intrat În foaier. Fără vreun sunet, m-am spart ca un val pe o plajă de covoare tocite, plină de plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
proprietarul pivniței cu cărbune de la colț, chiar lângă chioșc, dar care vara vinde flori. Purta o robă chinezească și stătea cu un braț Întins. Probabil că o aștepta pe Chérie, care părea să fi făcut un pact cu Întunericul de lângă zid. Când am trecut pe lângă el, Heino Îmi făcu cu mâna fără vreun cuvânt, apoi câinele cel mai urât din cartierul nostru smuci lesa și cei doi dispărură În noapte. Mi-am legat Torpedo-ul În fața porții și m-am furișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prin cap că astăzi, mai mult decât oricând, mă aflam Între cele două tabere. Dinspre cimitir nu se auzea nici un sunet, ceva de așteptat, probabil, dar de data asta nu distingeam nici măcar vagabonzii care, de obicei, Își făceau veacul În preajma zidului lung de cărămidă. Nu tu zdrăngănit de oale de tinichea deasupra focurilor ilegale, nu tu galimații, șuturi brutale sau scâncete de câine. În schimb, cu atât mai multă larmă din direcția opusă: ferestrele care dădeau spre piață erau deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]