23,159 matches
-
Haisuc) și al lui Vasile Bilețchi, țărani. A absolvit Facultatea de Filologie (secția germano-romanică) la Universitatea din Cernăuți (1959). Doctorand la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” al Academiei de Științe din URSS, între 1964 și 1967, și-a luat doctoratul în filologie în 1987. Este cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992). A debutat editorial cu studiul monografic Epiceskie
Nicolae Bilețchi () [Corola-website/Science/307526_a_308855]
-
contemporană"; "Etică în publicitate"; "Structuri mitice ale limbajului publicitar" · 1996 - 2000 a parcurs studiile doctorale în "Filosofia culturii, valorilor și a istoriei", la Universitatea Babeș-Bolyai"." În data de 12 decembrie 2000 obține titlul de doctor în filosofie. Pentru teza de doctorat l-a avut coordonator științific pe prof. univ. dr. Aurel Codoban. A fost publicată în 2001 la Editură Dacia (o editură foarte cunoscută în acea vreme) cu titlul " Experiența religioasă în gîndirea lui Dumitru Stăniloae. O etică relaționala".[2] · Din
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
șef al Departamentului de Filosofie. · 2005 a primit Premiul Academiei Române · Din 2013 este coordonator al "Romanian Unit of the Internațional Network of UNESCO Chair în Bioethics (Haifa)"[3] · 2013 i se acordă atestatul de abilitare și calitatea de conducător de doctorat în domeniul științelor politice în urmă susținerii publice a tezei de abilitare cu titlul "Ethical Reconstruction of Public Space through Rethinking of the Relationship among Philosophy, Religion and Ideology".[4] Din 2014 este conducător de doctorat, domeniul științe politice, la
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
calitatea de conducător de doctorat în domeniul științelor politice în urmă susținerii publice a tezei de abilitare cu titlul "Ethical Reconstruction of Public Space through Rethinking of the Relationship among Philosophy, Religion and Ideology".[4] Din 2014 este conducător de doctorat, domeniul științe politice, la Scoala doctorala de științe politice și științele comunicării, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.[ 5] Are contribuții semnificative pe teme de fundamentalism religios, religie și politică, filosofia postholocaust, etică relaționala, etică în comunicare, relații publice și publicitate, imaginar religios
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
nostri giorni". Fiul său, Piu-Șerban Coculescu, cunoscut și sub pseudonimul "Pius Servien", a fost un scriitor și lingvist român. Prin studiile sale de teorie a ritmurilor a pus bazele lingvisticii matematice. Coculescu publică un prim memoriu în legătură cu viitoarea teză de doctorat în matematică în: "Comptes rendus des seances de l’Académie des sciences de Paris" în 1894. Urmează în același periodic memoriul: "Sur le développement approché de la fonction perturbatrice". La 5 noiembrie 1895, își susține teza în matematică la Sorbona cu
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
de la acest punct și ținând seama de teorema lui Darboux, află partea principală a coeficientului general al lui (x), ceea ce rezolvă problema pusă de Poincaré privind funcția perturbatoare din problema celor trei corpuri. Reîntors în țară după susținerea tezei de doctorat în matematică, N. Coculescu a ocupat catedra de astronomie și geodezie de la Universitatea din București, de la 1 noiembrie 1895 ca suplinitor și apoi de la 28 mai 1896 ca profesor titular, catedră pe care o deținuse Dimitrie Petrescu de la înființarea universității
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
a inițiat în tainele viorii. A continuat să studieze vioara în decursul studiilor la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, cu profesorul Adrian Damian, directorul Conservatorului „Vasile Lucaciu” din localitate. Urmează apoi cursurile Facultății de Drept din Cluj (licență) și București (doctorat). A ocupat diferite funcții administrative în Ministerul Învățământului: șef serviciu, director adjunct, inspector etc. Înclinațiile muzicale și le-a pus în valoare în calitate de solist de muzică populară. A debutat la 29 iulie 1945, la Radio România. S-a bucurat de
Emil Gavriș () [Corola-website/Science/307615_a_308944]
-
(n. 3 martie 1854, Brăila - d. 14 octombrie 1908, Brăila) a fost un publicist, politician și avocat român. A făcut studiile de drept la Paris și la Bruxelles, obținând doctoratul în drept la Geneva, respectiv doctoratul în litere la Berlin. A îndeplinit funcția de procuror la Brăila (1873 - 1874) și apoi cea de prim-procuror la Galați, până în anul 1879, cănd demisionează. În 1881 scoate cotidianul "Curierul român" (din care
Christodul J. Suliotis () [Corola-website/Science/307698_a_309027]
-
(n. 3 martie 1854, Brăila - d. 14 octombrie 1908, Brăila) a fost un publicist, politician și avocat român. A făcut studiile de drept la Paris și la Bruxelles, obținând doctoratul în drept la Geneva, respectiv doctoratul în litere la Berlin. A îndeplinit funcția de procuror la Brăila (1873 - 1874) și apoi cea de prim-procuror la Galați, până în anul 1879, cănd demisionează. În 1881 scoate cotidianul "Curierul român" (din care au apărut 99 de numere, de la
Christodul J. Suliotis () [Corola-website/Science/307698_a_309027]
-
a căzut, din cauza atitudinii sale, în prima sesiune, examenul de diplomă cu specializarea în filozofie. Deși era de formație literară, Taine a adoptat ideile pozitiviste et scientiste care începeau să apară la acea epocă. După ce și-a susținut teza de doctorat despre fabulele lui La Fontaine, el publică, în 1855 prima sa lucrare de amploare "Călătorie în Munții Pirinei" (Voyage aux Pyrénées). În continuare, scrie numeroase articole cu subiecte din domeniul filozofiei, literaturii și istoriei pentru cele mai importante reviste științifice
Hippolyte Taine () [Corola-website/Science/307733_a_309062]
-
1951 își ia licența în filologie clasică la Universitatea din București și este numit imediat asistent (1951), apoi lector (1954). Între 1955-1959 face studii de specializare la Universitatea din Leningrad, în calitate de candidat în științe filologice. Întors în țară, își dă doctoratul în științe filologice cu teza "Relațiile limbii vechi macedonene cu greaca veche" (1960). Devine conferențiar la catedra de filologie clasică și lingvistică generală (1963), apoi profesor, șeful catedrei de limbi orientale (1968), iar din 1974 șeful catedrei de limbi clasice
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
așa cum de altfel s-a întâmplat cu toți marii filologi români, indiferent de domeniul lor particular - și în mod special substratul ei daco-moesian (tracic în sens mai larg). Cunoscute fiindu-i studiile de balcanistică veche, începute încă cu teza de doctorat despre limba macedoneană și continuate în anii următori (1959-1960) cu studii despre unele fenomene lingvistice trace, despre relațiile lingvistice româno-albaneze și despre limbile balcanice, i se încredințează redactarea unei importante secțiuni a "Istoriei Limbii Române", lucrare fundamentală apărută sub egida
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
s-a născut în anul 1842, în comuna Rășinari (județul Sibiu), fiind fiu de oieri, Bucur și Stanca (născută Blezu) proveniți din "Țara Moților". La liceul romano-catolic din Sibiu, prenumele ortodox este latinizat în Hilarius. Studiază medicina la Cluj, obține doctoratul în medicină și chirurgie la Viena în anul 1864. În perioada martie - august 1865 călătorește în Germania, Franța și Australia ca medic chirurg pe vasul ""Peter Godefroy"" care făcea cursa Hamburg- Brisbane. Din acest motiv, poate fi considerat primul român
Ilarie Mitrea () [Corola-website/Science/306481_a_307810]
-
militar s-a dezvoltat continuu, în concordanță cu exigențele învățământului superior pe plan național, și cu necesitățile armatei, urmărind atât pregătirea științifică, tehnică și militară, cât și calitățile morale necesare ofițerului inginer. Academia Tehnică Militară pregătește în domeniul licență, masterat, doctorat. Dintre masteratele cu specific în apărare națională, securitate și ordine publică este și masteratul " Securitatea Tehnologiei Informației".
Academia Tehnică Militară din București () [Corola-website/Science/306498_a_307827]
-
la Cornell University, ca mai apoi să revină la CCNY. După ce s-a căsătorit cu verișoara sa primară Bertha Goodman, s-a mutat în Wisconsin pentru a studia la University of Wisconsin de unde, în cele din urmă, și-a căpătat doctoratul (1934) în psihologie. In Wisconsin, Maslow a studiat alături de Harry Harlow, și mai apoi a revenit la New York pentru a lucra cu E. L. Thorndike la Columbia University. Profesorul Maslow a început să predea ca titular la Brooklyn College. In
Abraham Maslow () [Corola-website/Science/306540_a_307869]
-
psihoterapeut și formator/supervizor în psihoterapii cognitiv-comportamentale — Terapie Rațional Emotivă și Comportamentală și . A decis să rămână în România iar cariera sa academică a evoluat a rapid, în anul 2007, la 34 de ani, ajungând profesor universitar doctor, conducător de doctorat și șef de catedră, titular al profesurii internaționale "Aaron T. Beck" la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Ulterior, în anul 2008, a devenit profesor asociat ("adjunct professor") și la universitatea americană , SUA. În prezent, profesorul Daniel David este unul din cei mai
Daniel David () [Corola-website/Science/306547_a_307876]
-
care au aderat preoții Constantin Galeriu, Dumitru Stăniloaie, Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiș, precum și laicii Sorin Dumitrescu și Horia Bernea. În 1990, Teodor Baconschi a devenit consilier la Ministerul Culturii. În același an a obținut o bursă de studii pentru doctorat din partea guvernului francez, studiind la Universitatea Paris IV Sorbonne, între anii 1990 și 1994, timp în care a obținut diploma de studii aprofundate ( DEA) în anul 1991 și apoi doctoratul în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor, cu calificativul
Teodor Baconschi () [Corola-website/Science/306555_a_307884]
-
În același an a obținut o bursă de studii pentru doctorat din partea guvernului francez, studiind la Universitatea Paris IV Sorbonne, între anii 1990 și 1994, timp în care a obținut diploma de studii aprofundate ( DEA) în anul 1991 și apoi doctoratul în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor, cu calificativul „magna cum laude” în anul 1994, avându-l ca îndrumător pe profesorul Michel Meslin. După ce s-a întors în România, a lucrat pentru o perioadă ca Director al Editurii Anastasia
Teodor Baconschi () [Corola-website/Science/306555_a_307884]
-
a plecat în Franța, unde dorea să studieze matematica și fizica. Din cauza mijloacelor financiare reduse, a trebuit să urmeze însă cursurile Facultății de Electrotehnică și Energetică din cadrul Institutului Politehnic din Grénoble (Franța) între anii 1938-1940. Și-a susținut teza de doctorat la același Institut în anul 1941, fără a mai primi titlul. A activat în mișcarea de rezistență franceză, iar în 1942 a intrat în Partidul Comunist Francez. Acolo a primit numele conspirativ de Gaston Marin, pe care îl va păstra
Gheorghe Gaston-Marin () [Corola-website/Science/306585_a_307914]
-
gradul de profesor universitar. Prof. dr. Tudorel Toader a predat următoarele cursuri universitare: Criminologie (1993-1996); Drept penal - Partea specială (din 1994); Infracțiunile prevăzute în legile speciale (din 1999) și Drept penal european (din 2000). În prezent, este și îndrumător de doctorat, specializarea Drept penal. În cadrul Facultății de Drept a deținut funcția de secretar științific al Consiliului Facultății de Drept (1993-1995), membru în Senatul Universității "Al.I. Cuza" Iași (din 1995), prodecan (1995-2003) și decan (din 2004). În anul 2004, a absolvit
Tudorel Toader () [Corola-website/Science/306623_a_307952]
-
francez. Astăzi însă, sub 20% dintre absolvenții de Polytechnique aleg cariera de funcționar sau de funcționar-cercetător, majoritatea - 50% preferând să profeseze în industrie, 20% în sectorul servicii/bănci/asigurări/consultanță, iar circa 10% își continuă studiile printr-o teză de doctorat. École Polytechnique este considerată cea mai prestigioasă instituție de învățământ științific din Franța. Această reputație este clădită atât pe dificultatea concursului de admitere, cât și pe faptul că o bună parte dintre politehnicieni, odată intrați în sfera profesională, acced la
École polytechnique () [Corola-website/Science/306631_a_307960]
-
și termice". Între anii 1967-1971, el a urmat și cursurile Facultății internaționale de drept comparat de la Strasbourg (Franța), pe care le-a absolvit în anul 1971, obținând Diploma superioară de drept comparat. În anul 1972 a susținut examenele generale de doctorat în drept comparat. În anul 1969, și-a încheiat activitatea la Institutul de Cercetări Juridice și după o scurtă trecere pe la Direcția Juridică a Consiliului de Stat (1969-1972), în calitate de consultant de specialitate, Victor Dan Zlătescu a fost încadrat, în anul
Victor Dan Zlătescu () [Corola-website/Science/306627_a_307956]
-
a urcat pe rând treptele ierarhiei didactice: preparator, asistent, lector, conferențiar și, din anul 1991, profesor universitar de drept constituțional și instituții politice. Între anii 1992-1994, a fost șeful Catedrei de Drept public. În prezent, este și conducător științific de doctorat la Facultatea de Drept - Universitatea din București. După Revoluția din decembrie 1989, prof. dr. Ioan Muraru a îndeplinit funcțiile de membru în Comisia de redactare a legii electorale din 1990; membru în Comisia parlamentară pentru redactarea proiectului Constituției României (1990-1991
Ioan Muraru () [Corola-website/Science/306624_a_307953]
-
fi fost fiul nelegitim al geologului Gheorghe Munteanu-Murgoci. După unirea Basarabiei cu România, familia sa se mută la Arad, unde își continuă studiile liceale. Apoi urmează Facultatea de Filozofie din București. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, obține doctoratul în științe sociale cu un studiu intitulat: "Unitățile sociale și marxismul". S-a căsătorit cu Sulamita Constantinescu, de origine evreiască. Au avut 7 copii, printre care doi fii numiți Horia, o fată, Ileana (1950?-2000) și un alt fiu, Radu
Miron Constantinescu () [Corola-website/Science/306660_a_307989]
-
a predat aici cursuri în matematică actuară din 1930 până în 1948. Pe 28 aprilie 1934, el și-a obținut titlul de Doctor în matematică de la Universitatea din București, cu teza "Asupra proprietăților generale ale variabilelor statistice independente". Din comisia de doctorat au făcut parte Dimitrie Pompeiu, președinte, Anton Davidoglu și Octav Onicescu. Începând din 1937, Mihoc a devenit asistentul lui Octav Onicescu, mai întâi în mecanică, apoi în algebră și calculul probabilităților. Între 1942 și 1946 a fost conferențiar de matematici
Gheorghe Mihoc () [Corola-website/Science/306670_a_307999]