22,049 matches
-
rezultatele politice, nici pe cele economice ale introducerii formelor europene. Clasele însă care au suferit economicește pe urma acestei noi stări de lucruri, căzând în mizerie, și fără ca organizarea politică, care le-ar fi fost favorabilă, să le aducă vreun folos - căci nu știau să se folosească de ea - au fost: țărănimea, răzeșii și meseriașii. Țărănimea, neputîn-du-se desființa, a căzut într-o mizerie din ce în ce mai mare; răzeșii au fost ruinați și în parte desființați: meseriașii au fost în mare parte distruși. Pe la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
copie a trecutului. La această stare sufletească a mai contribuit și un alt fapt: firea lui, înnăscută ori câștigată mai târziu, lipsa lui de voință, neputința lui de a reacționa - catehizată în 1 Să se vadă studiul lui Nietzsche asupra "folosului și neajunsurilor studiilor istorice", tratate din punctul de vedere al filozofiei sale energetice, și analizele lui Jules de Gaultier asupra acestui studiu, făcute din punctul de vedere al "bovarismului" său. (La Revue des Idées, 52, și Mercure de France, LXXII
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Eminescu, printr-un număr nespus de mare de slujbași, "o droaie de prefecți, subprefecți, comisari, șpioni polițienești, controlori, controlori de controlori, copiști..., magistrați, portărei, avocați" etc., etc., creați de formele noi, "care iau mare parte din producțiune, consumînd-o fără nici un folos" - prin slujbași care se recrutează din vechile clase pozitive, "îndepărtîndu-se de la producțiune tot mai multe brațe". Această stare socială e apoi caracterizată, cum constată și Eminescu, "prin dezvălirea corupției, lipsei de rușine, de convingeri, de conștiință la partidele noastre politice
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
partidul radical are același program ca și socialiștii, minus numele ("socialist"), care sperie lumea și împiedică răspândirea programului. Cineva, probabil tot autorul broșurii " Ce vor socialiștii romîni", recunoaște că dl Panu are același program ca și socialiștii, insistă însă asupra foloaselor etichetei de "socialist", arătând "însemnătatea psihologică a firmei, influența ei asupra spiritului". Autorul scrie: "Se zice "noblesse oblige", adică faptul că ai un titlu de nobil te face să faci uneori lucruri peste firea ta, ori să te oprești de la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Despre acest singur element al poeziei numită "nouă", cel mai exotic, și cel care dădea mai ales fizionomia poeziei "noi" dinainte de război, voim să vorbim acum. Baudelaire e un poet în toată puterea cuvântului. Lectura lui nu poate aduce decât foloase unui poet român, pentru că din lectura unui poet român trebuie să facă parte orice poet mare. Mai mult, Baudelaire poate da unui poet român folositoare îndrumări tehnice. Dar Baudelaire nu poate fi pentru poezia română ceea ce a fost Lamartine și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Bucureștiul e un Paris. Că Bucureștiul e imitație inferioară de Paris e în ordinea firească a lucrurilor: e un fenomen de importare a formelor noi, menite să creeze, să provoace și fondul. Această capitală e o realitate, organizația ei aduce foloase, lucrurile se pot îmbunătăți, până ce vom avea o adevărată capitală europeană. Dar caricatura poeziei Parisului, baudelairismul bucureștean? Un obiect de utilitate practică, oricât ar fi de prost, are un rost, dacă-ți face un serviciu cât de mic; o poezie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
din primele șase secole. Lucrarea cuprinde jertfa și strădania unor autentici misionari și teologi care s-au născut sau au trăit în spațiul danubiano-pontic și care și-au consacrat întreaga lor viață slujirii lui Hristos și slujirii științei teologice în folosul întregii creștinătăți. Pentru toate vredniciile minții și ale osârdiei lor, pentru duhul rugăciunii și al pocăinței care le-a caracterizat viața, pentru sobrietatea lor în purtări și pentru dulceața contemplației tăcute, ei pot fi așezați printre primii isihaști ai spiritualității
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
într-o calitate sau alta, încât este simțătă la gust o dată ca amară, altă dată ca dulce, iar altă dată ca mirositoare, așa și cuvântul rostit, schimbându-se după starea morală a fiecăruia, se cunoaște din lucrarea lui și din folosul ce-l dă” (Sfântul Grigorie Sinaitul, Capete foarte folositoare în acrostih, v. 93-94, traducere, introducere, note de Pr. prof. D. Stăniloae, în „Filocalia”, vol. 7, București, 1977, p. 123-124). Pornind de la considerentele de mai sus, m-am gândit că ar
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
parohii și alte categorii de cititori, care vor putea aprecia râvna, știința și mai ales credința vie, trăită de către cei ce au slujit la răspândirea Evangheliei pe meleagurile noastre strămoșești. Aduc mulțumiri celor ce au sprijinit tipărirea acestei cărți, spre folosul didactic și sufletesc al tuturor. I. DOI MARI MISIONARI ȘI PĂTIMITORI PENTRU HRISTOS LA DUNĂREA DE JOS: SFINȚII EPICTECT ȘI ASTION Încă din antichitatea creștină, MARTIROLOGIILE răsăritene redactate în limba greacă făceau mențiune despre Epictect și Astion, doi mărturisitori de la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
păgâni” spre a-i încreștina, ci el însuși, împreună cu ucenicii săi, a mers la ei, departe de liniștea scaunului său eparhial. În activitatea sa misionară, Niceta s-a folosit, cu mare succes, de cântarea bisericească în comun. Predica sa despre folosul cântării psalmilor este grăitoare în privința folosirii cântării în comun pentru aproprierea credincioșilor și comuniunea lor într-o singură laudă înălțată lui Dumnezeu. Vrednicul misionar din Remesiana cultiva cântarea în comun în Biserică într-o vreme în care și alți misionari
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe baza unor manuscrise și pe baza studiilor comparative, paternitatea lui Niceta și asupra următoarelor lucrări: De diversis appellationibus (Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos), De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea robilor lui Dumnezeu), De psalmodiae bono (Despre folosul cântării de psalmi) și celebrul imn Te Deum laudamus (Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm). După conținut și după scopul cu care și-a elaborat Sfântul Niceta lucrările sale teologice, ele pot fi împărțite în două categorii: unele catehetice, prin care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Augustin. După Sfântul Niceta, Biserica are o dimensiune spațială și temporală, ea cuprinzând pe „drepții care au fost, care sunt și care vor fi”, cu toții formând un singur trup, prin puterea Sfântului Duh. Ideea aceasta apare și în cuvântarea Despre folosul cântării. Prin taina imnelor, împlinită cu credință - spune Sfântul Niceta - suntem legați de sfinți, adică de profeți și de mucenici, care cântă neîncetat minunile Dumnezeului celui veșnic. Extinderea hotarelor Bisericii într-o oikumenie văzută și nevăzută este exprimată prin expresia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cinci zile și cinci nopți în care omul s-a îngreuiat printr-o amorțire trupească și s-a făcut părtaș la „fapte lumești”. Practic, ea este o îndeletnicire folositoare spre sfințenie, de care nu trebuie să se rușineze cineva. De folosul privegherii se împărtășesc și cei buni și cei răi. „Dacă ești sfânt - spune Sfântul Niceta - iubește privegherile ca să păstrezi comoara priveghind și să rămâi în sfințenie. Dacă ești păcătos, cu atât mai mult silește-te, ca priveghind și rugându-te
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mult silește-te, ca priveghind și rugându-te, să te curățești, strigând mereu cu umilință: «De cele nevăzute ale mele, curățește-mă, Doamne, și de vrăjmași apără pe robul tău» (Psalmul 18, 13, 14)”. Slujba privegherii leagă, prin vechimea și foloasele sale, pe creștinii care sunt în Biserică cu proorocii și sfinții, cu slujitorii Legii și ai Evangheliei, dar mai ales cu Mântuitorul Iisus Hristos, Care a învățat pe ucenici rostul privegherilor, nu numai prin cuvânt, ci și prin exemplul personal
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
creștinii care sunt în Biserică cu proorocii și sfinții, cu slujitorii Legii și ai Evangheliei, dar mai ales cu Mântuitorul Iisus Hristos, Care a învățat pe ucenici rostul privegherilor, nu numai prin cuvânt, ci și prin exemplul personal. Vorbind despre foloasele privegherilor, Sfântul Niceta spune: „Așadar, cine a gustat, a înțeles și a simțit ce greutăți i s-a ridicat de pe suflet priveghind, câtă amorțire a minții este alungată, câtă lumină inundă sufletul celui ce priveghează și se roagă, ce har
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
buna ordine în biserică, adoptând o atitudine de evlavie și rugăciune. În viziunea Sfântului Niceta, credincioșii nu erau simpli spectatori în biserică, ci aveau o anumită funcție liturgică, dând răspunsurile la slujbe, cântând psalmi și și alte cântări liturgice. 2. Folosul cântării în comun la slujbele religioase din Biserică. Din cele mai vechi timpuri, muzica a constituit o podoabă a sufletului omenesc. Biserica a cultivat-o, la rândul ei, cu grijă, considerând-o a fi unul din modurile cele mai expresive
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din cult, în veacul al IV-lea, atât în Răsărit cât și în Apus, deci în spațiul ecumenic al Bisericii. Introducerea cântării în comun la slujbele bisericești a întâmpinat și unele opoziții. De aceea, Sfântul Niceta scria lucrarea sa Despre folosul cântării de psalmi, pentru a răspunde unor acuzații venite din Răsărit că practica psalmodierii și cântarea laudelor duhovnicești n-ar fi potrivite cu evlavia creștină nici cu spiritul învățăturii Sfântului Apostol Pavel, care scria efesenilor: „Vorbiți între voi în psalmi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
46, 7), adică cu pricepere, ca să cântăm nu numai cu suflarea, adică cu sunetul vocii, dar și cu mintea și să medităm ceea ce cântăm, ca nu cumva mintea fiind robită de cuvinte și cugetări străine să lucreze fără niciun folos”. Prin urmare, psalmodierea oferă și un prilej de meditație religioasă asupra ideilor creștine cuprins în textele cântate. O problemă destul de frecventă în Biserica creștină a secolului IV era aceea a influenței muzicii laice asupra cântării bisericești. Uneori, unii creștini aduceau
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
adusă lui Dumnezeu. Psalmii, cântați în comun cu toată luarea aminte, aduc tuturor credincioșilor mângâiere și tărie sufletească, fiind ca un medicament potrivit pentru orice suferință, pentru toți oamenii. „Ce nu vei găsi în psalmi care să nu fie de folos, spre întărire, spre mângâierea neamului omenesc, de orice stare socială, sex sau vârstă?. În ei, pruncul își află hrana, copilul ce să laude, adolescentul și tânărul, dreptar pentru viață, bătrânul află modelul de rugăciune. Femeia învață buna cuvință. Orfanii își
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
curaj celui sărac, pe omul bogat îl mustră ca să se cunoască pe sine. În general, psalmul împarte medicamentele potrivite tuturor celor ce suferă, nu disprețuiește pe cel păcătos, ci îi aduce mântuirea printr-o pocăință născătoare de lacrimi”. De altfel, foloasele cântării de psalmi au fost subliniate de toți cateheții vremii. De pildă, în secolul V, patriarhul Proclu al Constantinopolului preciza că „Psalmodia este întodeauna un izvor de mântuire. Melodia liniștește pasiunile. Cântarea psalmilor descoperă curajul, distruge durerea din rădăcină, usucă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Egipt; III. De incarnatione Domini (Despre întruparea Domnului), în 7 cărți, în care este combătut nestorianismul. Redactarea primei cărți se situiază în timp în jurul anilor 417-418 și începe cu o prefață care ne arată care au fost sarcinile în folosul Bisericii apusene pe care le-a primit Sfântul Cassian de la episcopul Castor. El îi mărturisește lui Leon că nu ar fi scris „Așezămintele mănăstirești” și nici „Convorbirile duhovnicești”, dacă episcopul Castor nu i-ar fi cerut acest lucru: ,,Eu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mâniei, nu mai putem fi temple ale Duhului Sfânt și nici nu ne mai este îngăduit a ne ruga. Pe lângă aceasta, Sfântul Ioan Cassian ne atrage atenția că la plecarea din trup, celelalte virtuți nu ne vor mai fi de folos pentru că vom fi osăndiți de dreptul Judecător pentru mânie și ură (cap. 22). Cartea a IX-a, însumând 13 capitole, combate păcatul tristeții care trebuie înlăturat din întreaga viață sufletească și religioasă pentru că mintea celui stăpânit de tristețe se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mare să scoți din propriul trup îndemnurile la desfrânare, decât să alungi duhurile rele din trupurile altora; este un semn mai măreț să oprești prin virtutea răbdării pornirile ucigașe ale mâniei, decât să poruncești stăpânitorilor văzduhurilor; este de mai mare folos să-ți ferești inima de mușcăturile lacome ale deznădejdii, decât să îndepărtezi bolile trupești ale altora; este o virtute mai mare să-ți vindeci bolile propriului suflet, decât pe cele ale trupului altuia (cap. 8 ). Cuvântarea a XVI-a (28
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aduc mântuirea, în schimb pot fi modificate lucruri ce sunt primejdioase pentru viața noastră (severitatea postului, abținerea continuă de la vin sau untdelemn, continuitatea lecturii sau a meditației) (cap.28) pentru că, încheie Cassian, ,,este mai mare grija de a fi de folos decât de a fi lăudat” (cap. 30). Al treilea ciclu sau secțiune a ,,Convorbirilor duhovnicești“, care cuprinde Convorbirile XVIIIXXIV, debutează tot cu o Prefață a lui Cassian din care aflăm câteva detalii importante. Această serie este dedicată Sfinților frați Iovinianus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
semnele iertării. Fiind interesați de culmea adevăratei renunțări pe care o percepeau ca fiind foarte greu de realizat, Cassian și Gherman primesc lămuriri suplimentare de la Avva Pinufius și află astfel că unul dintre mijloacele foarte importante este pocăința, ale cărei foloase, putere și har sunt foarte mari. După Pinufius, definiția desăvârșită a iertării păcatului este ,,să nu mai săvârșim în nici un chip păcatele pentru care ne pocăim sau pentru care conștiința noastră are remușcări” (cap. V). Iertarea păcatelor se înfăptuiește prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]