22,190 matches
-
variante, similare, precum "democrație dialogică" (Giddens, 1998) sau "democrație reflexivă" (Beck, 1999) au apărut frecvent. Oprindu-ne la prima expresie, se elimină imediat o confuzie lingvistică (v. Bobbio, 2002): termenul "deliberativ" nu face referire la adoptarea deciziilor (așa cum sugerează termenul italian deliberazione ("deliberare"), ci la faza anterioară deciziei, cea a dezbaterii și a dialogului. În acest sens, aspectele cele mai interesante din spatele acestei concepții de democrație sunt: a) revalorificarea participării directe la dezbaterea politică, cel puțin în cadrul limitat al localismului; b
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1999, Developing Democracy: Toward Consolidation, Baltimore, Md., Johns Hopkins University Press. 2002, "Thinking about hybrid regimes", în Journal of Democracy, 13 (2). Di Palma, G., 1978, "Destra, sinistra, centro? Sulla legittimazione di partiti e coalizioni nel Sud Europa", în Rivista Italiana di Scienza Politica, 8. 1990, "To Craft Democracies", în G. Di Palma, Essays on Democratic Transitions, Berkeley, University of California Press. Dix, R.H., 1982, "The breakdown of authoritarian regimes", în The Western Political Quarterly, 35. Dobry, M., 2000, Democratic and
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
The Armed Bureaucrats, Boston, Houghton Mifflin. Finer, S.E., 1962, The Man on the Horseback, London, Pall Mall. 1970, Comparative Government, Harmondsworth, Penguin Books. 1975, Adversary Democracy and Electoral Reform, London, Wigram. 1980, "Militari e politica nel Terzo Mondo", în Rivista Italiana di Scienza Politica, 10. Fishman, R.M., 1990, "Rethinking state and regime: Southern Europe's transition to democracy", în World Politics, 1990, pp. 422-440. Fisichella, D., 1976, Analisi del totalitarismo, Firenze-Messina, D'Anna. Foweraker, J. și Krznaric, R., 2000, "Measuring liberal
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Problems of Implementation în Southern and Eastern Europe, în Zielonka (ed.) [2001]. (ed.), 1991, Costruire la democrazia: gruppi e partiti in Italia, Bologna, Il Mulino. Morlino, L. și Mattei, F., 1992, " Vecchio e nuovo autoritarismo nell'Europa Mediterranea", în Rivista Italiana di Scienza Politica, 22 (1), pp. 137-160. Morlino, L. și M. Tarchi, 1996, "The dissatisfied society: Protest and support in Italy", în European Journal of Political Research, 30 (2), pp. 41-63. Munck, G. și Skalnik Leff, C., 1997, "Modes of
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1992, "Concepts of political parties", în Journal of Theoretical Politics, 4 (2), pp. 143-159. Powell, C.G., 1982, An Economic History of the British Building Industry 1815-1979, London, Methuen. Predieri, A., 1963, La produzione legislativa, în G. Sartori (ed.), Il Parlamento italiano 1946-63, Napoli, Esi. Pridham, G., 1994, Democratic Transitions in Theory and Practice: Southern European Lessons for Eastern Europe, în Pridham și Vanhanen [1994]. 2000 The Dynamics of Democratization: A Comparative Approach, London - New York, Continuum. Pridham, G. și P.G. Lewis, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1950-1990, Cambridge, Cambridge University Press. Putnam, R.D., 1973, The Beliefs of Politicians, New Haven, Conn., Yale University Press. 1993, Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy, Princeton, N.Y., Princeton University Press; trad. it. La tradizione civica nelle regioni italiane, Milano, Mondadori, 1997. 2000, Bowling Alone. The Collapse and Revival of American Community, New York, Touchstone. Pye, L.W., 1972, China: An Introduction, Boston, Little, Brown & Co. Rabushka, A. și K. Shepsle, 1972, Politics in Plural Societies: A Theory of Democratic
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1984. Rokkan, S., 1970, Citizens, Elections, Parties: Approaches to the Comparative Study of the Processes of Development, Oslo, Universitetforlaget; trad. it. Cittadinza, elezionzi, partiti, Bologna, Il Mulino, 1982. Rose, R., 1975, "Risorse dei governi e sovraccarico di domande", în Rivista Italiana di Scienza Politica, 5. Roth, G., 1963, The Social Democrats in Imperial Germany, Totowa, N.J., The Bedminster Press; trad. it. La socialdemocrazia nella Germania imperiale, Bologna, Il Mulino, 1971. Rouquie, A., 1975, "L' hypothèse "bonapartiste" et l'emergence des systèmes
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Colo., Lynne Rienner. Schmitter, P.C., 1974, "Still the Century of Corporatism?", în F. Pike e T. Stritch (eds.), The New Corporatism, Notre Dame, Ind., University of Notre Dame Press. 1984, "Patti e transizioni: mezzi non democratici a fini democratici?", în Rivista Italiana di Scienza Politica, 14. 1991, Comparative Politics at the Crossroads, Madrid, Instituto Juan March de estudios e investigaciones. 1992, "The Consolidation of Democracy and Representation of Social Groups", în American Behavioral Scientist, 35 (4/5). 1999, The Limits of Horizontal
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Union and... Why Bother, Lanham, Md., Rowman & Littlefield; trad. it. Come democratizzare l'Unione europea e perché, Bologna, Il Mulino, 2000. Schmitter, P.C. și I. Brouwer, 2000, "Promozione e protezione della democrazia. Il concetto, le ricerche, la valutazione", în Rivista Italiana di Scienza Politica, 2, pp. 187-226. Schmitter, P.C. și T. Karl, 1993, "What Democracy Is... and Is Not", în L. Diamond și M. Plattner (eds.), The Global Resurgence of Democracy, Baltimore, Md., Johns Hopkins University Press, pp. 39-52. Schulz, A
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
lucru este valabil până la sfârșitul deceniului, când o criză de guvern a dat naștere la formarea unui nou guvern bazat pe alianțe, de neconceput anterior, între comuniști și Noua Democrație (Morlino, 1998, cap. 2). 49 În cincisprezece ani, legitimitatea democrației italiene s-a extins, ducând la realizarea unei legitimări inclusivă a regimului democratic (la sfârșitul anilor șaptezeci). Legitimarea excludea doar mișcările neofasciste ale Mișcării sociale italiene. 50 A se vedea în acest sens definiția de cleavage sugerată de Bartolini și Mair
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
între comuniști și Noua Democrație (Morlino, 1998, cap. 2). 49 În cincisprezece ani, legitimitatea democrației italiene s-a extins, ducând la realizarea unei legitimări inclusivă a regimului democratic (la sfârșitul anilor șaptezeci). Legitimarea excludea doar mișcările neofasciste ale Mișcării sociale italiene. 50 A se vedea în acest sens definiția de cleavage sugerată de Bartolini și Mair (1990: 215) care se bazează pe trei elemente: primul este empiric, al doilea normativ și al treilea organizatoric/ comportamental. A se vedea, de asemenea, eseul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fi amintit, totuși, faptul că, pentru toate cele patru țări, dincolo de specificul lor, un sistem de partid predominant a existat în toate cazurile. Pentru o analiză mai detaliată a subiectului a se vedea Morlino (1998, cap. 7). 53 Analiza cazului italian se bazează pe Morlino și Tarchi (1996). 54 Este interesant de observat cum, în campania electorală din 1994, dar și după aceea, Berlusconi și coaliția de centru-dreapta au încercat să revitalizeze vechiul laitmotiv crestin-democrat al anticomunismului, devenit temă a campaniei
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
generale, stabile, clare și structurate ierarhic; iii) se aplică (în cazuri particulare) de către instanțe independente față de puterea politică, fiind accesibile tuturor; deciziile respectă cerințele procedurale și stabilesc vinovăția printr-un proces ordinar". 78 De exemplu, o analiză completă a cazului italian se regăsește acum în Della Porta și Morlino (2001). 79 Nu se vor aborda aici problemele teoretice care decurg din relația dintre responsabilitate și receptivitate în contextul teoriei democrației reprezentative. Asupra acest punct (v. Sartori, 1987). 80 De exemplu, una
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
King (1990), Huber și Powell (1994). 82 Pentru informații privind corupția, a se vedea Della Porta și Meny (1997) și Della Porta și Vannucci (1999). 83 Un manual (Careni, 2002) dezbate drepturile fundamentale protejate de democrație, exemplificând nu doar cazul italian. Se va folosi această lucrare pentru analiza cadrului juridic general. 84 Aceasta este o egalitate înscrisă în sistemul juridic, fiind inclusă în manualele de drept constituțional (v. Caretti, 2002, cap. 5). 85 Acest citat face "pur și simplu" parte din
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
analiza cadrului juridic general. 84 Aceasta este o egalitate înscrisă în sistemul juridic, fiind inclusă în manualele de drept constituțional (v. Caretti, 2002, cap. 5). 85 Acest citat face "pur și simplu" parte din punctul 2, art. 3 al Constituției Italiene (Caretti, 2002: 150-151). 86 Pe site-ul web al Uniunii Europene și pe cel al Camerei Deputatilor se poate consulta textul Cartei (primul site prezintă, de asemenea, o serie de comentarii și analize). 87 Pentru problema semnificațiilor democrației la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Alexandrescu și M. Zamphirescu. Apare romanul Don Juanii din București (nesemnat, atribuit ulterior lui Pantazi Ghica și deopotrivă lui Radu Ionescu), precedat de o scrisoare cu interesante considerații asupra genului. N. Filimon dă cronici la spectacolele de operă ale teatrului italian. Radu Ionescu, N. Strădescu și Pantazi Ghica susțin rubrica „Teatrul Național”. În cadrul rubricii „Literatura română”, Radu Ionescu comentează scrierile lui G. Baronzi și traducerea lui C. Aristia din Iliada lui Homer. El condamnă moda dramelor „epileptice”, produse ale degradării romantismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
Fiumi. În martie 1940, Teatrul Național din București reprezintă, în versiunea românească a lui C., premiera poemului dramatic Luna vinovată de Massimo Bontempelli. Pleacă definitiv din țară în 1948, stabilindu-se în Italia, la Milano. Traducerile lui C. din poezia italiană se disting mai ales prin corectitudinea față de original (nu numai ca expresie, ci și ca versificație), precum și prin resursele lingvistice surprinzătoare pe care tălmăcitorul le descoperă în structurile lirice ale limbii române (Perpessicius). S-a menționat, de asemenea, selecția riguroasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]
-
noiembrie 1972 a avut loc o întîlnire de lucru cu membrii Clubului de la Roma pe tema creșterii economice. Ați pregătit această întîlnire cu Aurelio Peccei. J.R. Aurelio Peccei, fondatorul Clubului de la Roma, mort acum cîțiva ani, era un mare industriaș italian. Primele lucrări ale Clubului de Roma au suscitat în 1972 proteste vehemente, deoarece textul Clubului de la Roma a fost confundat mai mult sau mai puțin voluntar cu un alt text ce preconiza "creșterea zero". Clubul de la Roma scotea în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
idee. Or, știam foarte bine că celorlalte țări li se părea insuportabilă tradiția de aroganță a Franței, de care puțini francezi sînt conștienți. M-am gîndit deci să fac în așa fel ca ideea mea să fie vîndută de ministrul italian, astfel încît să nu mi-l fac dușman. Aveam noroc, pentru că acesta era un profesor de filosofie și nu un militant din sudul Italiei incomodat de presiuni mafiote. Totul s-a petrecut foarte bine. Am putut face asta pentru că aveam
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
H.[ildebrand] (28.XI.1878, București - 29.I.1923, București), poet și traducător. Este fiul profesorului Giovanni Luigi Frollo, titular al Catedrei de istorie a literaturilor neolatine de la Universitatea din București, autor al primei gramatici a limbii italiene în românește. Vrând să devină preot, F. studiază între 1889 și 1899 la seminarele catolice din București și din Iași. Apoi, schimbându-și gândul, pleacă la Roma, unde se inițiază în filosofie și în dreptul canonic. Revenit în țară, dă curs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
asta servea, se ridica, se ducea, venea [...] Erau atitudini, comportamente pe care le deprinsese în familia socrilor și le păstrase ; el simțea asta, se potriveau cumva cu botinele, cu paltoanele de catifea, cu mănușile strîmte, cu oțetul maroniu și scriitorul italian ; cam așa fusese mereu, chiar cînd era mică, avea vreo opt ani, văzuse el bine și i-o spunea uneori la masă, era o burgheză, nu făcea zgomot cînd își mînca supa. Ironia face ca, odată devenită profesoară și împlinind
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rapid, omul nu și-a mai găsit locul, supraviețuind propriei legende de fondator cultural. Poezia lui V. poartă, adânc încrustată, pecetea unui gust de epocă. Vizibile mai mult decât oriunde în erotică, înfluențele vin dinspre lirica neoanacreontică, dinspre clasicismul epigonic italian și „mica poezie” franceză de sfârșit de secol XVIII. Astfel, Anacreon, Athanasios Hristopoulos, Metastasio (din care traduce canțoneta La partenza), Giambattista Marino (ale cărui Canzone dei baci le imită în Baciurile sale), Gabriello Chiabrera, Claude-Joseph Dorat, Évariste Parny, Jacques Delille
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
unei națiuni, că acestea îl smulg din preocupările sale materiale, îi dau sentimentul frumosului, și astfel acționează favorabil asupra manierelor, obiceiurilor, moravurilor și chiar asupra industriei sale. Putem să ne întrebăm unde ar fi ajuns muzica în Franța fără Teatrul Italian și fără Conservator; pictura și sculptura, fără colecțiile și muzeele noastre. Putem să mergem mai departe și să ne întrebăm dacă, fără centralizarea și prin urmare subvenționarea artelor frumoase, acest gust distins, care este apanajul nobil al muncii franceze și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lume, cu alte cuvinte, „discursul se rostește întotdeauna în legătură cu ceva: el se referă la o lume pe care pretinde să o descrie, o exprimă ori o reprezintă.” (P. Ricoeur, 1999:98). În opoziție cu cele afirmate mai sus, un autor italian (Pagliaro) va afirma că „realitatea în complexitatea ei este în esență incomunicabilă. Fapt este că semnul lingvistic este doar o trimitere, o aluzie...” (apud Tullio de Mauro, 1978:197). Spre această idee va tinde și concepția wittgenseiniană în a doua
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Început ca hermeneutică, demersul critic inaugurat de I. tinde către ceea ce autorul numește „hermenoetică” - metodă interpretativă ce încifrează înțelesul dianoetic al textului în sensuri noetice. Cartea de debut a lui I., Generația lui Neptun (1967), analizează implicațiile teoretice ale mișcării italiene neoavangardiste intitulate Grupul ’63. Eveniment premergător a ceea ce mai târziu se va numi postmodernism, resurecția spiritului avangardist se face pe fondul opoziției manifeste față de avangarda istorică, acuzată de membrii Grupului ’63 de superficialitate și ineficiență. Vechiului avangardism al „generației lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]