215,260 matches
-
Onorar”, în text) al Academiei Române din „24 maiu” 1922 până în 1948 și repus în drepturi din 1991 (post mortem) și "doctor honoris causa" al universității din Coimbra, Portugalia, al cărui membru era din 1912. Autor a cel puțin 77 de publicații științifice scrise aproape toate în limba franceză (multe în "Bulletin astronomique. Revue générale des travaux astronomiques"), dar are și puține articole în română, rusă și germană, multe publicate în Memoriile Secțiunii Științifice ale Academiei Române, în limba română sau în cea
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
mai mulți ani în ziare și reviste ca : "Amfiteatru", "Suplimentul literar-artistic al Tineretului liber", "Contemporanul", "Cronica Română", "Național", "Timpul - 7 zile", "Literatorul", "Arc", "Cotidianul", "România literară", "Clipa", "Adevărul literar și artistic", "Națiunea", "Caiete critice". Din 2010 este redactor șef al publicației culturale "Literatorul", editată de Biblioteca Metropolitană București. A primit premiul pentru proză „Ion Creangă“ al Academiei Române (1991), premiile de proză și de critică ale Asociațiilor Scriitorilor din Cluj-Napoca și București (în 1995, respectiv în 2007), Premiul Național "Marin Sorescu" (2003
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
membru al Grupului pentru Dialog Social. Este de asemenea membru în Comitetul educațional al "Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”" și membru al "European Association for Jewish Studies" (Oxford, UK). Este membru în board-ul editorial al publicațiilor "Journal for the Study of Antisemitism", "Journal of Contemporary European Antisemitism", "Studia Hebraica" și al editurii "Hasefer". Este colaborator permanent al Revistei 22. A urmat în 1974 cursuri post-universitare de studii orientale la Universitatea din București (profesori: Sergiu Al-George și
Andrei Oișteanu () [Corola-website/Science/298972_a_300301]
-
nu al Belgiei”), făcând aluzie la Regele Baudouin I al Belgiei, care a refuzat să semneze legea belgiană ce legalizează avortul. Regele Spaniei a aprobat Legea 13/2005 pe 1 iulie 2005; aceasta a apărut în "Boletín Oficial del Estado" (publicația oficială a guvernului spaniol) pe 2 iulie 2005 și a intrat în vigoare pe 3 iulie 2005. Un sondaj din aprilie 2005, realizat de "Centro de Investigaciones Sociológicas" (Centrul pentru Investigații Sociologice, o agenție guvernamentală) a constatat că 66% dintre
Căsătorii între persoane de același sex în Spania () [Corola-website/Science/298946_a_300275]
-
dreptul să se căsătorească cu parteneri de același sex provenind din țări care nu recunosc această formă de căsătorie. Căsătoria rezultantă ar fi validă în Spania, dar nu neapărat în țara de origine a partenerului străin. O ordonanță apărută în publicația oficială a guvernului afirmă: „O căsătorie între un spaniol și un străin sau între doi străini rezidenți în Spania va fi validă din cauza aplicării legii spaniole materiale, chiar dacă legislația națională a cetățeanului străin nu permite sau nu recunoaște validitatea acestor
Căsătorii între persoane de același sex în Spania () [Corola-website/Science/298946_a_300275]
-
stimulare mentală" (la Universitatea Cultural-Științifică - sala Dalles) și ședințe ale unui cerc de practică isihastă „Oratio mentis" (la Casa de Cultură a Studenților). La sfârșitul anului 1991, părăsește revista „Arhetip" și, împreună cu Radu Ștefan și yoghinul Mario Sorin Vasilescu, fondează publicația și editura „Axis Mundi" (revistă al carei redactor-șef devine și care se autodesființează după doar un număr).
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298975_a_300304]
-
abia în 1908.În 1894 publică primul volum de nuvele "Amori senza amore" (Iubiri fără iubire). Tot în 1894 se căsătorește cu Maria Antonietta Postulano, fiica unui asociat al tatălui său, cu care va avea trei copii. Colaborează la numeroase publicații italiene cu articole critice, nuvele. Lucrează din 1897 ca profesor. În 1898 fondează revista literară "Ariel", unde publică prima sa piesă de teatru, "L'epilogo" (Epilogul). Accidentul produs în 1903 la mina de sulf a tatălui său declanșează un șir
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298978_a_300307]
-
organizație denumită Komsomol. A absolvit Universitatea de stat din Dnipropetrovsk, fiind licențiată în economie. Înainte de a deveni prima femeie prim-ministru din Ucraina, a fost, alături de Viktor Iușcenko, unul din liderii importanți ai Revoluției Portocalii. În această perioadă unele dintre publicațiile din Occident au denumit-o Ioana D'Arc a acestei Revoluții. Înainte de a face carieră în politică, a fost o femeie de afaceri de succes în domeniul industriei gazelor naturale, acest lucru ajutând-o să devenă bogată. Revista Forbes o
Iulia Timoșenko () [Corola-website/Science/298992_a_300321]
-
se trezesc să vadă și ei același lucru". Paulo a fost copleșit de succesul de care s-a bucurat cartea. "Acesta este un moment foarte special pentru mine" a spus el. Editorul său a ținut să încheie: " Sper ca această publicație să rămână la fel de incitantă în timp și să aibă succesul pe care l-a avut povestea "'Latinoamericanul". Zece ani mai târziu, în 2002, John Loudon îi scrie lui Paulo: "Alchimstul a devenit una din cele mai importante cărți din istoria
Alchimistul () [Corola-website/Science/299011_a_300340]
-
ajungând în prezent la 96 de zone la nivelul întregii țări. Astăzi, Avon România are un centru de distribuție în București, la Chiajna, de unde se livrează produse în România, Bulgaria, Moldova, Albania și Macedonia. Broșura Avon este cea mai citită publicație de beauty din România, cu un tiraj de peste 700.000 de exemplare. Avon a stabilit record după record și a devenit un model pentru alte țări, fapt dovedit și prin premiile câștigate pe parcursul anilor: A ajuns un nume important pe
Avon () [Corola-website/Science/299012_a_300341]
-
și în felul acesta au format grupul „adventiștilor de sâmbătă”. Protagoniștii evidenți ai grupului au fost soții James White și Ellen G. White, care au contribuit la răspândirea doctrinei adventiste. În afară de predicarea directă, adventiștii au răspândit mesajul lor prin nenumărate publicații și, în 1855 la Battle Creek în Michigan s-a născut prima editură adventistă. Adventiștii de ziua a Șaptea au constituit o organizare stabilă în 1861 prin fondarea „Conferinței de la Michigan a Adventiștilor de Ziua a Șaptea”; alegerea numelui a
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
perversiuni, păcate odioase împotriva naturii, împotriva Creatorului și împotriva umanității. Perspectiva Bisericii Adventiste față de "Kinship Connection" poate fi înțeleasă din cazul procesului intentat în 1987 asociației "SDA Kinship International", pentru violarea mărcii înregistrate. Mijloacele media adventiste aduc informații pe calea publicațiilor tipărite, a radioului și a televiziunii, în întreaga lume. Biserica Adventistă are o lunga istorie a comunicării media care a început în anul 1840, prin mișcarea millerită care folosea publicațiile tipărite. O parte din mijloacele media este susținută în mod
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
violarea mărcii înregistrate. Mijloacele media adventiste aduc informații pe calea publicațiilor tipărite, a radioului și a televiziunii, în întreaga lume. Biserica Adventistă are o lunga istorie a comunicării media care a început în anul 1840, prin mișcarea millerită care folosea publicațiile tipărite. O parte din mijloacele media este susținută în mod direct de către biserică, în timp ce o altă parte este susținută fie prin mijloace proprii, fie din donații. Principalele medii de comunicare ale Bisericii Adventiste sunt conectate la rețeaua mondială de difuzare
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
financiară și pe ordinea socială. Partidul se dorea a fi reformist și era susținut electoral de înalta aristocrație și burghezie, precum și de clasa mijlocie cu nivel înalt de educație și de puțini muncitori, bucurându-se și de sprijinul prestigios al publicațiilor Times, Daily Express, Daily Telegraph și Daily Mail. Partidul Laburist intră și el în forță în clasa politică, obținând 30% din sufragii, devenind în 1926 partidul cu cel mai mare număr de aderenți,având personalități politice că Ramsay MacDonald, Sydney
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
radical, colectivist, egalitar, devenind treptat tot mai liberal și prudent, fiind un partid al justiției sociale, progresist, pacifist și antifascist. Susținători din rândurile muncitorilor calificați și intelectuali erau recrutați din Yorkshire, districtele miniere din Țară Galilor și Londra, având ca publicație Daily Herald. În timp ce cele două partide se aflau în plină ascensiune, Partidul Liberal se află într-un lung declin datorită conflictelor dintre liderii Lloyd George și Asquith, în ciuda succeselor din trecut că progresele sociale, autonomia Irlandei și obținerea victoriei în
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
autonomia Irlandei și obținerea victoriei în primul război mondial. Era permanent pe locul 3, iar din 1928 avea un program mai radical gravat după concepțiile lui Keynes. Avea că principale personalități pe Șir John Simon și Walter Runciman, având ca publicație liberală Manchester Guardian. Partidul Comunist Britanic a fost creat în 1920, având 10 000 de aderenți și chiar a trimis doi deputați în Parlamentul Britanic. Deși a profitat de pe urmă tensiunilor sociale, nu a putut să mobilizeze un număr suficient
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
1920, având 10 000 de aderenți și chiar a trimis doi deputați în Parlamentul Britanic. Deși a profitat de pe urmă tensiunilor sociale, nu a putut să mobilizeze un număr suficient de nemulțumiți în "marșul foamei" din 1932, chiar dacă beneficiau de publicații muncitorești ca Daily Worker. Uniunea Britanică a Fasciștilor a luat naștere în 1931, creată de fostul ministru laburist, Oswald Mosley, având 20 000 de susținători proveniți din clasele mijlocii, mai ales din Londra. În 1936 a fost votată Legea Ordinii
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
evaluarea impactului unei politici la nivel local sau regional. Rezoluții Rezoluțiile îi permit Comitetului să își exprime opinia cu privire la chestiuni importante și de actualitate. Grupurile politice ale CoR sau 32 de membri ai CoR pot elabora rezoluții. Studii și alte publicații CoR redactează studii cu privire la diferite aspecte ale dimensiunii locale și regionale a UE (educație, transport, probleme sociale, extindere etc.). Studiile sunt elaborate cu ajutorul unor experți externi. CoR editează și publicații, atât pentru publicul larg, cât și pentru actorii de la nivel
Comitetul Regiunilor () [Corola-website/Science/304493_a_305822]
-
de membri ai CoR pot elabora rezoluții. Studii și alte publicații CoR redactează studii cu privire la diferite aspecte ale dimensiunii locale și regionale a UE (educație, transport, probleme sociale, extindere etc.). Studiile sunt elaborate cu ajutorul unor experți externi. CoR editează și publicații, atât pentru publicul larg, cât și pentru actorii de la nivel local și regional, fiind menite să îi explice activitățile și să contureze evoluțiile politice actuale. Evenimente Ca loc de întrunire pentru regiuni și orașe, CoR organizează conferințe, seminarii și expoziții
Comitetul Regiunilor () [Corola-website/Science/304493_a_305822]
-
a anului următor, Forrest J. Ackerman i-a dat tânărului de numai 19 ani bani pentru a merge prima conferință mondială science fiction ținută la New York și a sponsorizat fanzinul lui Ray Bradbury "Futuria Fantasia". Bradbury a scris majoritatea numerelor publicației care avea mai puțin de 100 de exemplare. Între anii 1941 și 1947 a colaborat la revista de film a lui Rob Wagner "Script". Respins de la serviciul militar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial din cauza problemelor de vedere, Ray
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
pentru trei zile mulțimea s-a adunat pentru a-l jeli pe Stalin, lucru care a făcut imposibil transportul sicriului cu trupul neînsuflețit al lui Prokofiev la sediul Uniunii Compozitorilor pentru serviciile funerare. Este înmormântat la Cimitirul Novodevichy din Moscova. Publicația muzicală de bază a Uniunii Sovietice a anunțat moartea lui Prokofiev într-un scurt articol la pagina 116; primele 115 pagini au fost dedicate morții lui Stalin. De obicei moartea lui Prokofiev este atribuită unei hemoragii cerebrale. Deși bolnav cronic
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
consilier parlamentar, la "Serviciul pentru Presă, Relații Publice și Imagine al Senatului României, "ani pe care i-a rememorat în volumul "În centrul ciclonului", publicat în 2012, la "Editura Eminescu". Din iunie 2009 colaborează, ca jurnalist freelancer, la mai multe publicații centrale. În noiembrie 1990 a fondat, împreună cu un grup de scriitori, "Editura Tudor Arghezi." Ca jurnalist, a avut șansa să călătorească și să realizeze reportaje în țări precum India, Pakistan, China, Mongolia, Sri Lanka, Ghana, Côte d'Ivoire, Liberia, Statele Unite ale
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
Centrul de Documentare și Informare din Cârțișoara, inaugurat în decembrie 2011 și accesibil tuturor membrilor comunității locale, poartă numele lui Mircea Florin Șandru. De-a lungul timpului, Mircea Florin Șandru a colaborat cu grupaje de poezie și eseuri la următoarele publicații: „Actualitatea literară”, „Amfiteatru”, „Ante Portas”, „Argeș”, „Astra”, „Bucureștiul literar”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Echinox”, „Facla literară”, „Flacăra”, „Gazeta Cărților”, „ Literatorul, „Luceafărul”, „Nomen Artis”, „Nord literar”, „Orizont”, „Poezia”, „Ramuri”, „România literară”, „Sintagme literare”, „Slast”, „Steaua”, „Sud”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Balkan
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
în francmasonerie împreună cu soția sa, Claudia Millian-Minu-lescu. La 11 aprilie, 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viață la București și este înmormântat la Cimitirul Bellu. Director general al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile simboliste "Revista celorlați" și "Insula". A debutat cu versuri în revista "Povestirea vorbii". S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
La Périchole", reprezentată în 1868. Anul 1868 a fost marcat de reformele liberale ale lui Napoleon, prin care au fost permise libertatea presei și demonstrațiile. Cu acest prilej a devenit manifestă fervența mișcării republicane, care s-a descărcat prin numeroase publicații radicale și tumulturi de stradă. Operetele lui Offenbach nu s-au mai bucurat, în această atmosferă tulbure, decât cel mult de succese sezoniere. Ele nu mai atingeau nervul publicului parizian, care (re)descoperise în operetele lui Hervé un mod mai
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]