21,884 matches
-
care, în imaginația autorilor săi, nu ar avea nici o șansă de realizare dacă nu sunt însoțite de amenințări, șantaj sau alte acte violente menite să arate determinarea lor. Efectul psihologic al acestor acte este cu atât mai mare, cu cât amenințarea sau violența se exercită împotriva unor persoane luate la întâmplare, străine de scopul urmărit 2. Unul dintre factorii importanți care au facilitat extinderea violenței teroriste rezidă fără îndoială în atitudinea laxă față de aceasta adoptată timp de mulți ani de catre autorități
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Terorismul din zilele noastre, indiferent de argumentele pe care le invocă, se dovedește a fi una dintre formele cele mai agresive ale violenței cu care se confruntă omenirea, iar mijloacele și metodele folosite, scopurile urmărite și consecințele lor constituie o amenințare extrem de gravă pentru popoarele lumii. 4. Prin acțiunile sale, terorismul încalcă, de asemenea, în mod grav, anihilează drepturile și libertățile fundamentale ale omului, dreptul la viață și la integritate corporală, dreptul la pace, la dezvoltare, la securitate și demnitate, dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
iunie 1940, a declarat că pentru a evita declanșarea războiului "se vede silit" să evacueze Basarabia și Nordul Bucovinei. De fapt, România nu a cedat aceste două provincii care sunt trup din trupul său, ci doar le-a evacuat sub amenințare. Fărâmițarea ulterioară a teritoriului anexat, prin punerea părților lui de Nord și Sud sub administrația Ucrainei, a constituit continuarea politicii staliniste de deznaționalizare forțată a provinciilor locuite de români. Toate aceste acte, ca de altfel și celelalte acțiuni de forță
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și a altor date În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din UEUS-AJ, statul solicitant poate utiliza dovezile sau informațiile primite de la statul solicitat: în scopul anchetelor și acțiunilor penale (articolul 9 alineatul (1) litera (a) din UEUS-AJ), pentru a preveni o amenințare imediată și gravă la siguranța sa publică (articolul 9 alineatul (1) litera (b) din UEUS-AJ), în procedurile sale judiciare sau administrative nepenale legate direct de anchete sau acțiuni (articolul 9 alineatul (1) litera (c) din UEUS-AJ). în orice alt scop
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a înarmărilor, inclusiv a celor nucleare, prin definitivarea constituirii blocurilor militare, integrarea celor două state germane în alianțe internaționale opuse, adoptarea de către Statele Unite a doctrinei represaliilor masive și promovarea diplomației pe "marginea prăpastiei", ca răspuns la ceea ce era perceput drept amenințarea sovietică pentru Occident. De ambele părți, era un curs către confruntare de natură să ducă, probabil inevitabil, la criza rachetelor din Cuba (1962). Privind retrospectiv, această criză în care omenirea s-a aflat la un pas de un nou război
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
17 noiembrie și Spania, la 8 februarie 1968. Japonia, țara care cunoscuse deja ororile unor bombardamente atomice, ceruse în septembrie 1967 în Adunarea generală a ONU puterilor nucleare să adopte măsuri menite să garanteze securitatea țărilor nenucleare împotriva atacului sau amenințării cu folosirea armelor nucleare. Se crea astfel o presiune internațională care determina adoptarea la 19 iunie 1968 de către Consiliul de Securitate a Rezoluției 255 (1968), cuprinzând măsuri de asigurare a securității pentru țările nenucleare, în condițiile intrării în vigoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
forță în relațiile dintre aceste state, rezolvarea oricăror dispute internaționale prin mijloace pașnice, cooperarea bazată pe respectarea principiilor suveranității naționale, egalității în drepturi, neamestecului în treburile interne, integrității teritoriale. În centrul unui astfel de sistem se afla repudierea forței și amenințării cu folosirea forței. Un document politic clar și angajant, rezultat din negocieri purtate între toate statele participante, și anumite structuri care să asigure continuitatea preocupărilor și eforturilor comune, urma să statornicească un sistem de securitate și cooperare viabil și de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
mod concret, interlocutorul lor eram eu, Romulus Neagu asigurând traducerea în limba rusă limbă pe care o vorbea foarte bine, întrucât făcuse studii la Moscova. Discuțiile pe teme de fond ale Consultărilor au alternat în repetate rânduri cu atacuri și amenințări directe la adresa delegației noastre, în care, alături de ceilalți, Zorin își exersa din nou spiritul polemic prin care excelase la ONU. Doar pentru a oferi o imagine despre atmosfera și tonul în care s-a discutat reproduc unele dintre întrebările care
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
care, alături de ceilalți, Zorin își exersa din nou spiritul polemic prin care excelase la ONU. Doar pentru a oferi o imagine despre atmosfera și tonul în care s-a discutat reproduc unele dintre întrebările care ni se adresau și dintre amenințările proferate:"Voi pe cine reprezentați aici? România este membră a Tratatului de la Varșovia sau a NATO? Cine este acest Lipatti, care nici nume românesc nu are? Veți vedea luni, la reluarea lucrărilor, numai 'natoiștii' vor vota în favoarea propunerii voastre...Vom
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
delegații, se trecea la stabilirea ordinii de zi a viitoarei conferințe. Tările membre ale Tratatului de la Varșovia conveniseră la Budapesta (iunie 1970) că respectiva conferință ar putea examina trei probleme: înfăptuirea securității europene și renunțatea la folosirea forței sau la amenințarea cu folosirea ei în relațiile dintre statele din Europa (referirea la renunțarea la forță fusese introdusă la insistența României); lărgirea legăturilor comerciale, economice, tehnico-științifice și culturale pe baza egalității în drepturi, în scopul dezvoltării colaborării politice între statele europene; crearea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
reprezente un punct distinct al ordinii de zi și manifestau mari rezerve în legătură cu ideea constituirii unui organism permanent care să se ocupe de chestiunile privind securitatea pe continent. Pentru România, cardinală era dezbaterea problematicii privind renunțarea la forță și la amenințarea cu folosirea ei în relațiile intereuropene; de aceea, înscrierea ei pe un prim plan în agenda viitoarei Conferințe constituia o țintă esențială a delegației. Se conturau astfel, încă de la început, obiectivele prioritare: pentru URSS, legitimarea printr-un document politic major
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și cooperării în Europa evidențiază unele puncte cheie, la care mă voi referi sumar în cele ce urmează. Obiectivul central al Bucureștiului avea să rămână până la capăt înscrierea clară în Actul Final a angajamentului statelor participante privind eliminarea forței și amenințării cu folosirea forței în relațiile inter-europene, precum și a unor măsuri concrete, care să asigure aplicarea practică a acestui angajament. Inițial, în etapa pregătitoare convocării Consultărilor de la Dipoli, MAE român preconiza încheierea între statele participante la Conferință a unui Tratat care
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
inter-europene, precum și a unor măsuri concrete, care să asigure aplicarea practică a acestui angajament. Inițial, în etapa pregătitoare convocării Consultărilor de la Dipoli, MAE român preconiza încheierea între statele participante la Conferință a unui Tratat care să interzică folosirea forței și amenințării cu forța. Întrucât ideea nu părea a avea șanse de reușită, România mergea pe formula înscrierii corespunzătoare a cerinței repudierii forței în Actul Final. Preocupările reprezentanților români în această privință, între care excela viitorul ambasador Ion Diaconu, erau facilitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
pașnică a diferendelor. Deosebit de benefică în această privință s-a dovedit a fi împrejurarea că Elveția a propus un document propriu privind elaborarea unei metode de reglementare pașnică a diferendelor dintre state, principiu complementar pe fond cu repudierea forței și amenințării cu folosirea forței. A devenit astfel posibilă o colaborare rodnică între delegațiile română și elvețiană. Negocieri laborioase și răbdătoare, care s-au întins pe durata întregii faze Geneva, aveau ca rezultat includerea în Declarația privind principiile care guvernează relațiile reciproce
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
violarea drepturilor celor s]răci, ale v]duvelor și orfanilor de c]tre cei bogați și puternici. În secolul al VIII-lea î.Hr., Miheia a cerut poporului: „Faceți dreptate, iubiți bun]tatea și fiți umili în fața Dumnezeului vostru” (6.8). Amenințarea profetic] a dezastrului, îndreptat] împotriva poporului în aceeași perioad], i-a însp]imântat pe unii, ins] a fost ignorat] și luat] în batjocur] de altii (Isaia. 28.14-22). Spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr., s-au ab]țuț dezastrele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate fi abordat] la diverse nivele, cu condiția de a fi consecvent cu sine și cu aproapele. Unele dintre cuvintele lui Iisus se constituie în raționamente umane „firești”, ca de pild] oferirea unei r]spl]ți pentru faptele bune și amenințarea cu pedeapsa pentru cele rele. Ins] tr]s]tură distinctiv] a înv]ț]turii etice a lui Iisus const] în modul radical de a privi morală. De exemplu, nu exist] o limit] în iertarea aproapelui (Maț. 18,21), nu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îndeplinirea obligației de a acționa moral. Atunci cand „morală tradițional]” a fost pentru prima dat] formulat] și susținut], gama situațional] și pericolul catastrofei sau posibilitatea individului de a-i face fâț] au fost considerabil restrânse. În prezent ins] tr]im sub amenințarea permanent] a unei posibile catastrofe mondiale, ceea ce face că percepția cu privire la capacitatea moral] și la responsabilitatea individului s] fie mult mai larg], reflectând o conștientizare a acestei realit]ți. Exist] demersuri pentru preîntâmpinarea accidentelor nucleare sau a calamit]ților naturale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Viziunea mai moral] și mai onorabil] a început s] domine doar recent discuția despre afaceri, si odat] cu ea a ap]rut ideea studierii valorilor fundamentale și idealurilor afacerilor. Putem înțelege cu ușurinț] c] piața liber] va fi întotdeauna o amenințare pentru valorile tradiționale și în conflict cu controlul guvernamental, dar nu ne vom mai aventură s] conchidem c] piața este lipsit] de valori sau c] guvernele servesc mai eficient binele public decât piețele. iii. Mitul c]ut]rii profitului Etică
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceste puteri. Un exemplu ar fi cazul violenței, aplicarea ei fiind considerat] de Waltzer, Hampshire și Nagel ca fiind un semn distinctiv al politicii. Deseori s-a vehiculat ideea c] ar fi greșit că cet]tenii s] folosesc] violență sau amenințarea cu aplicarea acesteia în relațiile cu alti cet]țeni, dar c] e acceptabil sau chiar corect că reprezentantul lor politic s] o foloseasc] în numele lor. Dac] acest argument vrea s] sugereze faptul c] cet]tenii de rand nu au niciodat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fac] ceea ce trebuie chiar dac] această i-ar pune într-o situație material] dificil]. Dar exemplul cu impozitarea ilustreaz] de fapt continuitatea puternic] între morală public] și cea privat]. Conduc]torul politic poate lua bani de la cet]țeni, chiar prin amenințare cu recursul la violent] dac] e nevoie, pentru scopuri publice cum ar fi ajutorarea s]racilor, pentru c] aceast] soluție este mai corect] decât alternative cum sunt cazurile indivizilor ce apeleaz] la hoția „justificat]”. Având în vedere c] anumite scopuri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Pentru unii teoreticieni morali (dar nu pentru toți), se pare c] exist] cazuri posibile de folosire a armelor nucleare care s] nu încalce nici una dintre cele dou] cerințe. Așa cum a fost ea pus] în practic], totuși, descurajarea a presupus întotdeauna amenințarea de a folosi focul nuclear în scopul distrugerii intenționate a populației civile, iar această încalc] în mod clar cerință discrimin]rii și aproape sigur pe cea a proporționalit]ții (Finnis et al., 1987, cap. I). Aceast] realitate determin] apariția unor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cât și strategice. S] presupunem c] am ști ce utiliz]ri posibile ale armelor nucleare ar fi acceptabile din punct de vedere moral. Urm]toarea întrebare ar fi dac] aceste utiliz]ri vor avea o scar] suficient de larg] astfel încât amenințarea de folosi focul nuclear numai în acele feluri ar putea s] descurajeze efectiv ceea ce intenționeaz] s] descurajeze. Aceasta este o întrebare care ține de strategie. Dat fiind faptul c] toate politicile de descurajare din prezent au amenințat cu uciderea populației
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dintre mijloacele de reducere a riscului de atac. G]sirea celor mai bune mijloace de prevenire a unui atac depinde de identificarea cauzelor acestuia; prevenirea lui necesit] suprimarea cauzelor, iar un atac poate avea mai multe cauze. De exemplu, dac] amenințarea unui atac este dat] de posibilitatea unui act planificat de agresiune în scopul atingerii unor obiective politice, atunci acel atac trebuie descurajat, fie prin creșterea costurilor și riscurilor atacatorului, fie prin etalarea unei capacit]ți defensive suficient de solide pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
creșterea costurilor și riscurilor atacatorului, fie prin etalarea unei capacit]ți defensive suficient de solide pentru a convinge potențialii agresori de lipsă de sens a unui atac. (Presupunem c] este vorba de un atac nedrept.) Dac], pe de alt] parte, amenințarea unui atac este dat] de posibilitatea că adversarul s] loveasc] preventiv de teama de a nu fi atacat primul, atunci încercarea de a face descurajarea și mai conving]toare poate fi contraproductiv]. Propria poziție de descurajare poate fi problemă. De
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Autonomia ontologic] este deci opusul naturalismului care insist] asupra faptului c] nu e nevoie de ceva atat de ciudat precum propriet]țile propuse de Moore pentru a susține adev]rurile moralei. Autonomia logic] este corect], dar ea nu reprezint] o amenințare la adresa naturalismului dac] nu necesit] autonomie ontologic]. Exemplul paralel cu aricii dovedește c] nu e nevoie de aceast] autonomie. Autonomia logic] necesit] autonomie semantic]? Din nou, nu. Doar logică singur] nu ne permite s] tragem concluzii despre arici din premise
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]