21,642 matches
-
cântat/ și moartea m-a săgetat!" - Există obiceiul că în această zi, să se numere de câte ori cucul își cântă numele, număr care ar descoperi câți ani mai avem de trăit. Flăcăii și fetele îl întrebau pe cuc când se vor căsători: „Cucule voinicule/ Câți ani îmi vei da/ pan' m-oi însura (mărită)?" Dacă se întâmplă că după rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul sau echivala cu un an de astepare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, tăcerea să era semn că
Buna Vestire: Ce NU trebuie să faci de Blagoveștenie. Tradiții pentru a avea noroc-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102249_a_103541]
-
pui problema că n-ai bani? Are mama ta”. Fără să-i spun eu că tatăl meu a fost miner și a trecut la cele veșnice și mama mea a avut pensie, deci mă putea întreține, pentru că fratele meu era căsătorit și surorile mele erau la mănăstire. Deci mama din pensie mă putea ține”, relata preotul, potrivit autorilor cărții „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”. 5. Satele binecuvântate cu alungarea secetei O altă mărturie despre Arsenie Boca arată cum acesta a
Minunile părintelui Arsenie Boca. Zece mărturii despre miracolele duhovnicului de la Prislop () [Corola-website/Journalistic/102251_a_103543]
-
În octombrie 2009, Northwestern University Press a publicat prima traducere în limba engleză a unei scrieri a Petrei Hůlová, "All This Belongs to Me", o traducere realizată de Alex Zucker a romanului ei de debut, "Paměť mojí babičce". Hůlová este căsătorită și mamă a doi copii.
Petra Hůlová () [Corola-website/Science/337542_a_338871]
-
decembrie 1630 - 12 decembrie 1680) a fost regentă de Anhalt-Zerbst în perioada 1667-1674. A fost fiica lui Frederic al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp și a Ducesei Maria Elisabeta de Saxonia. La 16 septembrie 1649 în Gottorp, ea s-a căsătorit cu Johann al VI-lea, Prinț de Anhalt-Zerbst. Ei au avut 14 copii, dintre care doar patru au atins vârsta adultă: După decesul soțului ei în 1667, ea a devenit regentă pentru fiul ei minor Karl Wilhelm, până în 1674.
Sophie Augusta de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/337555_a_338884]
-
unde a domnit din 1875 până la moartea sa. Născut la Detmold a fost al treilea copil al Prințului Leopold al II-lea de Lippe și a Prințesei Emilie de Schwarzburg-Sondershausen (1800-1867). La 9 noiembrie 1858, la Karlsruhe, Woldemar s-a căsătorit cu Prințesa Sofia de Baden (1834-1904), o fiică a Prințului Wilhelm de Baden. În urmă decesului fratelui său Leopold al III-lea, la 8 decembrie 1875, Woldemar i-a succedat că Prinț de Lippe. În 1892 împreună cu alți suverani germani
Woldemar, Prinț de Lippe () [Corola-website/Science/337560_a_338889]
-
Utrecht și Njord din Leiden. În 1982, la o competiție de canotaj din Elveția, Steven van Groningen a cunoscut-o pe canotoarea română Valeria Răcilă, viitoare campioană olimpică în 1985. Trei ani mai târziu, cei doi au decis să se căsătorească. Deoarece van Groningen era străin, vizitele sale în România erau dificile din cauza obligativității obținerii vizelor pentru 30 de zile impuse de regimul comunist, iar formalitățile legate de căsătorie au durat 7 luni și au fost complicate. În 1986, cei doi
Steven van Groningen () [Corola-website/Science/337580_a_338909]
-
(n. 3 iunie 1968, București) este o producătoare de film română. Este căsătorită cu operatorul de imagine, regizorul, scenaristul și producătorul de film Alexandru Solomon. Pentru scurt metrajele Lampa cu căciulă (lansat în 2006, premiat la Galele Gopo 2007) și O umbră de nor (lansat în 2014, premiat la Galele Gopo 2015), ambele
Ada Solomon () [Corola-website/Science/337565_a_338894]
-
Casa de Laborde de Monpezat () este o familie de origine franceză, cunoscută înca din secolul al XVII-lea, În 1967, Henri de Laborde de Monpezat se căsătorește cu Prințesa Margrethe a Danemarcei, moștenitoare prezumtivă a tronului Danemarcei, membră a Casei de Glücksburg. În momentul ascensiunii la tronul danez a fiului lor, sau a descendenților lor de sex masculin, ramura principală a Familiei Regale daneze va aparține și
Casa de Monpezat () [Corola-website/Science/337572_a_338901]
-
fost primită, în mod solemn, la 18 martie 2010 de către Jean d'Ormesson. Familia Jacob e originară din Bionville-sur-Nied, un sat din Lorena. Tatăl său, arhitectul André Jacob, a obținut în 1919 le Second grand prix de Rome. S-a căsătorit cu Yvonne Steinmetz, fiica unui blănar parizian, la 22 mai 1922 în arondismentul 9 din Paris. André Jacob i-a cerut soției sale bacalaureată și studentă la chimie să-și abandoneze studiile după căsătorie. După nașterea primilor doi copii ai
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
ea s-a înscris, în 1945, la Facultatea de Drept din Paris și la Institut d'études politiques de Paris, unde l-a întâlnit pe Antoine Veil (1926-2013), viitor inspector de finanțe și șef de întreprinderi, cu care s-a căsătorit la 26 octombrie 1946. Sora sa Madeleine a murit, împreună cu fiul acesteia, Luc, în 1952, în urma unui accident de mașină, în timp ce se întorcea de la Stuttgart, unde mersese să-i facă o vizită Simonei. Această nouă dramă a fost trăită cu
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
în liga prinților catolici. Suspiciunile i-au fost confirmate de către un aventurier angajat în diverse misiuni importante de către Georg de Saxonia. Martin Luther și cancelarul l-au împins pe Filip I de Hesse să ia măsuri. În 1523 s-a căsătorit cu neatractiva și bolnăvicioasa Christine de Saxonia, care era de asemenea și o mare băutoare. Filip a comis adulter; și încă din 1526 el a început să ia în considerare permisibilitatea bigamiei. Potrivit lui Martin Luther, el a trăit "în mod
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
băutoare. Filip a comis adulter; și încă din 1526 el a început să ia în considerare permisibilitatea bigamiei. Potrivit lui Martin Luther, el a trăit "în mod constant într-o stare de adulter și desfrânare". El și-a propus să se căsătorească cu fiica uneia dintre doamnele de onoare ale surorii sale, Margarethe von der Saale. În timp ce landgraful nu avea nici un fel de scrupule în această chestiune, Margarethe nu a fost dispusă să facă pasul cu excepția cazului în care ave aprobarea teologilor
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
de Istorie Naturală. Acțiunile lui Maurice au ruinat financiar Hesse-Kassel. În 1627 el a abdicat în favoarea fiului său, Wilhelm al V-lea, Landgraf de Hesse-Kassel. Cinci ani mai târziu a murit la Eschwege. La 23 septembrie 1593, Maurice s-a căsătorit cu Agnes de Solms-Laubach (7 ianuarie 1578 - 23 noiembrie 1602). Ei au avut patru copii: La 22 mai 1603, Maurice s-a căsătorit cu contesa Juliane de Nassau-Dillenburg (3 septembrie 1587 - 15 februarie 1643). Ei au avut 14 copii:
Maurice, Landgraf de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/337588_a_338917]
-
de Hesse-Kassel. Cinci ani mai târziu a murit la Eschwege. La 23 septembrie 1593, Maurice s-a căsătorit cu Agnes de Solms-Laubach (7 ianuarie 1578 - 23 noiembrie 1602). Ei au avut patru copii: La 22 mai 1603, Maurice s-a căsătorit cu contesa Juliane de Nassau-Dillenburg (3 septembrie 1587 - 15 februarie 1643). Ei au avut 14 copii:
Maurice, Landgraf de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/337588_a_338917]
-
de Anhalt-Bernburg și a primei lui soții, Marie Frederike, fiica Electorului Wilhelm I de Hesse. După moartea tatălui său în 1834, Alexander Carl i-a succedat ca Prinț de Anhalt-Bernburg. La 30 octombrie 1834, la Gottorp, Alexander Carl s-a căsătorit cu Prințesa Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg, fiica Ducelui Friedrich Wilhelm de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și a Prințesei Louise Caroline de Hesse-Kassel. De asemenea, soția sa era sora viitorului rege Christian al IX-lea al Danemarcei. Mariajul a rămas fără copii. Din noiembrie 1855
Alexander Carl, Duce de Anhalt-Bernburg () [Corola-website/Science/337587_a_338916]
-
și care apoi, cu gradul de maior, în calitate de prefect al palatului, l-a însoțit pe rege în exil în Elveția după ce acesta a abdicat ca urmare a Loviturii de stat de la 30 decembrie 1947. Tatăl său, agronomul Miltiade Bergotis, era căsătorit franțuzoaica Lilli Cousin. Străbunicul lui Jacques era grec din insula Cefalonia. În timpul Primului Război Mondial familia a ajuns la Paris, unde au făcut afaceri în domeniul automobilelor și petrolului, și și-a schimbat numele în Vergotti. După terminarea războiului, familia lui Miltiade
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
fără drept de înapoiere în țar㻓, iar Emil Bodnăraș l-a însărcinat să-l însoțească pe fostul monarh la plecarea din țară. În 1950, la Lausanne, Jacques a cunoscut-o pe Catherine Maher, ziaristă la The New York Times, cu care s-a căsătorit. Au avut o fetiță, Lilli Maria Emilia Vergotti, și un băiat, Neculai. Tot în 1950, Jacques a primit viza de emigrare în SUA. S-a stabilit cu familia în Bridgeport, statul Connecticut. Aici a predat istorie și științe politice la
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
de sunetul carilonului și a dorit ceva asemănător pentru noua catedrală din Sankt Petersburg. A comandat aducerea în 1720 a unui carilon din Olanda. Singurul fabricant de clopote din Amsterdam de la acea vreme era Jan Albert de Grave, ce era căsătorit cu văduva lui Claude Fremy. Acest Claude Fremy era un fost ucenic al lui Hemony. Se presupune că Jan Albert de Grave a fost cel care a realizat carilonul catedralei ruse. Câțiva ani mai târziu, el a făcut, de asemenea
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
întâmpinați foarte rece - până la nepolitețe - de aceiași miniștri ai guvernului comunist Petru Groza. La primirea oficială, Lucrețiu Pătrășcanu a refuzat să dea mâna cu Regele, mimând că este atent în altă direcție. Conform prevederilor Statutului Familiei Regale, pentru a se căsători, Regele avea nevoie de acceptul Guvernului (în condiții normale, o simplă formalitate). Totuși, cererea sa, formulată după revenirea în țară, a fost refuzată. În seara zilei de 29 decembrie 1947, Familia Regală se găsea la Sinaia, la Castelul Foișor. Aflat
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”. (prenume complet: Pârvu-Ion-Constantin) s-a născut la 22 martie 1888, în București, ca fiu al căpitanului (ulterior general de divizie) Constantin Z. Boerescu (1854-1915) și al Alexandrinei Boerescu, născută Socec (1868-1952). În 1917 se căsătorește cu Felicia (Fifi) Maimarolu (1892-1977), fiica arhitectului Dimitrie Maimarolu (1859-1926). Au avut doi copii: Despina Boerescu (1919-1987), măritată (1935) cu aviatorul Ștefan 'Bebe' Greceanu, iar din 1961 cu Ralph Sassoon (fără copii), și Codrea Boerescu (1921-1937). Pârvu și Fifi Boerescu
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
vornic, mare vistiernic și logofăt al dreptății). În anul 1763, în timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Racoviță în Țara Românească, a venit la București francezul Jean-Baptiste Linche, originar din Marsilia, pe postul de secretar. Aici s-a căsătorit cu o româncă, cu care a avut un fiu, Philippe Linche, cu numele transcris în grafia locală ca "". După alte surse, tatăl său se numea Jean-Baptiste Linchon și a ajuns în Țara Românească ca secretar particular și preceptor al copiilor
Filip Lenș () [Corola-website/Science/337644_a_338973]
-
o selecție de poezii americane (1859; ed. a II-a, 1865), și "Lorenzo de' Medici" de William Roscoe. El a tradus, de asemenea, din franceză unele lucrări minore ale lui Jules Michelet: "L'amour", "La femme", "La mer". S-a căsătorit cu Therese Boutin (1835-1900) cu care a avut o fiică, Elsa Spielhagen (1866-1942). El a murit pe 25 februarie 1911. Există străzi numite după el în orașul natal Magdeburg, precum și în cele trei orașe în care a trăit: Stralsund, Hanovra
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
este intitulată "Habibi Habeytou", această piesă a criticat dur modul în care femeile erau tratate de către soții lor. Deși avuse un succes imediat, a provocat un val de proteste din partea claselor tradiționale de la conducere. După ce a fost forțată să se căsătorească în timp ce era adolescentă, Malouma a trebuit să renunțe la cântat până în anul 1986. Și-a dezvoltat propriul stil care combină muzica tradițională cu blues-ul, jazz-ul și muzica electronică. La începutul anilor 1990 ajunge să fie cenzurată în Mauritania
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]
-
1974 în Rosso. În conformitate cu tradițiile din țara ei, cei din familia Meidah erau obligați să profeseze arta strămoșilor lor. Ca urmare, ea a trebuit să renunțe la aspirațiile ei de a preda. Membri din fiecare castă sunt obligați să se căsătorească numai cu membri ai aceleiași caste, întreaga societate fiind împărțită pe caste din punct de vedere politic, economic, și cultural. Mișcarea în afara de o anumită castă este interzis. Ea a învățat să cânte la instrumente tradiționale cu coarde permise doar
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]
-
știa. Malouma a scris primul ei cântec, "Habibi Habeytou" (iubita Mea, l-am iubit), atunci când ea a fost șaisprezece ani. Acesta a fost un cântec de protest tradiția de oameni de cotitură soțiile lor afară din casele lor, să mă căsătoresc cu femei mai tinere. Acesta a adus o recunoaștere instantanee, dar a creat o reacție, cauzând atacuri fizice stabilite comunității Musulmane. în Curând, după ce a scris ea, familia ei sa mutat la Nouakchott, capitala, pentru a ajuta la ei a
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]