21,884 matches
-
ianuarie 2007 vom fi membru plin al UE, deși unul strâns monitorizat, dar asta n-a ajutat cu nimic schimbarea obiceiurilor noastre publice cam... nici nu știu cum să le numesc, să nu mă trezesc acuzat de rasism! Dorin Popa: Leonard Orban, comisarul EU din partea României, pare un tehnocrat sârguincios. Îți imaginezi de ce, totuși, nu a fost nominalizat Mihai Răzvan Ungureanu, deși este liberal și se bucură de sprijinul președintelui? Mi se pare foarte curios că nimeni nu discută nicăieri în presă acest
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
d-l Orban ce diferit e de fratele său mai mic, gălăgiosul, dansatorul pe mese Ludovic! este chiar ceea ce caută UE! E tipul de birocrat european, care totuși merge acolo și cu un dezavantaj acela că nu este politician, ceilalți comisari fiind politicieni cu competențe administrative, foști miniștri și chiar premieri în țărilor lor. Păi, cred că d-l Ungureanu n-a mers tocmai pentru că avea sprijinul președintelui, iar nominalizarea e, prin tradiție, dacă nu prin normă, privilegiul premierilor. Iar relațiile
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
presa de la noi care, în bună măsură, a găsit de cuviință aproape să ridiculizeze cele două momente. Discuțiile, în cazul UE, nu s-au axat pe problemele aderării și pe responsabilitățile care derivă din acest pas, ci pe numirea viitorului comisar UE din partea României și pe jocurile de culise aferente. Este exact ceea ce ai numit mai sus: "o gălăgie enormă în spațiul public, iar asta nu se datorează numai politrucilor, ci și nouă, scriitorilor, artiștilor, intelectualilor...". Ce-i de făcut aici
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ale revoluției. Vinovați și gratuit suspectați, multe persoane, bărbați și femei, au fost arestate și ghilotinate. Din această mulțime a făcut parte și Rose Thérèse ce a avut însă norocul să fie eliberată la intervențiile lui Jean Lambert Tallien, devenit comisar revoluționar ce s-a implicat în masacrele din 1792. Eliberată, Rose Thérèse a fost înflăcărată de atmosfera revoluționară, a ținut discursuri, unul fiind pe tema educației, rostit în Adunarea Națională. Auditoriul a remarcat nu atât structura discursului cât ținuta ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se analizau contestații ale celor acuzați și arestați, a salvat și pe bani și gratis pe mulți acuzați drept dușmani ai revoluției, monarhiști. După tăvălugul terorii, Parisul se răsfăța în petreceri și dezmăț. Thérèse ce, între timp se căsătorise cu comisarul Jean Lambert Tallien și devenise doamna Tallien, dădea tonul modei în saloanele pariziene și în propriul salon prin vestimentație și bijuterii. Vedetele salonului erau cei ce au luptat contra lui Robespierre. Excentrica doamnă Tallien încânta pe cei din jur prin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și diplomat a ajuns ministru al Instrucțiunii Publice în cabinetul Raymond Poincaré. Martha a suferit o intervenție chirurgicală ce nu-i va mai permite să aibă copii, a fost stresată din cauza venirii și plecării lui Henry. El a devenit Înalt Comisar în Siria, s-au revăzut în 1925, în Egipt, apoi la Paris, ea a scăpat dintr-un accident perculos de automobil și, treptat, ruptura s-a produs. Între timp Valentinne s-a căsătorit cu prințul Ghika-Comănești, ea mai spera în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de vânt”. Întregul poem, conceput ca o rugă într-o biserică a Bucovinei dintotdeauna, se încheie aproape apoteotic, dincolo de discursivitatea în care alunecă pe alocuri glasul liric: „Și curând vor vedea vânzătorii de Ialte,/ Caiafa cu vițelul de aur și comisarul ateu,/ Cum se ridică din morți neamul meu;/ Spre-altarul Tău, din lumi mai înalte,/ Cum coboară majestos Dumnezeu...”. Ultima carte de versuri antumă a lui P., În marea și-n mormintele din noi (1967), oferă parcă o sinteză a motivelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
că ar exista vreo confruntare între "națiunile sărace" și "plutocrații"107. Prin primăvara anului 1940, o anumită neliniște s-a răspîndit în Europa și în România. Toată lumea simțea că "Războiul fals" nu mai are zile multe. La sfîrșitul lui martie, Comisarul Sovietului Poporului pentru Afaceri Externe a ținut o cuvîntare, subliniind că problema Basarabiei era încă nerezolvată. Regele și regimul politic erau îngrijorați mai ales în privința Legiunii. Prin aprilie, Regele și Tătărăscu au inițiat deschideri serioase către Legiune, intenționînd să ajungă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sud-est 64 O viață de om... , vol. III, p. 74; vezi și Memorii, vol. IV, p. 113 65 "Neamul românesc", 14 septembrie 1920 66 "Neamul românesc", 4 ianuarie 1923 67 "Neamul românesc", 6 martie 1920 68 În 1919, Vaida-Voievod și Comisarul Poporului Sovietic pentru Afaceri Externe, Cicerin, au negociat un acord privind Basarabia, dar n-au reușit să ajungă la nici un rezultat. Politics and Political Parties in Romania, pp. 311-314. O dată ce Sovietele și-au consolidat poziția nu au mai considerat necesar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
muri în acest mod pentru mine!" Memorii, vol. VII, p. 273 143 Corneliu Zelea Codreanu, "Circulare, Scrisori, Sfaturi, Gînduri" (volum litografiat), p. 5 144 Heinen, op. cit., pp. 331-339. Radu Lecca va deveni în timpul celui de al Doilea Război Mondial infamul "Comisar General în Chestiunea Evreiască". În vara lui 1942, el a plecat la Berlin ca să organizeze deportarea evreilor români în centrele de exterminare din est. Numai promptitudinea doctorului Willy Filderman și colaborarea Reginei Elena și a Regelui Mihai, ca și atitudinea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
divizia germană a companiei americane Ford, și-a reconstituit integral echipa de management superior din anii lui Hitler. Până și judecătorii naziști și medicii lagărelor de concentrare, condamnați sub jurisdicție americană, și-au văzut sentințele reduse sau preschimbate de către Înaltul Comisar american John J. McCloy. Rezultatele sondajelor de opinie din primii ani postbelici confirmă insuccesul eforturilor aliate. În octombrie 1946, când procesul de la Nürnberg a luat sfârșit, numai 6% din populație admitea că i se păruse „nedrept”; patru ani mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locuitorii acestui teritoriu se Împăcau, de voie sau de nevoie, cu noul sistem. Exact aceleași erau calculele sovietice În 1945. Alexandru și miniștrii săi n-ar fi avut nimic de obiectat la memorandumul din noiembrie 1944 al lui Ivan Maiski, comisar al poporului pentru probleme externe: „Pentru noi, cea mai avantajoasă situație ar fi ca În Europa postbelică să existe doar o mare putere continentală, URSS, și o mare putere maritimă, Marea Britanie”. Desigur, 130 de ani mai târziu, existau și diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
instituia un guvern vest-german; o săptămână mai târziu, Stalin reacționa prin proiectul unui stat complementar est-german, creat oficial la 7 octombrie 9. Când conferința a fost suspendată, la 20 iunie, guvernul militar din Germania de Vest fusese Înlocuit de Înalți Comisari din Statele Unite, Marea Britanie și Franța. Republica Federală Germană ființa deja, deși Aliații formulaseră anumite clauze de intervenție și Își rezervaseră chiar dreptul de a reveni la putere dacă ar fi considerat necesar. La 15 septembrie 1949, la o lună după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În afara zonei de influență sovietice, trebuia privit cu neîncredere, indiferent ce făcuse acolo. Comuniștii care luptaseră În anii ’30 În războiul civil din Spania (și erau mulți din Europa de Est și Germania) au fost primii suspectați. László Rajk luptase acolo (În calitate de comisar politic al „batalionului Rákosi”), ca și Otto Sling, unul dintre acuzații În procesul Slánský. După victoria lui Franco, mulți veterani din Spania s-au refugiat În Franța, ajungând În lagărele de concentrare locale. De acolo, mulți s-au alăturat Rezistenței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tocmai de rigiditatea PCF - cel puțin În primii ani, la fel cum partidul ceh sau polonez i-a entuziasmat inițial pe tinerii din Est. Dar intelectualii francezi consacrați se vedeau amenințați zilnic, În vederile lor progresiste, de fervoarea cu care comisarii culturali ai PCF impuneau ortodoxia În paginile turgide ale cotidianului de partid L’Humanité. Scriitorii și savanții care trecuseră de partea PCF nu puteau spera, precum Vittorini În Italia sau Grupul Istoricilor din Partidul Comunist la Londra, să li se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcuse o greșeală identificând Wehrmachtul cu naziștii: „Soldatul german a luptat cu vitejie și onoare pentru patrie”. Într-o manieră similară, generalul Ridgeway, succesorul lui Eisenhower În funcția de comandant aliat suprem În Europa, le-a cerut În 1953 Înalților comisari aliați să-i achite pe toți ofițerii germani care fuseseră condamnați pentru crime de război pe Frontul de Est. Comportamenul lui Adenauer nu a atras stima interlocutorilor săi: Dean Acheson, de exemplu, detesta insistența Bonnului de a pune condiții Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un parlamentarism moderat, dar o libertate substanțială a presei și cultelor. Constituția suedeză (și norvegiană, pe atunci) din 1809 (care a rămas În vigoare până În 1975) a introdus instituții politice moderne, printre care reprezentarea proporțională și postul exemplar de ombudsman (comisar), adoptat ulterior În toată Scandinavia, furnizând un cadru stabil În care se putea dezvolta sistemul partidelor politice. Dar Scandinavia a fost dintotdeauna săracă: o zonă cu păduri, ferme, cherhanale și câteva industrii de bază, cele mai multe În Suedia. Relațiile de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la 46 de ani. De-a lungul anilor ’60, toți trei au fost intens reeditați sau publicați pentru prima oară, În diverse limbi. Aveau În comun puține lucruri și toate negative: nici unul nu fusese la putere (doar Lukács a fost comisar pentru cultură În timpul scurtei dictaturi comuniste a lui Béla Kun la Budapesta, din martie până În august 1919); toți au protestat la un moment dat Împotriva practicilor leniniste (În cazul Rosei Luxemburg, chiar Înainte ca bolșevicii să ajungă la putere) și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost eliberat din arestul la domiciliu În Gorki (Nijni Novgorod) - un prim semnal al eliberării În masă a prizonierilor politici care a Început În anul următor. Cenzura a fost relaxată: În 1987, la 26 de ani după ce M.A. Suslov, comisar ideologic al partidului, prezisese că nu va putea fi publicat pentru Încă „două sau trei secole”, romanul Viață și destin de Vasili Grossman a văzut În sfârșit lumina tiparului. Poliția a primit instrucțiuni să nu mai bruieze posturile de radio
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zi de zeci de ani. Iar uneori se Înregistrează chiar regrese. După două decenii de eforturi din partea Bruxelles-ului pentru a elimina subsidiile de stat care favorizează „campionii naționali” și a asigura astfel un teren echitabil pentru competiția economică intraeuropeană, comisarul UE pentru piața internă (olandezul Frits Bolkestein) a constatat cu surprindere În iulie 2004 că Franța și Germania au revenit la măsurile „protecționiste” din anii ’70 pentru a proteja firmele locale În dificultate. Dar să nu uităm că Berlinul și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
piața internă (olandezul Frits Bolkestein) a constatat cu surprindere În iulie 2004 că Franța și Germania au revenit la măsurile „protecționiste” din anii ’70 pentru a proteja firmele locale În dificultate. Dar să nu uităm că Berlinul și Parisul, spre deosebire de comisarii nealeși de la Bruxelles, au un electorat care plătește impozite și care nu poate fi ignorat. Aceste paradoxuri ale Uniunii sunt ilustrate elocvent de tribulațiile euro. Inconvenientul monedei comune nu era Înlocuirea tehnică a diferitelor monede naționale cu o singură unitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Lisabona la Ljubljana, era de-a dreptul absurdă. Mai mult, sistemul de decizie conceput pentru șase state membre și deja greoi pentru 12 state, ca să nu mai vorbim de 15, ar fi fost paralizat de existența a 50 de comisari europeni (câte doi din fiecare țară) sau de un Consiliu al Europei format din reprezentanții a 25 de țări, fiecare cu drept de veto. Semnul acestor dificultăți previzibile s-a văzut la Nisa, În decembrie 2000. Convocată expres pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istorice. În plus, nici una dintre forțele armate din Europa nu se afla (pe moment sau În viitorul apropiat) sub control „european”, În ciuda unui proiect din anul 2000 pentru crearea unei Forțe de Reacție Rapidă. Deși exista de ani buni un Comisar European pentru Relații Externe, după Tratatul de la Amsterdam autoritatea sa a fost umbrită de faptul că aceleași funcții Îi revin unui Înalt Reprezentant pentru Politică Externă și Securitate Comună, răspunzător numai În fața Consiliului de Miniștri. Nici Comisarul, nici Înaltul Reprezentant
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani buni un Comisar European pentru Relații Externe, după Tratatul de la Amsterdam autoritatea sa a fost umbrită de faptul că aceleași funcții Îi revin unui Înalt Reprezentant pentru Politică Externă și Securitate Comună, răspunzător numai În fața Consiliului de Miniștri. Nici Comisarul, nici Înaltul Reprezentant nu pot să inițieze o politică proprie, să desfășoare forțe armate ori să emită declarații În numele miniștrilor de externe din statele membre, decât cu o autorizație prealabilă. Întrebarea sardonică a lui Kissinger din deceniul anterior („Dacă vreau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani Întregi. Existau motive solide de precauție: Închisorile Turciei, tratamentul aplicat criticilor regimului, precum și codul civil și economic inadecvat erau doar câteva dintre problemele care se cereau rezolvate dacă Turcia spera să nu aibă doar relații comerciale cu partenerii europeni. Comisari europeni respectabili ca austriacul Franz Fischler și-au exprimat deschis Îndoielile legate de potențialul democratic al țării pe termen lung. Existau apoi dificultăți practice: ca stat membru, Turcia ar fi fost al doilea ca mărime În UE după Germania, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]