21,505 matches
-
în anul 1900. Arhitectura acestuia a fost preluată din practica franceză. Acest lucru s-a datorat faptului că Mimi studiase viticultura și vinificația la Montpellier. Se consideră că respectivul conac a fost primul „chateau” adevărat din Basarabia. Construit cu două etaje din beton armat (o noutate pe atunci), castelul era considerat un edificiu modern nu doar în ținutul Bender, ci în toată gubernie. Pivnița castelului avea o capacitate de 300.000 litri de vin, păstrat în poloboace. În anul 2011 a
Conacul familiei Mimi () [Corola-website/Science/333857_a_335186]
-
acestuia cauzată de îndepărtarea de principalele rute comerciale. Un alt oraș aparținând culturii Cucuteni a fost descoperit, de asemenea, în regiunea localității Costești. Aici au fost descoperite trei valuri și un șanț, rămășițe ale unor case din noroi cu două etaje, cuptoare de ceramică, unelte, figurine.
Costești (așezare) () [Corola-website/Science/333879_a_335208]
-
nordică a celei de a doua incinte, de formă vag trapezoidală, cu latura de nord-est formând baza mică. Din pânza de ziduri din vremea lui Ștefan cel Mare s-a mai păstrat numai poarta cea mare. Aceasta este cu două etaje, cu două porți, una exterioară și alta interioară, cu câte două canaturi fiecare. Avea pod mobil, peste șanțul ce înconjoară cetatea. Clădirea porții este astăzi cuprinsă în incinta din sec. al XVIII-lea. Toate clădirile sunt înconjurate de zidurile puternice
Cetatea Albă (cetate) () [Corola-website/Science/333882_a_335211]
-
inspirată după cea a templelor chineze specifice dinastiei Tang. În prezent complexul sau monahal cuprinde numeroase clădiri cele mai importante fiind: sala de aur de răsărit ("Tōkon-dō"), sala de nord ("Hoku'endō"), sala de sud ("Nan'endō"), pagoda cu cinci etaje ("Gojū-no-tō") și pagoda cu trei etaje ("Sanjū-no-tō"). De asemenea mai exista și alte clădiri cum ar fi băi, biblioteci, săli de mese etc. Sala de sud (Nan'endō) este pe locul 9 în ruta celor 33 de sanctuare ale pelerinajului
Kōfuku-ji () [Corola-website/Science/333132_a_334461]
-
specifice dinastiei Tang. În prezent complexul sau monahal cuprinde numeroase clădiri cele mai importante fiind: sala de aur de răsărit ("Tōkon-dō"), sala de nord ("Hoku'endō"), sala de sud ("Nan'endō"), pagoda cu cinci etaje ("Gojū-no-tō") și pagoda cu trei etaje ("Sanjū-no-tō"). De asemenea mai exista și alte clădiri cum ar fi băi, biblioteci, săli de mese etc. Sala de sud (Nan'endō) este pe locul 9 în ruta celor 33 de sanctuare ale pelerinajului Saigoku Kannon făcut în onoarea lui
Kōfuku-ji () [Corola-website/Science/333132_a_334461]
-
numără printre cele mai omogene din Transilvania, fiind opera coerentă a unei singure perioade de construcție (1521-1524), sub conducerea maestrului Ștefan Ungar din Sighișoara. Biserică are aspectul unui masiv reduit, deasupra navei și corului cu bolti în rețea înalțându-se un etaj fortificat, prevăzut cu ferestre de tragere și guri de aruncare. Incinta patrulatera, cu turnuri de colț în plan pătrat, cu acoperiș în pupitru.
Biserica fortificată din Cloașterf () [Corola-website/Science/333159_a_334488]
-
Sarnelli, fiul baronului Ciorani Angelo Sarnelli și misionar redemptorist ridicat ulterior la cinstea altarelor. În interior există remarcabile decorații neoclasice și din secolul al XX-lea, cum ar fi sala de recepție amenajată de Giovanni Battista Comencini în 1912. La etajul II se află Cercul Artistic Politehnic, format prin fuziunea Societății artiștilor, a Cercului Medicilor Legali și a Cercului Politehnic. În plus, aici este adăpostit și Museo Giuseppe Caravita Principe di Sirignano care conține o colecție de picturi și sculpturi ale
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
mai renumite din lume și una dintre cele mai vechi case de operă care mai există astăzi în Europa, după Teatrul Malibran din Veneția și Teatrul Manoel din La Valletta. El poate găzdui 3.285 de spectatori și are șase etaje de loje dispuse în formă de potcoava, o vastă lojă regală și un parter lung de aproximativ 35 de metri. a fost construit la inițiativa regelui Carol de Bourbon după un proiect al lui Giovanni Antonio Medrano și inaugurat la
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
în această casă. Exemplu de arhitectură neogotică din prima decadă a secolului al XX-lea, Casa dei Tre Oci este rezultatul mai multor tendințe arhitectonice, de la cele tradiționale venețiene la cele avangardiste ale secolului al XX-lea. Clădirea are trei etaje, dar trebuie subliniată importanța primului etaj, cu trei enormi "oci" (termenul venețian pentru "ochi"), ferestre mari sub formă ogivală cu vedere la Canalul Giudecca și la Bazinul San Marco. În centrul fațadei de la cel de-al doilea etaj se află
Casa dei Tre Oci () [Corola-website/Science/333374_a_334703]
-
neogotică din prima decadă a secolului al XX-lea, Casa dei Tre Oci este rezultatul mai multor tendințe arhitectonice, de la cele tradiționale venețiene la cele avangardiste ale secolului al XX-lea. Clădirea are trei etaje, dar trebuie subliniată importanța primului etaj, cu trei enormi "oci" (termenul venețian pentru "ochi"), ferestre mari sub formă ogivală cu vedere la Canalul Giudecca și la Bazinul San Marco. În centrul fațadei de la cel de-al doilea etaj se află o fereastră biforă încadrată de decorațiuni
Casa dei Tre Oci () [Corola-website/Science/333374_a_334703]
-
are trei etaje, dar trebuie subliniată importanța primului etaj, cu trei enormi "oci" (termenul venețian pentru "ochi"), ferestre mari sub formă ogivală cu vedere la Canalul Giudecca și la Bazinul San Marco. În centrul fațadei de la cel de-al doilea etaj se află o fereastră biforă încadrată de decorațiuni neogotice.
Casa dei Tre Oci () [Corola-website/Science/333374_a_334703]
-
Strozzi și muzica lui Claudio Monteverdi. Cele două familii erau încă proprietarii clădirii la căderea Republicii Venețiene în 1797. După ce clădirea a suferit efectele decăderii orașului, venețianul Giuseppe Dal Niel din Friuli, cunoscut sub numele de Danieli, a închiriat primul etaj al clădirii începând din 24 octombrie 1822 pentru propriul său uz și pentru a-i găzdui pe oaspeții săi. În 1824, apreciind potențialul sau ca loc de întâlnire central, el a cumpărat întreaga clădire, a restaurat-o cu stil și
Palatul Dandolo () [Corola-website/Science/333421_a_334750]
-
pijama. Clădirea din secolul al XIV-lea, care a fost hotel din anul 1822, are acum o fațadă de culoare roz cu praguri de marmură, turnulețe albe și balcoane cu arcade ascuțite. Principala caracteristică arhitecturală este curtea interioară cu patru etaje, care este acoperit cu arce în stil gotic bizantin și permit accesul luminii naturale a soarelui. Foaierul duce la scările deschise cu balustrade până în camerele și apartamentele mobilate. În timp ce un lift este disponibil, scara interioară este pictat cu auriu. Există
Palatul Dandolo () [Corola-website/Science/333421_a_334750]
-
(numit și Palatul Regal; în poloneză Zamek Królewski w Warszawie) este o mare construcție cu 3 etaje cu un turn deasupra intrării principale în stil gotic din Varșovia, Polonia. Castelul datează din epoca Ducatului de Mazovie (Sec. XIII). A servit drept reședință mai multor regi polonezi. Castelul Regal a fost construit în cursul secolului al XVII-lea
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
pe stradă Frakfurter Allee, numărul 40, loc în care se află Atelierul de limbi străine din Berlin. Arhitectul Hans Liepe a dezvoltat planurile clădirii în 1906 pentru domnul Garbe, care a proiectat schița apartamentelor și a locuit mai apoi la etajul doi într-un apartament de nouă camere. Clădirea roșie, din stuc, având cinci etaje, împrejmuiește o curte interioară unde se află o clădire industrială, de cinci etaje, în cadrul căreia se află o altă curte interioară. Fațada a fost proiectată în
Sprachenatelier Berlin () [Corola-website/Science/334580_a_335909]
-
străine din Berlin. Arhitectul Hans Liepe a dezvoltat planurile clădirii în 1906 pentru domnul Garbe, care a proiectat schița apartamentelor și a locuit mai apoi la etajul doi într-un apartament de nouă camere. Clădirea roșie, din stuc, având cinci etaje, împrejmuiește o curte interioară unde se află o clădire industrială, de cinci etaje, în cadrul căreia se află o altă curte interioară. Fațada a fost proiectată în stilul Art Nouveau, fiind decorata de cărămizi albastre. Locuitorii clădirii până în 1990 au fost
Sprachenatelier Berlin () [Corola-website/Science/334580_a_335909]
-
domnul Garbe, care a proiectat schița apartamentelor și a locuit mai apoi la etajul doi într-un apartament de nouă camere. Clădirea roșie, din stuc, având cinci etaje, împrejmuiește o curte interioară unde se află o clădire industrială, de cinci etaje, în cadrul căreia se află o altă curte interioară. Fațada a fost proiectată în stilul Art Nouveau, fiind decorata de cărămizi albastre. Locuitorii clădirii până în 1990 au fost în principal tâmplari și vânzători. Cel mai mare interes în ceea ce privește clădirea îl reprezintă
Sprachenatelier Berlin () [Corola-website/Science/334580_a_335909]
-
din cadrul Insulei Pierduților , cum ar fi Școala Dragonului (singura școala de pe Insula Pierduților), Cheul Goblinilor (care este operat de goblini care doresc amnistie în schimbul ajutorului oferit Maleficei), Castelul Negocierii (unde se vând pălării și haine, însă doar chilipiruri, în timp ce ultimul etaj este locul unde locuiește Maleficent), Fast Food-ul lui Jafar (este administrat de acesta, așa cum este menționat și în film), Castelul Îndepărtat (Unde locuiește Regina cea Rea), Casa Diavolului (unde locuiește Cruella de Vil), și Insula Condamnaților (care este ascunsă lângă
Descendenții (film din 2015) () [Corola-website/Science/334625_a_335954]
-
la manifestările jubiliare cu ocazia unei aniversări a eliberării Iugoslaviei în al Doilea Război Mondial, si cu această ocazie a atras atenția mai multor generali. La insistențele acestora și ale presei, guvernul i-a dat în 1972 un apartament la etajul 4 într-un bloc fără ascensor în cartierul Frații Erkovici. Milunka a murit la 5 octombrie 1973 în urma unui atac cerebral, la 84 de ani. A fost înmormântată în Cimitirul Nou din Belgrad. Casă natală a fost vândută în 1974
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
de Curbura, grupare sudică ce aparține Orientalilor. Situl conserva două habitate de interes comunitar ("Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum") și protejează mai multe specii din fauna sălbatică și floră spontană caracteristice etajului piemontan ale acestei grupări montane de curbura a Munților Carpați. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte protejate la nivel european ("Directivă Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind
Pădurea Dălhăuți () [Corola-website/Science/334684_a_336013]
-
ospătării a fost construită, în anul 1906, clădirea actuală a Pavilionului 6. Proiectul clădirii, realizat de arhitecții Guido Hoepfner și Géza György, a fost selecționat în urma organizării unui concurs. Pavilionul 6, având o structură cu subsol, parter, mezanin și trei etaje, dotată la vremea respectivă cu lift hidraulic, a fost ultima și, totodată, cea mai impunătoare construcție din Ansamblul de arhitectură balneară „Piața Hercules”. Fațada clădirii, cu multe detalii expresive, prezintă basoreliefuri cu oferta stațiunii la începutul secolului XX.
Pavilionul 6 din Băile Herculane () [Corola-website/Science/334697_a_336026]
-
de bârne a fost înlocuit cu o boltă de scânduri, iar la exterior, sub cornișe, s-a executat o decorație de tencuială, alcătuită din firide circulare, având în câmpul central motive cruciforme. Incisivă a fost intervenția la turn, al cărui etaj superior a fost placat cu un decor de tencuială, de inspirație neoclasică; pe laturile sale de sud și de nord au fost construite două pridvoare inestetice, susținute de stâlpi de beton. Alte reparații au avut loc în anii 1820 și
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
tip Luzulo-Fagetum"; "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum"; "Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion"; "Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Pajiști calcifile alpine și subalpine"; "Pajiști panonice de stâncărie"; "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin" și "Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan". La baza desemnării sitului se află mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
de fag din Cephalanthero-Fagion"; "Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Pajiști calcifile alpine și subalpine"; "Pajiști panonice de stâncărie"; "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin" și "Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan". La baza desemnării sitului se află mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
va renunța la bebeluș fără luptă. Stella îl confruntă pe Locky, care mărturisește că Johnny este copilul lui. Apoi, el încearcă să recupereze copilul, dar, în ciuda eforturilor Belindei de a-l opri, reușește să-și croiască drum spre camera de la etaj în care se afla Johnny. Cu toate acestea, înainte ca Locky să descuie ușa, Belinda trage și-l ucide pe Locky cu o pușcă. Belinda este arestată și judecată pentru crimă. La proces, Dr. Richardson mărturisește că ea doar și-
Johnny Belinda (film din 1948) () [Corola-website/Science/334804_a_336133]