22,633 matches
-
chiar atît de obișnuită și ea repune în discuție un fenomen mai general, si anume natură evenimentelor pe care cele mai înalte instituții ale statului trebuie să le aibă în vedere și să le sprijine. Festivalul Enescu a fost, de pildă, un asemenea eveniment. Atît Ministerul Culturii cît și Președinția s-au implicat direct, administrativ și că autoritate morală, în conceperea și în desfășurarea acestuia. Pentru că Festivalul a fost, fără nici o îndoială, unul din rarele momente în care Bucureștiul și România
Despre vanitate, prostie si geniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18170_a_19495]
-
cultură; au reprezentat un spațiu de comunicare (și de comuniune) intelectuală și artistică, o formă de firească deschidere spre o lume pe care o visăm obsesiv și o rîvnim fără încetare: liberă, autentică, generoasă. Dar Președinția nu a participat, de pildă, nici că "prezenta oficială" și nici că "înalt patronaj" la, să zicem, retrospectivă Marin Gherasim, la Salonul Municipal sau la Tîrgul de Arte Vizuale, evenimente culturale mari ale anului care a trecut, si este foarte bine că s-a întîmplat
Despre vanitate, prostie si geniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18170_a_19495]
-
urma urmelor, pe alți oameni. Aparent, lucrurile așa stau. Numai că dincolo de aceste aparente ele sînt mult mai triste. Președintele Emil Constantinescu a preluat, o dată cu învestitură, si o parte din inventarul predecesorilor săi. Pe Sabin Bălașa l-a preluat, de pildă, de la curtea lui Ceaușescu și l-a reciclat punîndu-l în legătură directă cu Casa Albă. O lucrare a acestuia, care nu are nimic de-a face cu arta, în general, si cu o anumită viziune a locului, în particular, i-
Despre vanitate, prostie si geniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18170_a_19495]
-
sale însemnări de călătorie prin Germania, în care relevă că prețuita cinste a germanilor nu se prea lasă identificată peste tot iar divizarea politică a țarii e o prea tristă realitate. Apoi Alecsandri a găsit, la nemți, metehne că, de pildă, tendința lor de autosuprapretuire (infatuare). Iar Gh. Barit, și el călător prin Germania, observă critic că germanii "prea șunt procopsiți peste măsură", ceea ce era tot o apreciere despre infatuarea lor. Și, evident, Barit a prizat rău necunoașterea totală a unui
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
predă, pur și simplu, poezie. Din Bob Dylan sau din Dylan Thomas, nu contează. Îi pune să citească. Le explică vocabularul sau metaforele. Vrea să vadă ce pricep ei înșiși. Nu ocolește o anume “actualizare” a comentariului: le atrage, de pildă, atenția că, în anii '60 ai secolului trecut, un poet nu putea scrie în clar că e consumator de droguri și era silit să adopte un cod. Nu numai că nu le ascunde faptul că poetul se droga el însuși
La ce e bună poezia by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14322_a_15647]
-
a creatorului. O privire lucidă, nepoetică, am putea spune, care însă, știm și din cărțile sale de versuri, sporește însăși poeticitatea. Atitudinile Ilenei Mălăncioiu se sprijină pe un fond umanist profund, dacă ne uităm la esența unui articol unde, de pildă, în lichidarea unui Ionescu, nu amănuntele aparent mai importante îi atrag atenția, ci faptul că "cele trei gloanțe au fost trase în el tocmai pe strada Mieilor". Așa cum execuția publică a doi criminali, la Groznîi "a avut loc tocmai în
"Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14309_a_15634]
-
finețea interpretării "amalgamului pragmatic", ilustrat de exemple construite, absolut credibile, de limbă vorbită standard. Chiar aparatul strict sintactic e redus la un minimum necesar, pentru a deveni accesibil unui destinatar mai larg. Interesantă și convingătoare pentru orice cititor e, de pildă, analiza transformării rolului și a utilizării întrebării în trecerea de la "limba de lemn" la limbajul unei societăți democratice, cu avantajele și cu inerentele sale riscuri și disfuncționalități. Utile sînt și listele de structuri interogative convenționalizate (de la "Ce mai faci ?" sau
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]
-
unei puteri doar de noi cunoscute, facem fixații și poluăm viața teatrală cu impostură. Perseverăm chiar și atunci cînd devenim conștienți de greșeală, ca și cînd ar fi dezonorant să-ți recunoști și să-ți asumi eroarea. Orgolii, vanitate. De pildă, eu. Am crezut, poate și din disperare că totul se duce la vale, în cîteva nume ale generației tinere de regizori. Asupra celor mai mulți m-am înșelat amarnic. Sînt goi, bolovănoși, își poartă teribilist o pseudo-libertate plină, în fond, tot de
Regele e gol! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14314_a_15639]
-
nu coincid cu ale lui X sau Y. Dacă totuși se întîmplă să fii contra curentului, ești expus imediat injuriilor, comentariilor calomnioase, în care nu despre teatru este vorba. Am pățit-o. Am avut un alt punct de vedere, de pildă, asupra spectacolului Tache, Ianke și Cadîr, varianta de acum doi ani, de la Teatrul Național din București. Văzusem și montarea de la începutul anilor ’90, de la Teatrul Creangă, găzduită cu generozitate de Cornel Todea. Mi-am exprimat un punct de vedere argumentat
Regele e gol! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14314_a_15639]
-
erau salutate cu ovații. Important era omul care vorbea, nu conținutul spuselor sale. Valeriu Stoica este unul dintre ultimii intelectuali de mare calibru rătăciți în marasmul urît mirositor al politicii dîmbovițene. Discursurile sale, impecabil articulate logic și stilistic (impregnate cu pilde și învățături ale anticilor, dar și cu versuri din Doinaș), sînt adevărate lecții de elocvență și oratorie politică. Viața politică românească, în care golănia, mitocănia, agramatismul, infatuarea, agresivitatea, prostia agresivă, corupția, spiritul gregar au devenit elemente definitorii, are nevoie de
File dintr-un album politic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14326_a_15651]
-
mi s-a părut valabilă aici, solidă, spumoasă, plină de haz și conținut, de ironie, de gag fin, de consistență. Ridicolul lui Malvolio poate fi măsurat în umbra enormă ce-i crește și se proiectează pe cortina din spatele său. De pildă. Din păcate, iarăși, l-am găsit pe Florin Mircea în Malvolio parcă ostenit, fără anvergură și aplomb, executantul doar al unui traseu stabilit impecabil de Beatrice Rancea, o formă interesantă, dar fără vlagă. Și-am suferit. Ca și pentru Bufonul
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
de pe acoperiș. Apa provenită din precipitații este folosită la sistemul de răcire al clădirii, precum și la irigarea plantelor ce decorează birourile”. Întrerup lectura... Parcă am auzit un zgomot. Desigur ca Internetul mai dă și alte date despre acest loc. De pildă, despre faptul că, atunci când este ca lumina să fie doar cât trebuie, aceasta se face automat. Totodată, aici există o serie Întreagă de aranjamente pentru securitate și confort maxim... Mă uit, În fugă, În jurul meu. Sunt sigur că e o
Călător prin America. In: Editura Destine Literare by Roni Căciularu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_337]
-
lansări de cărți, de la romane, românești sau în traducere, la volume despre ori pentru copii; printre aceste lansări, reeditarea, la Paralela 45, a unor importante lucrări de istorie sau teorie literară (Conceptul modern de poezie, a lui Matei Călinescu, de pildă) a trecut aproape insesizabil. Publicarea, după 21 de ani, a ediției a doua din G. Călinescu și "complexele" literaturii române, a criticului Mircea Martin, e un moment important în istoria noastră culturală. Urma ei în spațiul public", spune Martin însuși
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
și a sintaxei, în ciclul Daniel și Brunhilda, de exemplu, susține în parte lectura din prim-plan, unde poemul încearcă reabilitarea sensurilor creștine. Efectele unor asemenea împreunări ne duc cu gîndul, halucinant, la cărțile începuturilor noastre literare; la Cantemir, de pildă: - Nici nu-i povestisem bine lui moș cît putea fi de trăznit./ Cînd, la organismul meu, (care nicicînd n-a avut coadă)/ O unsuroasă și drăcească coadă de crocodil i-a crescut!// Pieptul, în pieptul de la o scîrboasă de hienă
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
se împart în două categorii: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu-s mulțumiți". Mai sunt însă și cei care găsesc fără să caute ceva anume ori cei care sunt nemulțumiți fără să găsească oarece. Compozitorii români, de pildă, poftesc la cărțile scriitorilor, vizitează simezele plasticienilor, se îndoapă cu produsele arhitecților, coregrafilor ori regizorilor, exultă la performanțele actorilor, în timp ce scriitorii, plasticienii, arhitecții, coregrafii, regizorii sau actorii sunt nepăsători și reci la zbaterile verilor compozitori. Veri vitregi, cum s-ar
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
-l putea suferi pe Stravinski; Cioran îi diviniza pe Bach și pe Mozart, dar nu pomenește nici un cuvânt despre compozitorii timpului său. Și pentru că exemplele pot continua într-un mod copleșitor, împovărător (existând, firește, și excepții: un Mircea Vulcănescu, de pildă ori un Virgil Ierunca), mi-am zis că asta-i soarta noastră, a muzicienilor, să trăim, fără să fim nici bolnavi, nici ocnași, în cea mai nefericită companie: aceea a singurătății. Dar dacă totuși funcționează o anume stilistică a culturii
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
din plictis, mișuneli prin culisele birourilor ministeriale, guvernamentale, așadar un lanț al slăbiciunilor și al minciunilor practicat de personaje fară vocația politicii sau a politicului într-o montare corectă, asumată de creatorii ei. Mai mult sau mai puțin inspirată. De pildă, decorul, chiar dacă am înțeles că este gîndit în spirit clasic, mi se pare nefinisat la nivelul propriei idei a scenografului Puiu Antemir, lăsat cumva pe jumătate pregătit pentru funcția lui, fără detalii și fără obiecte alese cu grijă. Costumele Ancăi
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
Al. Piru, un dicționar de critici și istorici literari. Dumnezeu știe ce s-a ales de acel proiect, dicționarul n-a apărut însă niciodată: din păcate, pentru că n-ar fi fost lipsit de interes să știm cum îl vedea, de pildă, N. Manolescu pe Ibrăileanu sau Mihai Zamfir pe M. Dragomirescu. Colega noastră de la Cluj, Irina Petraș ne oferă însă o compensație, publicând foarte recent un masiv "dicționar ilustrat" al criticilor, istorici literari, eseiștilor și teoreticienilor din ultima jumătate a secolului
Criticii români de azi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/15555_a_16880]
-
1995 nu sînt volum de "critică", iar monografia V. Alecsandri n-a apărut niciodată în română; nu văd, de altfel, de ce n-ar fi menționate și volumele în alte limbi, cum se face la alți autori, la Vintilă Horia, de pildă, incomplet de altfel, sau la Andrei Codrescu, citat inclusiv cu volumele de versuri (întrebarea rămâne valabilă în general: de ce nu sînt menționate, de pildă, volumele publicate de Adrian Marino în străinătate?) și de ce nu se precizează care e data apariției
Criticii români de azi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/15555_a_16880]
-
menționate și volumele în alte limbi, cum se face la alți autori, la Vintilă Horia, de pildă, incomplet de altfel, sau la Andrei Codrescu, citat inclusiv cu volumele de versuri (întrebarea rămâne valabilă în general: de ce nu sînt menționate, de pildă, volumele publicate de Adrian Marino în străinătate?) și de ce nu se precizează care e data apariției în original, în străinătate, în cazul cărților ulterior traduse în românește: la Ciorănescu, pentru că am pomenit de el, dar și la o mulțime de
Criticii români de azi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/15555_a_16880]
-
evident că și aici se pot și trebuie făcute unele mici completări. Nu se poate accepta într-un dicționar de asemenea ținută citarea unor titluri fără nici un determinant bibliografic, care apare în orice fișă de bibliotecă: la Adrian Mitu, de pildă, și la Mihai Mitu (p. 421), autori ai unor volume foarte serioase despre literatura română veche, dar care evident, n-au fost best-seller pe piața literară, nu se dau decât titlurile: nici an , nici editura sau orașul apariției, bineînțeles nici un
Criticii români de azi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/15555_a_16880]
-
ediție, toate lucrările de acest tip sînt gîndite și publicate cu această idee, a reluării periodice, cu îmbunătățirile care nu se pot face decît după revizii succesive și cu sprijinul celorlalți. Autoarea trebuie, desigur, să-și lărgească informația (sînt, de pildă, vreo opt sau nouă dicționare regionale de scriitori apărute numai în ultimii ani care trebuie puse la contribuție, publicații ale exilului, destule cărți din ultimii ani care nu sînt menționate chiar la critici cunoscuți, la Dan Cristea, la Mircea Mihăieș
Criticii români de azi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/15555_a_16880]
-
un început. Vom reveni. De altfel, Caragiale n-a lipsit niciodată din paginile României literare. Nu privim aniversarea ca pe un prilej festiv. Caragiale este un scriitor viu, astăzi ca și odinioară, chiar dacă pentru motive, uneori, diferite. Veți vedea, de pildă, și cum a fost el sărbătorit în 1952, la centenar, de către oficialitatea comunistă. Veți afla și care au fost motivele cu pricina care i-au împărțit pe interpreții lui Caragiale. Toți însă, de la o vreme, unanimi, în prețuire: de la articolul
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
introducerea în "istorie" a unor jurnale atipice (I.D. Sîrbu sau Steinhardt). M-așteptam de la un analist cu arme fine în domeniu să privească poate ceva mai reținut jurnalul retrospectiv (și implicit portretul retrospectiv și cam univoc) al unui Steinhardt, de pildă. A trecut febra pe care a stîrnit-o acea carte - poate e timpul să ne apropiem cu mai multă luciditate de "bombele" deceniului trecut. Ficțiunea jurnalului intim este titlul unui proiect critic foarte bun, umbrit însă de o decizie editorială nu
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
cuvîntul introductiv și cam acesta este tonul întregului volum. În plus, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că majoritatea textelor cuprinse în paginile acestei cărți se mișcă în limitele unei anume specializări: literatură, lingvistică, mass-media. Mircea Vasilescu semnalează, de pildă, fenomene de degradare a discursului public, sub condeiul unor jurnaliști care găsesc o anume voluptate în folosirea unor termeni preluați din limbajul lumii interlope ori din cartierele periferice, atrage atenția asupra faptului că, în goana după senzațional, mass-media cultivă, sistematic
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]