21,807 matches
-
arhitectură la construirea unor case particulare, în același an pleacă la Viena, unde studiază, timp de 3 ani, astronomia, matematicile superioare și pictură. În august 1808, Gheorghe Asachi pleacă să-și completeze studiile la Romă. Aici a scris primele încercări poetice și a fost ales membru extraordinar al Societății literare din Romă. În august 1812, Gheorghe Asachi se întoarce în Moldova . Stăpînind o cultură superioară solidă și multilaterala, cunoscător al mai multor limbi străine - polona, rusă, latină, germană, italiană, franceza și
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
de asimilare. Atmosfera din internatul de la „Sf. Sava“ și imaginea adolescentului vibrând de pasiune vor fi evocate în nuvela "". Din această perioadă (1876 - 1877) datează și primele lui încercări literare. Din 1877 devine student la Facultatea de Drept. Adevărata „producție poetică a liceanului“ poate fi identificată mai târziu, în 1878. După ce începe să publice versuri în ziarul "România liberă", în 1878 publică primul său volum, placheta de poezii "", semnată doar cu prenumele "Barbu", în tradiția poeziei din primele decenii ale veacului
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
făcută împreună cu Alexandru Donici. Negruzzi a scris și poezii originale, dar acestea nu sunt partea cea mai strălucită din opera lui. Cea mai însemnată lucrare în versuri e "". Începutul e pastoral; tonul epic e păstrat cumva, dar interesul și calitățile poetice scad la un moment dat, și de aici încolo este numai o cronică rimată. Poemul începe prin a descrie starea liniștită a Moldovei, care scăpase de războaie. Hroiot, un general ungur al regelui Matias Corvin, aflând că Ștefan este departe
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
va fi inamica declamației, a didacticismului sau a falsei sensibilități și proclama că poezia trebuie să sugereze, nu să descrie. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic. Deși simbolismul francez a durat foarte puțin, el a fertilizat poezia modernă, negând gândirea științifică, raționalista. Pe drumul deschis de simbolism au pășit ulterior Arthur Rimbaud cu experieța clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelaire a corespondentelor și una
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat "Les Fleurs du Mal" ("„Florile răului""). A avut o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu. a fost singurul copil din a doua căsătorie a unui înstărit, iubitor de artă și literatură, fost funcționar public Joseph-François Baudelaire (1759-1829) și soția sa cu 34 ani mai tânără, Caroline Archimbaut-Dufay (1793 - 1871), născută
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
mesajul versului se reia din ordinea verbală, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic. Cuvântul este derivat din limba greacă, "cali-" venind de la termenul grecesc "kallos", care înseamnă frumos „frumos“ iar "gramma" însemnând „inscripție“. Într-o caligramă se corelează un cod poetic / verbal cu un cod plastic / nonverbal; imaginea plastică are calitatea de a fi „universal-accesibilă“, în vreme ce „imaginea poetică“ stă deschisă numai pentru cel ce cunoaște codul verbal, limba respectivă. După cum se știe și din unele manualele școlare de "Literatură și limbă
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
limba greacă, "cali-" venind de la termenul grecesc "kallos", care înseamnă frumos „frumos“ iar "gramma" însemnând „inscripție“. Într-o caligramă se corelează un cod poetic / verbal cu un cod plastic / nonverbal; imaginea plastică are calitatea de a fi „universal-accesibilă“, în vreme ce „imaginea poetică“ stă deschisă numai pentru cel ce cunoaște codul verbal, limba respectivă. După cum se știe și din unele manualele școlare de "Literatură și limbă română", cele mai vechi caligrame aparțin lui Iordache Golescu; în cea care poartă titlul "Rugăciunea către oul
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
de a depăși sfera liricului tradițional și de a include în conceptul de metaforă toate transferurile complete de termeni și de structuri vizionare, demonstrând că elementul negării tradiționalismului este un argument pentru credința ad litteram în capacitatea mitică a cuvântului poetic de a-și conține propria semnificație. Inițiatorul "curentului deprimist" este scriitorul Gelu Vlașin. Gelu Vlașin În primul rând poezia rămâne ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personală a unei trăiri la nivel existențial. Deprimismul artistic, adică starea despre care unii
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
nu reușești să transmiți nimic aproapelui tău, lectorului acela care n-are nimic de-a face cu gașca ta de "inițiați", înseamnă că poemul tău este o simplă formulă stilistică și nimic mai mult. M-am săturat de toate "construcțiile poetice" care-mi dau târcoale, pe care le citesc drept "poezii adevărate". M-am săturat de "poeții verticali" de ipocriții care fabrică poeme ca și cum ar fabrica rețete pentru gospodine. M-am săturat să văd cum valoarea și respectul au dispărut cu
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
sistem în care se diferențiază clar doua opțiuni majore:" "a) elitismul - și migrarea textelor literare într-un microunivers de tip eclectic; b) mercantilismul - și opțiunea cititorului cotidian pentru lecturarea unor texte aproape lipsite de veleități literare. "Teoria formalistă a limbajului poetic demonstrează evaziunea funcției poetice care depășește câmpul poeziei, incluzând orice discurs, orice text în versuri sau proză, primit și receptat ca mesaj literar, demonstrând că literatura poate fi depistată pretutindeni, în orice specie de scriere. Cert este faptul că nimeni
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
diferențiază clar doua opțiuni majore:" "a) elitismul - și migrarea textelor literare într-un microunivers de tip eclectic; b) mercantilismul - și opțiunea cititorului cotidian pentru lecturarea unor texte aproape lipsite de veleități literare. "Teoria formalistă a limbajului poetic demonstrează evaziunea funcției poetice care depășește câmpul poeziei, incluzând orice discurs, orice text în versuri sau proză, primit și receptat ca mesaj literar, demonstrând că literatura poate fi depistată pretutindeni, în orice specie de scriere. Cert este faptul că nimeni nu-și mai poate
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
localizată într-o anumită zona a poemului, ci este dispersia spațiilor albe difuzate pe toată suprafața lui, cuprinzând elementele minimalului compatibile cu orice experiență umana, condiționată prin existența unor contexte valorizate de componenta experiențiala pe care un autor o controlează poetic. Semnificațiile latente explorate în cuvinte nu trebuie doar să pozitiveze receptarea poetica prin potențiale formule metaforice. "Deprimismul propune conceptul minimal de abordare a unei realități dificile /dinamice /dureroase, care își supune individualul prin absorbție. Această critică a formei apreciază forma
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
de a depăși sfera liricului tradițional și de a include în conceptul de metaforă toate transferurile complete de termeni și de structuri vizionare, demonstrând că elementul negării tradiționalismului este un argument pentru credința ad litteram în capacitatea mitică a cuvântului poetic de a-și conține propria semnificație."
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
apogeu. Urmează, apoi, volumul „Pe-o gură de rai” (1943), Ciclul Vineri (1971) - în vol. „Versuri” și „Un dor fără spațiu” (1976). În 1938 sunt editate prozele din „Trântorul”. Asemenea lui Alexandru Philippide, a scris relativ puțină poezie. Spațiul său poetic este, însă, inconfundabil. Botta a lucrat în dingurătate desăvârșită ca un ouvrier cvasianonim la o construcție poetică de primă mărime. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa II (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
Un dor fără spațiu” (1976). În 1938 sunt editate prozele din „Trântorul”. Asemenea lui Alexandru Philippide, a scris relativ puțină poezie. Spațiul său poetic este, însă, inconfundabil. Botta a lucrat în dingurătate desăvârșită ca un ouvrier cvasianonim la o construcție poetică de primă mărime. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa II (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. A primit titlul de Artist emerit (ante 1968). Asumăndu-și, ca și fratele său Dan, spectrul melodic al culturii noastre populare arhaice, alături de marile nuanțe tragice ale culturii poetice universale, el a reușit pe acest fond s.a desfășoare un mare joc poetic, rol în care își avea propria damnațiune. Poetul a venit cu o întreagă recuzită din marile teatre spirituale ale lumii, invocând Himera și Fantazarea luptând și
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
primit titlul de Artist emerit (ante 1968). Asumăndu-și, ca și fratele său Dan, spectrul melodic al culturii noastre populare arhaice, alături de marile nuanțe tragice ale culturii poetice universale, el a reușit pe acest fond s.a desfășoare un mare joc poetic, rol în care își avea propria damnațiune. Poetul a venit cu o întreagă recuzită din marile teatre spirituale ale lumii, invocând Himera și Fantazarea luptând și lucrând pentru ele ca simplu soldat sau imperator, spre o desăvârșire făcută în numele Artei
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
în tulburătorul său discurs: „Rob codru, cum te suferi supus/ și vânzării dat singurel sub lună?/ O, frățâie, de-am fi împreună/ pe muntele Daciei, în lumina de sus!” „Dor” și „Neliniște” nu sunt doar două tragice dar fermecătoare stări poetice, caracteristice marilor filosofi și artiști, mai mult: două mari personificări, vecini ai noștri de totdeauna, ei sunt „doi români”. Sub razele lor se desfășoara întreaga ceremonie poetica a lui Emil Botta. Poetul își așază glasul după farmecul propriei melancolii. Gesturile
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
rămân românești, aproape de invocațiile haiducești din doinele și baladele populare: „Dulciule, ascuncule-n tăcere,/ pământe, pământe, vere,/ fă-te cristalin și morții tăi/ vedea-i-aș ca florile-n văi”. Prozele din volumul „Trântorul” fac parte din aceeași zonă a gândirii poetice emilbotteiene. Spectrul „damnării” motiv incurabil al întregii sale beletristici este aici mai vehement ca oriunde. Personajul tutelar se „repausează estetic, abandonându-se febril unei neînfrăne trâiri în ficțiune” (C. Robu). Gustul unei astfel de proze este învățat, probabil de la Fr.
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
decât de aceea a „Orei fântânilor”. Pentru că Emil Botta este, de fapt, cel mai artist dintre poeții români, nu atât la nivel lexical, cât mai cu seamă la acela al viziunilor. Emil Botta a fost însăși efigia poetului. Opera sa poetică și-a păstrat semeția singurătății pe care o avea poetul în viață. A fost actor al Teatrului Național din București, jucând în numeroase piese, printre care "Othello" în regia lui Nicolae Massim și filme, inclusiv în "Reconstituirea", celebrul film al
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
români (Petică, Săvescu, Anghel)", în Mircea Anghelescu, "Scriitori și curente", Ed. Eminescu, București, 1982. ANTONESCU 1966: Nae Antonescu, "Evocări, Ștefan Petică", în „Ateneu”, III, nr. 1, ianuarie 1966, p. 13. BABEȘ 1934: G. Mihai Babeș, "Ștefan Petică, omul. Valoarea operei poetice", în „Rod nou”, I, nr. 4, aprilie 1934. BĂDĂUȚĂ 1929: Al. Bădăuță, " Rânduri pentru o comemorare de sfert de veac", în Viața literară, IV, nr. 115, 26 octombrie 1929. BĂLU, IANCU 2005: Ion Bălu, Marin Iancu, "Simbolismul românesc"., Erc Press
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ștefan Petică", în „Luceafărul”, VI, nr. 16 (127), 3 august 1963, p. 4. CĂLINESCU 1965: Matei Călinescu, "Ștefan Petică sau poezia muzicii", în „Aspecte literare”, București, Editura pentru literatură, 1965, pp. 24-42. CĂLINESCU 1970: Matei Călinescu, "Ștefan Petică și tradiția poetică modernă", în „Cronica”, 1970, nr. 52, p. 8. CĂZĂNIȘTEANU, MAURINA 1969: C. Căzănișteanu și I. Maurina, "Ștefan Petică (1877-1904)", în „Analele de Istorie”, 15, nr. 6, 1969, pp. 137-143. CHENDI 1904: Ilarie Chendi, "Ștefan Petică", în „Voința Națională”, XXI, nr.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Florile dalbe », I, nr. 4, 15 februarie 1919, p. 64. TĂBĂCARU 1925: Grigore Tăbăcaru, "În disprețul contimporanilor", în « Ateneul literar », Bacău, I, nr. 5, iulie 1925, pp. 1-3. TĂBĂCARU 1925: Grigore Tăbăcaru, "Ștefan Petică: note biografice, amintiri, scrieri, valoarea operei poetice, caracterele poezieipeticiane." Gr. Tabacaru, Ed. I., Tecuci, Editura Librăriei Dimitrie C. Patron, 1925. TOMESCU 2006: Ana-Marina Tomescu, "Barbu Fundoianu, Ștefan Petică - personalități cu orgoliul singularității / Barbu Fundoianu, Ștefan Petică - Personalities with the Pride of Loneliness", in „Annales Universitatis Apulensis Series
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
unei cercetări despre simbolism", în „Arca. Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică”, nr. 10-11-12 (295-296-297), 2014 pp. 192-203 ZAFIU 1996: Rodica Zafiu, "Ștefan Petică, "în "Poezia simbolistă românească", Humanitas, București, 1996, pp. 68-73, 179-204. ZAMFIR 1971: Mihai Zamfir, "Proza poetică românească în secolul al XIX-lea", Editura Minerva, București, 1971. ZAMFIR 1977: Mihai Zamfir", Întrebarea unei vieți (aniversarea lui Ștefan Petică"), în „Luceafărul”, An 20, nr. 5/29 ianuarie 1977, p. 1, 6. ZAMFIR 1981: Mihai Zamfir, "Poemul românesc în
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
judecării Sale, cu participarea maselor care cer grațierea unui delincvent, toate sunt elemente ale unei drame care vor genera o muzică de un adânc dramatism. În biserica protestantă textele acestor Pasiuni nu erau exclusiv biblice. Traduse, ele alternau cu intervenții poetice ale autorilor libretului. Caracteristică pentru pasiune este prezența unui recitator, reprezentând evanghelistul, care redă pasajele narative prin recitativ. Se pare că Bach a scris cinci Pasiuni, dintre care s-au găsit, în mod cert, două: "Johannespassion" (1723), retușată în mai
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]