221,754 matches
-
unde a fost învinsă din nou de Petra Kvitová.La openul Canadian în proba de simplu ajunge până în semifinale iar la dublu până în finală, unde ea și partenera să sunt învinse de cuplul american Liezel Huber-Lisa Raymond.La Uș Open ajunge doar până în turul 3.Înainte de Turneul Campioanelor, ea mai triumfă la Luxemburg unde o învinge în finală pe româncă, Monica Niculescu.La Turneul Campioanelor ajunge până în finala unde este învinsă de Petra Kvitová.Azarenka încheie anul pe locul 3.
Victoria Azarenka () [Corola-website/Science/326197_a_327526]
-
ea și partenera să sunt învinse de cuplul american Liezel Huber-Lisa Raymond.La Uș Open ajunge doar până în turul 3.Înainte de Turneul Campioanelor, ea mai triumfă la Luxemburg unde o învinge în finală pe româncă, Monica Niculescu.La Turneul Campioanelor ajunge până în finala unde este învinsă de Petra Kvitová.Azarenka încheie anul pe locul 3.
Victoria Azarenka () [Corola-website/Science/326197_a_327526]
-
său Sfranciog, deoarece domnitorul ceruse ca membrii „Frăției” să fie prinși vii, cei cinci fugari luptă cu căldura, cu foamea și setea, cu epuizarea și cu gloanțele arnăuților. În cele din urmă, ei reușesc să iasă din defileu și să ajungă în munți. Acolo are loc o luptă îndârjită, iar din tabăra revoluționarilor mor căpitanul Baroncea și Sturzu. Ceilalți trei își continuă drumul cu odoarele către gaterul lui Schultz. Ei înnoptează la o stână de bivoli din munți, iar în timpul nopții
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
Frăției”, Mărgelatu îl împușcă și își continuă drumul spre gater împreună cu Agatha, care era de fapt iscoada agăi Villara. Ei înnoptează la gaterul aflat în vârful munților, iar dimineața Agatha fuge cu odoarele pe o plută cu care spera să ajungă în Transilvania. La gater ajung și arnăuții, dar cad într-o capcană plănuită de Mărgelatu. În final, Mărgelatu recuperează odoarele de la Agatha și se întâlnește pe graniță cu trimișii bancherului Burkhardt din Sibiu. El se recomandă a fi Trandafirul galben
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
își continuă drumul spre gater împreună cu Agatha, care era de fapt iscoada agăi Villara. Ei înnoptează la gaterul aflat în vârful munților, iar dimineața Agatha fuge cu odoarele pe o plută cu care spera să ajungă în Transilvania. La gater ajung și arnăuții, dar cad într-o capcană plănuită de Mărgelatu. În final, Mărgelatu recuperează odoarele de la Agatha și se întâlnește pe graniță cu trimișii bancherului Burkhardt din Sibiu. El se recomandă a fi Trandafirul galben și le predă trimișilor odoarele
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
se afla în Transilvania, el a fost prins de austrieci și a făcut parte timp de cinci ani în oastea austriacă. A dezertat de acolo și a trecut granița, fiind cât pe ce să fie prins de ruși. Mărgelatu a ajuns la Galați unde a furat cai și a transportat grâne pe Dunăre. El a fost prins de turci la Belgrad și deținut în beciurile închisorilor din Stanbul. Eliberat, Mărgelatu a vândut arme rebelilor din Egipt, ajungând un fel de pașă
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
de ruși. Mărgelatu a ajuns la Galați unde a furat cai și a transportat grâne pe Dunăre. El a fost prins de turci la Belgrad și deținut în beciurile închisorilor din Stanbul. Eliberat, Mărgelatu a vândut arme rebelilor din Egipt, ajungând un fel de pașă pe insula Rodos unde s-a luptat cu turcii. Apoi s-a adăpostit mult prin păduri, fiind închis în cele din urmă la ocnele din Telega, din cauza unei femei (potrivit spuselor sale). Actrița Agatha Slătineanu își
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
de la începutul filmului, personajul care apare călare într-un galop nebun, stârnind praful în urma sa, nu este Florin Piersic, ci actorul Adrian Ștefănescu, care a interpretat în film rolul lui Sfranciog. După cum susține acesta din urmă, Piersic nu a putut ajunge în acea zi la filmări în Munții Măcinului, iar scena a fost filmată cu Adrian Ștefănescu. Personajul poartă o pălărie cu borul pe ochi, iar imaginea genericului este mai neclar. Pistolul cu șapte țevi al lui Mărgelatu a fost găsit
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
fapt boierul Bașotă și doresc să se folosească de el pentru eliminarea domnitorului. Strâns cu ușa, La Peyrolle apelează la Agatha, dar atentatele atât la adresa lui Mărgelatu, cât și la adresa lui Bibescu, eșuează. Deconspirat de Mărgelatu, La Peyrolle fuge, este rănit și ajunge în casa Agathei, unde moare. În aceeași seară, în Sala Reduta este organizată o serată, la care Agatha dansează cu un ofițer turc, iar Gonfalone joacă faraon cu Aristide Ghica, Iancu Chinezu, Scarlat Vârnav și cu jupân Kiriazi. Gonfalone pierde
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
și Aristide au refuzat să ia otrava: primul a afirmat că era prea tânăr pentru a muri și a fost laș, în timp ce al doilea a spus că era os de domn (provenea din familia Mavrogheni) și ar fi putut să ajungă domnitor. De asemenea, se dezvăluie și faptul că Buză de Iepure este fiul lui Vincenzo Gonfalone și al Agathei Slătineanu. Numele său real, Benedetto, este rostit la un moment dat de Gonfalone. La finalul filmului, Buză de Iepure a fost
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
această luptă "Flota japoneză" sub comanda amiralului Heihachirō Tōgō a distrus două treimi a flotei ruse, aflată sub comanda amiralului Zinoviev Rojestvenski, care a efectuat o călătorie de peste 18.000 de mile marine (33,000 km) din Marea Baltică, pentru a ajunge în Orientul Îndepărtat. La Londra în 1906, Sir George Sydenham Clarke scria: „Bătălia de la Tsushima este de departe cel mai mare și mai important eveniment naval de la Bătălia de la Trafalgar încoace." Decenii mai târziu, istoricul Edmund Morris a susținut că
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
atrasă de un incident, când un crucișător japonez a oprit nava britanică "Kowching" cerându-i să se predea. La refuzul căpitanului englez de a se preda, căpitanul japonez a scufundat nava făsă a sta prea mult pe gânduri. Știrea a ajuns în curând în ziarele europene, producând indignare generală. Ziarele publicau și numele căpitanului navei japoneze. Acesta era "Tōgō Heihachirō". Europa nici nu și-a revenit din surprindere când armata micii țari insulare a învins cu ușurință China, au intrat în
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
sfârșitul războiului au pierdut din putere, iar după ce au pierdut Bătălia de la Mukden, forțele terestre rusești s-au prăbușit. Rușii după ce și-au pierdutr flota din Oceanul Pacific, au ordonat flotei din Marea Baltică să navigheze până în Oceanul Pacific. Flota rusă din Marea Baltică ajungând obosită, înfometată, înfruntând probleme de logistică după ce a înconjurat jumătate din Glob trebuia să înfrunte flota japoneză proaspătă, bine echipată, folosind tactici și strategii moderne. La data de 8 februarie 1904 distrugători ale Marinei Imperiale Japoneze, au lansat un atac
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Rusia pe care îi considera viitori aliați alături de Franța împotriva Germaniei. Ca urmare a acestor eforturi Marea Britanie nu a declarat război Rusiei. Pe de altă parte Marea Britanie a interzis utilizarea Canalului Suez de către navele rusești, rușii au navigat în jurul Africii ajungând în mai 1905 în Indochina la Cam Ranh Bay. Voiajul a fost lung și greu solicitând echipajul atât fizic cât și moral. Rușii aveau inițial ordinul de a sparge blocada japoneză a bazei navale Port Arthur, dar orașul la 2
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
fizic cât și moral. Rușii aveau inițial ordinul de a sparge blocada japoneză a bazei navale Port Arthur, dar orașul la 2 ianuarie era deja ocupat de japonezi, astfel încât obiectivul lor a devenit portul rus de Vladivostok. Rușii pentru a ajunge la Vladivostok ar fi putut să navigheze printr-una dintre cele trei strâmtori posibile: Strâmtoarea La Perouse, Strâmtoarea Tsugaru, și Strâmtoarea Tsushima. Amiralul Rojestvenski a ales strâmtoarea Tsushima prentru a simplifica traseul. Amiralul Togo, cu baza la Pusan, Coreea, de
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
În schimb, ea a semnalat să informeze nava japoneză că există și alte nave rusești în apropiere. "Shinano Maru" a observat apoi în ceață formele a zece alte nave rusești. Flota rusă a fost descoperită și orice șansă de a ajunge la nedetectați Vladivostok a fost compromisă. Telegrafia fără fir a jucat un rol important de la început. La 04:55 , căpitanul Narukawa de pe "Shinano Maru" a trimis un mesaj telegrafic amiralului Togo în Masampo că "Inamicul este în careul 203". Până la
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
unde sunt ținuți ostaticii și a-i elibera. Având o scrisoare de trecere de la Vodă, pe care locotenentul Deivos (Ion Besoiu) o primise de la verișoara sa, Marițica Ghica, Mărgelatu pornește cu Buză de Iepure (Szabolcs Cseh) în căutarea briganzilor. Ei ajung la punctul de tercere a frontierei, unde găsesc câteva mărgele de peruzea pe care domnișoara Ursula Wilensdorf le aruncase pe jos. Ei pornesc pe urmele răpitorilor și descoperă trăsura trimisului imperial austriac ascunsă sub o căpiță de fân și lângă
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
trăsura trimisului imperial austriac ascunsă sub o căpiță de fân și lângă ea o mărgică de peruzea. Ei sunt urmăriți de oamenii Agiei și se luptă cu ei într-un loc numit La Măseaua Stricată. Scăpând de arnăuți, cei doi ajung la un han ținut de jupân Potoroacă și de soția sa, Maria, fosta bucătăreasă a boierului Vâlcu din "Masca de argint". Hangiul și hangița îi spun lui Mărgelatu că pe la hanul lor a trecut o caleașcă cu doi străini, însoțită
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
să le spună arnăuților că la vreun sfert de oră după plecare comedianților sosise și o femeie cu o trăsură, iar Mărgelatu este sigur că era vorba de Agatha Slătineanu. Luând-o pe drumul Bucureștiului, Mărgelatu și Buză de Iepure ajung la conacul Aspasiei Șuțu, sora Agathei. Buză de Iepure găsește acolo câteva mărgele de peruzea. Trăsura și călăreții plecaseră apoi spre București. În același timp, o delegație de boieri i-a prezentat domnitorului o petiție cu doleanțele poporului în 35
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
Fuad, trimisul sultanului, care-i făgăduise lui Troianoff 20% din afacere. Dându-și seama că răpitorii nu numai că semănau cu niște comedianți (după cum spusese hangița), dar erau probabil actori, Mărgelatu deduce că ostaticii sunt ținuți la teatrul Momolu. El ajunge acolo, dar actorii și Agatha fug cu prizonierii cu o altă trăsură. Mărgelatu își dă seama că ostaticii au fost duși probabil la sediul Consulatului austriac, Agatha fiind amanta lui Albert, secretarul consulului. În aceeași seară, locotenentul Deivos este vizitat
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
de sosirea lui Pater Fortunatos (Jean Lorin Florescu). Mărgelatu îl așteaptă pe trimis la primul han de după barieră și provoacă o cacealma, făcându-i pe oamenii lui Troianoff să urmărească o altă trăsură decât cea a trimisului imperial. Pater Fortunatos ajunge cu bine la sediul consulatului, iar Mărgelatu și cu Buză de Iepure îi găsesc acolo, într-un subsol, pe Wilensdorf și pe fiica sa. Gonfalone, Troianoff și Agatha sunt prinși, legați și pus sub paza lui Buză de iepure. Mărgelatu
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
va veni veni aici Satanail și va pleca", adică țarul va porunci ca Filip să fie ucis. Filip îi îndeamnă să fugă și să se salveze. Cu toate acestea, starețul și aproape toți călugării decid să rămână alături de el. Țarul ajunge din nou la mănăstire, iar Filip îl acuză de violențe oribile și refuză să-l binecuvânteze; din porunca țarului, Skuratov îl sugrumă pe Filip cu propriile mâini. În ciuda ordinelor lui Skuratov de a i se aduce cadavrul, călugării săvârșesc slujba
Țarul (film) () [Corola-website/Science/326236_a_327565]
-
lui Skuratov de a i se aduce cadavrul, călugării săvârșesc slujba de înmormântare a lui Filip într-o biserică de lemn, în care se blocaseră; Skuratov ordonă gărzilor să dea foc bisericii cu tot cu oamenii aflați în interior. Finalul filmului - Regele ajunge în "lagărul de tortură" și așteaptă toată noaptea începerea "distracției". În ciuda faptului că-i cheamă pe oameni, nimeni nu vine. Unde este norodul meu?" - întreabă țarul. Apoi, el se roagă și întreabă din nou - " Unde este norodul meu?"
Țarul (film) () [Corola-website/Science/326236_a_327565]
-
apocrif în limba română. Din secolele XVI-XVIII se păstrează cinci versiuni, aflate în următoarele miscelanee: "Codex Sturdzanus", "Codicele Todorescu", "Codicele Marțian" (acesta reproduce întocmai versiunea anterioară), "Apocriful Iorga" și "Ms. rom. BAR 4988". Cercetând aceste texte, filologul Gheorghe Chivu a ajuns la concluzia că ele nu descind din versiunea slavă publicată de Božidar Vuković la Veneția în 1520, ci dintr-o altă redacție slavă manuscrisă, deci traducerea în română s-a putut face chiar înaintea acestui an. Cele mai noi ediții
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
boli ale sistemului nervos, boli cardiace, boli ginecologice, boli reumatoide, și mai ales, boli pulmonare. În scurt timp, reușește să atragă un număr ridicat de vizitatori și transformă Solca într-o țintă turistică. În perioada 1892-1899, urmărește dezvoltarea stațiunii, care ajunge să fie supranumită în epocă „Perla Bucovinei”. Moare la vârsta de 64 de ani, la 14 mai 1899, în urma unui infarct cardiac. Continuator al activității sale la sanatoriul din Solca devine fiul lui, doctorul Josef Poras, de asemenea absolvent al
Hermann Poras () [Corola-website/Science/326237_a_327566]