22,190 matches
-
Aceasta demonstrează prezența invizibilă, dar devastantă a corupției pe tot globul. Și după Global Corruption Barometer 2013 din International Transparency, rod al interviurilor făcute pe un eșantion de 114.000 de persoane din 107 State, nivelul corupției perceput de cetățenii italieni este peste nivelul de gardă: 77% dintre cei intervievați consideră că parlamentul ar fi afectat de corupție. Primul raport al Comisiei europene asupra corupției în Europa (EU Anticorruption Report, februarie 2014, care analizează fenomenul în toate cele douăzeci și opt de state
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
cu câteva luni înaintea încheierii ultimei legislații, cotează corupția UE în jurul a 120 de miliarde Euro, dintre care jumătate din suma coruptă se găsește doar în Italia, adică circa 60 de miliarde de Euro. O cifră exorbitantă pentru realitatea noastră italiană, care impresionează dacă e pusă împreună cu cea a evaziunii fiscale, care „valorează” pe de-a dreptul dublu, în impozite neplătite. Raportul dezvăluie o cifră impresionantă: corupția costă economia europeană 120 de miliarde de euro anual, 1% din Produsul Intern Brut
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
pentru fraude și corupție”, iar prezența frecventă a consultanților externi, într-un cadru redus de management, poate da loc cu ușurință la episoade de corupție. În sfârșit, în țară lipsesc fondurile și oamenii pentru a ancheta. Între timp, Comisia parlamentară italiană împotriva mafiei a scos în evidență că această criminalitate organizată abandonează tot mai mult crimele violente și caută să se miște în activitățile economice și financiare. După Adunarea națională a întreprinderilor (13 mai 2014, disponibilă pe situl organizației), corupția din
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
religios, limbaj politic etc. Această ultimă accepțiune va fi privilegiată și în cadrul lucrării noastre. Dificultățile de diferențiere semantică a celor doi termeni sunt generate și de faptul că distincția limbă-limbaj nu este operabilă decât în unele limbi romanice (română, franceză, italiană, spaniolă, portugheză), în vreme ce limbi precum engleza (language) sau germana (Sprache), de exemplu, nu au semnificanți distincți pentru cele două accepțiuni: facultate general umană de exprimare, respectiv mijloc de comunicare. În aceste condiții, "este dificil de respectat puritatea de conținut și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
autoritate politică, supranumit și "îngăduitorul", I.C. Brătianu este învinuit de practici dictatoriale, Ștefan Mihălescu, implicat în afaceri oneroase în paguba statului român 389 ș.a. O pondere însemnată în vocabularul eminescian o au expresiile în limbi străine: latină, franceză, germană, engleză, italiană, greacă ș.a. Din punct de vedere al ocurenței, pe primul loc se află expresiile latinești, care apar în momente cheie ale argumentației jurnalistice, pentru a ilustra afirmațiile gazetarului: ab antique, ad acta, ad absurdum, ad hoc, ad hominem, ad infinitum
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este evidențiată de tratarea lexicometrică a corpusului jurnalistic, care a evidențiat un număr de 92894 de forme lexicale, dintre acestea 4933 fiind comune cu vocabularul artistic. O pondere însemnată în structura lexicului publicistic o dețin neologismele, provenite îndeosebi din franceză, italiană și germană. Preocupat de corecta receptare a cuvintelor de origine străină, Eminescu semnalează frecvent valorile semantice ale acestora: Lucrul muziv sau mozaicul e genul acela de pictură care cearcă a imita, prin bucăți de marmură, de piatră colorată, de sticlă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Publicistica dezvoltată la începutul secolului al XIX-lea poartă încă aluviunile epocii anterioare, dar schimbările încep să apară, sub impactul influenței modelelor jurnalistice europene. Asistăm acum la o primenire a lexicului politic, prin împrumuturi masive din limbile latină, franceză și italiană. Constituirea unei clase politice contribuie la preluarea din afară a unei terminologii capabile să denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică de amvon"493, care abundă în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care "post-" semnifică o "revenire", o "convalescență", un soi de eliberare dintr-o greșeală de ordin cultural 153. Termenul utilizat de Vattimo cel de Verwindung este preluat de la Heidegger și înseamnă în general a te reface după o boală. Filosoful italian dezvoltă o interpretare a acestui concept și în legătură cu "gândirea slabă", de unde extragem și sensurile de depășire-distorsiune, luare de act, înclinare-răsucire, dar și faptul refacerii de sine, a-și reveni din, a-și reveni la, a se repune pe cale154. Se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fost realizată după ediția lui H. BOEHMER, Chronica fratris Jordani, CED, VI, Paris 1908, confruntată cu ediția prezentă Quaracchi: Chronica fratris Iordani a Ianno, AF, I, Quarachhi 1885, pp. 1-19. S-a ținut cont și de versiunile în limba italiană ale lui L. POMPILJ, La Cronica, 1932, și a lui A. BIANCHERI, La Cronaca, Milano 1972. Pr. dr. Gilberto Aquini Prolog Fraților din Ordinul Minorilor ce locuiesc în Germania, fratele Giordano din Giano, din Valea Spoletană, urează pentru prezent perseveranță
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
căile celor care îl precedau, îi încuraja pe frați în înfăptuirea binelui prin cuvânt și faptă. 25. În același an, când fratele Cezar a ajuns la Würzburg, a primit în Ordin un tânăr abil și cult, pe nume Hartmuth. Frații italieni, nereușind să-i pronunțe numele, i-au dat numele de Andrei, fiindcă fusese primit în Ordin în ziua Sfântului Andrei. Acesta a devenit în scurt timp preot și predicator și, ulterior, a fost numit custode al Saxoniei. De asemenea, a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care probabil au fost eliminate de deciziile capitulului din Paris din 1266. Textul celor nouă fragmente prezentate aici este conform ediției lui G. BOCCALI, Expositio super Regulam fratrum minorum, de fratele Angelo Clareno, cu introducerea lui F. Accrocca și traducerea italiană de M. Bigaroni (publicații ale Bibliotecii Franciscane Chiesa Nuova-Assisi, 2, Assisi 1995, urmând studiul lui F. ACCROCCA, Clareno e la memoria di Francesco: un materiale sconosciuto alle altri fonti francescane, în IDEM., Francesco e le sue immagini. Momenti della evoluzione
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
remarcabile despre exilul lui Ovidiu, dar nu au publicat, cu excepția magistrului Demetrio Marin, nici un volum reprezentativ cu această temă. Cartea lui Demetrio Marin, profesor de origine română la Universitatea din Bari, aparține, prin limba în care a fost scrisă, culturii italiene, dar, deopotrivă, prin autorul ei, culturii române. Traducerea acestei cărți în limba română reprezintă un act de cultură care sporește patrimoniul filologiei clasice românești și procesul integrării acestuia în circuitul valorilor spirituale europene. Pentru a înțelege mai bine creația de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ocazia i-ar fi fost oferită de faptul că Ovidiu ar fi profanat misterele lui Isis, la care Livia era afiliată 25. În opinia lui Nardi 26, versiunea lui Ripert ar fi fost "expusă anterior de alți scriitori francezi și italieni, dintre aceștia de către un concetățean de-al lui Ovidiu, de sulmonezul Francesco Ercolani, care susținuse că Ovidiu fusese victima unei intrigi de curte și a urii Liviei"27. Ripert afirmă 28 că explicația sa a fost preluată de criticul englez
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
potrivit studiului publicat recent de către S. D'Elia42. D'Elia observă că, în operele de exil, Germanicus, căruia îi este dedicată și a doua redactare a Sărbătorilor este nominalizat de unsprezece ori43, în timp ce Tiberiu numai de două ori. Potrivit cercetătorului italian, concluzia ar fi că: "Ovidiu este sub influența acelui Germanicus, care va fi mitul și idolul opoziției senatoriale împotriva lui Tiberiu; ultimele sale opere sunt, implicit,un document istoric viu, de prim rang, despre atmosfera pe care o respiră această
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
această împărțire simetrică este oarecum artificială și nu corespunde cu datele istorice. Însuși D'Elia remarcă condițiile obiective apte să determine o opoziție față de regim, dar această opoziție se manifestă încă din prima perioadă a Imperiului augustan, și totuși cercetătorul italian rămâne până la sfârșit prizonierul schemei acceptate de Boissier. Dacă "Ovidiu trebuia să ispășească nu numai greșelile sale, ci și pe acelea ale unui profil spiritual 49, ale unei societăți, ale unei mari părți a generației sale" cum se exprimă foarte
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
605-608. 360 Cf. diferitele referințe la izvoarele antice în art. Fabius, în RE, cit., col. 1877-1878. 361 Pentru încadrarea istorică, cfr. ibid., art. 159) K. Fabius Vibulanus, col. 1873 și urm. 362 Fasti, II, 193-242 (text și traducere, în versuri italiene, de FERRUCCIO BERNINI), Bologna, Zanichelli, 1954. 363 Ibid., 225-227. 364 Ibid., 241-242. 365 Ex Ponto, I, II, 4. 366 Considerăm că unele sunt contestate pe nedrept, acestea fiind atribuite lui Cotta Maximus, în baza supranumelui identic; de ex. I, V
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
oare Ce-i mai bun În astă viață Ca iubirea de dulceață? Ce-i mai sfînt și mai alin Ca mama cu prunc la sîn? Ce-i mai drag și mai plăcut. Ca pruncuțul nou-născut?...” Călătorind la Milano, dedică damelor italiene un poem În trei părți (Coroana vieței) În care aduce laude Înfrățirii dintre amorul delicat și iubirea de patrie. Nimic, zice poetul, nu-i mai sublim, mai ferice: „Decît sfînta legătură, decît sfînta Înfrățire Ce unește-amorul gingaș cu a patriei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
urnit de la masa de lucru fără un motiv foarte întemeiat. (E de reținut că aproape trei decenii nu a călătorit nicăieri, verile petrecându-și-le, invariabil, în casa părintească de la Fălticeni până la moartea mamei, în 1937). Și totuși, după voiajul italian Lovinescu recidivează și, de la Fălticeni, pleacă două zile la Iași ("mers la Iași, 6-7 august 1933"), fără a preciza scopul călătoriei, pentru ca, peste doar câteva luni, să noteze, sec: "dum. 10 dec. 1933 RĂMAS SINGUR". Nimic altceva, nicio explicație lămuritoare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
bărbat (cu atât mai mult pentru artistul creator, care e androgin) sexul reprezintă o luptă continuă pentru cucerirea identității proprii 164. Și, cum masculinitatea se definește mai ales prin două tipuri de activități majore concentrarea ("concentration") și proiecția ("projection") -, cercetătorul italian găsea o surprinzătoare similitudine între procesele cognitive și anumite perversiuni sexuale, precum fetișismul (fenomen de "concentrare" prin excelență) sau voyeurismul (ce ar corespunde "proiecției")165. Mai exact, conchide elevul lui Bloom, identitatea oricărei persoane se manifestă și se definește printr-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
bibliografie de Ioana Bot și Adrian Tudurachi, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009. Praz, Mario, La crisi dell'eroe nel romanzo vittoriano, Firenze, N.C. Sansoni, Editore, 1952. Praz, Mario, The Romantic Agony, ediția a II-a, traducere din limba italiană de Angus Davidson, Collins, Londra, 1966. Proust, Marcel, Eseuri, traducere, prefață și note de Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1981. Rahill, Frank, The World of Melodrama, The Pennsylvania State University Press, 1967 . Rank, Otto, Dublul. Don Juan, traducere de Maria
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu Gallia Tudor îmi dă punctul de plecare a romanului Bălăuca"; 29-30 iunie: "Excursie Bojdeuca, Eternitate, Socola, Cetățuie, Galata, Frumoasa. Mare impresie". 156 Vezi Mario Praz, capitolul "The Beauty of the Medusa", în volumul The Romantic Agony, traducere din limba italiană de Angus Davidson, Collins, Londra, 1966, ediția a II-a, pp. 41-71. 157 Ilina Gregori remarca, de exemplu, că, la Eminescu, "orice schimb de priviri adevărat sparge închisoarea eului, ca o eliberare-ruptură", pentru care poetul "imploră nu o dată izvorul ascuns
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
București, 1981, p. 310). 182 Pe lângă volumul menționat, cele mai cunoscute studii ale criticului Italian sunt La carne, la morte e il diavolo nella letteratura romantica, 1930, și The Hero in Eclipse in Victorian Fiction (Oxford, 1956), traducere din limba italiană de Angus Davidson. 183 În opinia lui Mario Praz, secolul al XIX-lea e "cel mai sexualizat" secol. Criticul italian combate pe Croce și respinge viziunea evoluționist-organicistă, istoristă, potrivit căreia decadentismul ar ilustra etapa finală, "agonică", a romantismului. Pentru că, precizează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
e il diavolo nella letteratura romantica, 1930, și The Hero in Eclipse in Victorian Fiction (Oxford, 1956), traducere din limba italiană de Angus Davidson. 183 În opinia lui Mario Praz, secolul al XIX-lea e "cel mai sexualizat" secol. Criticul italian combate pe Croce și respinge viziunea evoluționist-organicistă, istoristă, potrivit căreia decadentismul ar ilustra etapa finală, "agonică", a romantismului. Pentru că, precizează Praz, romantismul agonizează de la bun început. De aceea, romantismul și decadentismul sunt fenomene sincronice. Pentru "dosarul" complet al problemei, vezi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ȘCHIOPU, Michaela (26.III.1938, București), italienistă, traducătoare. Este fiica Mariei (n. Duport) și a lui Constantin Paraipan, medic. La București urmează școala primară și Liceul de Fete nr. 4, apoi cursurile Facultății de Filologie, secția italiană, absolvite în 1961. Este repartizată ca documentarist la Institutul de Istorie Literară și Folclor (ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei), începând, sub îndrumarea directă a lui G. Călinescu, cercetările asupra literaturii italiene și a receptării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
de Filologie, secția italiană, absolvite în 1961. Este repartizată ca documentarist la Institutul de Istorie Literară și Folclor (ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei), începând, sub îndrumarea directă a lui G. Călinescu, cercetările asupra literaturii italiene și a receptării ei în cultura română, cărora le va consacra mai bine de patru decenii de activitate. În 1979 își susține doctoratul cu teza Neorealismul italian, tipărită parțial în „Revista de istorie și teorie literară” (1980). Debutează în „Studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]