21,320 matches
-
În Canada, Australia și Noua Zeelandă, și mult mai mulți se gândeau la aceeași soluție, Însă În 1951 greul părea să fi trecut, iar țara oferea spectacolul optimist al unui Festival Britanic ce marca 100 de ani de la marea Expoziție a prințului Albert din 1851. Humphrey Jennings a rezumat admirabil sentimentele vremii În documentarul său despre Anglia anului 1951, „Portret de familie”. Titlul În sine (pe care nu l-ar fi ales un cineast din Franța, Italia, Belgia sau Germania) dezvăluie o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Marea Britanie 9. Campania IRA nu a unit Irlanda. Nu i-a scos pe britanici din Ulster. Nici nu a destabilizat politica britanică, deși asasinarea unor politicieni și figuri publice (În special a lordului Mountbatten, fost vicerege al Indiei și nașul prințului de Wales) a șocat efectiv opinia publică de pe ambele țărmuri ale Mării Irlandei. Dar „tulburările” au Întunecat și mai mult un deceniu deja sumbru În viața publică britanică și au alimentat teza „neguvernabilității” vehiculată În epocă, punând capăt optimismului senin din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și polonezul Leszek Balcerowicz știau foarte bine cât de fragil era acest castel din cărți de joc. Dar comunismul avea să supraviețuiască atât timp cât capitalismul Îl sponsoriza. „Era stagnării” brejneviste (Mihail Gorbaciov) a generat multe iluzii, și nu doar În URSS. Prințul Potemkin trebuie să fi zâmbit În mormânt când un raport al Băncii Mondiale din 1978 a conchis că RDG avea un nivel de trai superior celui din Marea Britanie. Dar comuniștii au Înțeles ceva care le scăpase bancherilor din Occident. Reforma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
hazlii până la cele metafizice, la fel ca pentru jocurile de inteligență sau spectacolele de varietăți. Să-și distreze oaspeții, să le stingă setea și să întrețină discuția, iată care era obligația stăpânului casei. În Eneida, poetul roman Virgiliu povestește că prințul troian Eneas este primul care s-a instalat în provincia Latium, unde se află orașul Roma. La începuturile sale, Roma încă nu făcea parte din civilizația vinului. În acest sens, Plinius cel Bătrân menționează că Romulus făcea libații cu lapte
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și în sate unde cultura viței de vie nu a existat niciodată. Capitolul V VINUL ȘI CONSUMUL SĂU Începând cu secolul al IX-lea, Europa creștină se identifică cu civilizația vinului, iar podgoriile ce aparțin bisericilor produc băutura apreciată de către prinții și mai marii regatului. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiecare regiune franceză își produce și își consumă propriul vin. Transporturile sunt dificile și lente, iar comercializarea îndepărtată nu privea decât anumite vinuri superioare care aveau piețe de desfacere speciale
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Denis, construită în secolul al VII-lea, pe vremea "bunului rege Dagobert", proprietari a numeroase terenuri în Argenteuil, Montmorency, Nanterre, Port-Marly, Rueil și Saint-Germain-en-Laye, precum și călugării mânăstirii Saint-Germain-des-Prés, care și-au plantat primele podgorii în Suresnes. Pe de altă parte, prinții și burghezii își cultivau vița de vie în propriile grădini din Belleville, Chaillot, Charonne, Picpus și Vaugirard, apoi mai târziu, la periferia Parisului, la Bagneux, Chatillon, Clamart, Clignancourt, Fontenay, Issy, Meudon, Montmartre, Vanves... Cei care se ocupau de podgoriile pariziene
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
înșelătorul Barolo, și popularul Lambrusco, și prin acele vinuri nepretențioase din cârciumioarele de pe malul Dunării și din Alsacia, cafenelele din Valais sau barăcile de pe plaja Estoril. Fără să-i mai pun la socoteală, deși șovinismul mă obligă, pe regii noștri, prinții și ducii de Burgundia și Bordeaux care precedă prin grandoare toată această mulțime burgheză sau țărănească de carafe, ulcioare, tigve și sticle cu vin provenit din vastele vii milenare... CONCLUZII "VINUL" CARE A URMAT VINULUI Vinul are un trecut și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a pierdut mulți moldoveni. Ba, într-un moment, lupta părea pierdută fără intervenția lui Ștefan, care a sărit însuși în mijlocul turcilor și le-a sfărâmat aripile prin minunata putere a lui Dumnezeu. În ziua de 25 ianuarie, scrie Ștefan tuturor prinților că a fost atacat de 120.000 de turci, ajutați de Basarab, dar pe la Bobotează, «i-am biruit și i am călcat în picioare și pe toți i-am trecut prin ascuțișul sabiei mele». Ștefan a fost fără milă, ca
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
o va scrie mulți ani aproape în întregime, cu un remarcabil succes de public. A colaborat și la alte publicații: „Epoca”, „Lupta”, „Povestea vorbei”, „Pagini literare”, „Viața românească”, „România” (Iași). A semnat cu numeroase pseudonime, printre care Kiriak Napadarjan, Romeo, Prințul Ghytza, Contele de Techirghiol, Gheorghe Delacoperativă, Dom Paladu, Don Paludu, Farmazon, Menelic, Coco, Ghiță Delagambrinus, Tarascon, Cyrano, Gheorghe Biciușcă, Jorj Delamizil ș.a. „Crescut în umbra marelui Caragiale” (Perpessicius), R. se face repede cunoscut și apreciat pentru verva umoristică și pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
care o întreține o prejudecată păguboasă: "ridicola și superstițioasa distincție între "marea artă" și "artele minore" e moartă". De asemenea, conchide criticul, artele decorative îi reunesc pe les lettrés și pe amateurs, astfel că un poet se face ebenist, un prinț muncitor "en application de cuivre", o grande dame decorează cu broderiile sale și aplicațiile de stofă interiorul hotelului orașului Bruxelles etc. Emanciparea artelor aplicate o regăsim și în programul Seccesion-ului vienez, iar Gustav Klimt ilustrează din plin dignitatea de care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
indigen, fuseseră comandate și gravate la Viena sau Berlin de către Anton Scharff și Wilhelm Kullrich. Bachelin se referă în special la medalia oficială a construirii podului peste Dunăre "Regele Carol I" de la Cernavodă în 1895, caz similar cu cel al Prințul Muntenegrului, a cărui medalie a fost concepută în Rusia și nu la Cernagora. În materie de timbre, Bachelin reține ca pe o excepție pe cel desenat de Viziru, un angajat poștal, în timp ce Bulgaria și Rusia se disting cu timbre printre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticul le așeza sub influența lui Walter Crane. Nu lipsit de semnificație, la prima expoziție organizată în 1915 în cadrul Cenaclului Idealist, condus de sculptorul simbolist, Severin, cenaclu pus deja într-o bună tradiție secesionistă, sub patronajul prințesei Elisabeta și a prințului moștenitor Carol, un colț al sălii este amenajat à l'orientale cu contribuția majoră a Elenei Bednarik, decorat cu "perne ornate cu motive bizantine și executate în tehnica batik (...) iar de jur-împrejur se vedeau plante în ghivece ornate și ele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
modernă. Panoul decorativ al lui Loghi introduce în scenă o parte dintre personajele basmelor românești, Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, cu recuzita aferentă. Din basm, Kimon Loghi extrage feeria, depopulându-l de prezențele monstruoase consacrate: zmeii, căpcăunii, vrăjitoarele (Baba Cloanța) etc. Un prinț stă pe malul unui lac, fascinat de apariția unei zâne care iese din apă cu părul plin de flori. Spațiul de basm pe care-l construiește Kimon Loghi este un mic eden floral. În dreapta se găsesc o serie de tinere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rafinament al detaliului specific Secession-ului, dar într-o notă ușor japonizantă. Basmul este deja prelucrat în poemul eminescian, astfel că pictura nu-l mai are ca referent direct, ci beneficiază de viziunea poetică eminesciană. Într-o caleașcă-lectică sunt transportați prințul și prințesa într-un decor fantastic către palatul unde-i așteaptă regele acompaniat de curtenii săi. Alaiul este tras de câteva păsări exotice cu un penaj flamboiant, iar avangarda este constituită dintr-o orchestră de greieri. Într-un tufiș înflorit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
încadrând nudul feminin, se află două flori gigantice dintre care una este o splendidă orhidee. În universul decadent al infernului, la femme fatale este asociată florilor răului, unei splendori malefice a luxurei. Florile fac parte deopotrivă din recuzita aulică a prințului întunericului, fără a-și pierde relevanța decorativă, într-o pură logică descriptivă. În plus, exotismul florilor răspunde arabescului ornamental și unei cromatici luxuriante. Caracterul eminamente floral al sexualității feminine este pus în evidență cu o mare finețe de Kolo(man
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cunoscuta o zonă geografică precisă, imaginea delectabil-morbidă a declinului este interiorizată, o transpunere a unei trame istorice în economia intimă a spleen-ului. Romantismul aducea în prim plan eroii melancolici cărora Renașterea le conferea un rol pozitiv ca artiști, poeți, prinți, sub influența neoplatonicienilor, așa cum o reflectă și opul lui Marsilio Ficino. Filip al II-lea al Spaniei, Rudolf al II-lea de Praga, Ludovic al II-lea al Bavariei, prietenul și admiratorul lui Wagner, se află printre marii prinți melancolici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poeți, prinți, sub influența neoplatonicienilor, așa cum o reflectă și opul lui Marsilio Ficino. Filip al II-lea al Spaniei, Rudolf al II-lea de Praga, Ludovic al II-lea al Bavariei, prietenul și admiratorul lui Wagner, se află printre marii prinți melancolici. Melancolia este plasată sub semnul suferinței ca metaforă a creației. În Evul Mediu i se atribuia melancoliei o valoare negativă, ca acedia. Era maladia anahoreților, eremiților supuși ordaliei tentațiilor, dar și exigențelor unui timp al contemplării, al monotoniei, al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
autor nu este menționat, relevă popularitatea temei și felul în care ea se conjugă cu un mod de întrebuințare decadent. Don Juan-ul modern, milionarul monden, succesor al lui Cassanova, răsfoiește albumul cuceririlor, ilustrativ pentru un cosmopolitism erotic demn de un prinț oriental: semiramide, "impresioniste", bovarice intelectuale, morfinomane, diabolice d'aurevilliene, nimfomane dedicate baudelairian răului, erotomane mistice etc. Fatalitatea își face apariția odată cu intrarea în scenă a Salomeei. Desenul feminității decadente recapitulează o parte dintre clișeele genului, gura roșie a voluptuoasei atrage
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de reținere În exprimarea unor opinii care n-au bază logică; așa cum s-a observat, atitudinea are o puternică componentă afectivă. Atitudini conjuncturale În anul 1930, Într-un hotel din sudul Franței, avea loc zilnic un ceremonial ciudat. Unul din prinții Romanov Îi cerea șoferului să prepare pe loc o spumă de căpșuni și apoi să o mănânce În fața lui. Ceremonialul avea loc zilnic, chiar dacă căpșunile trebuiau aduse În mod special pentru acest scop. Explicația este că prințul adora căpșunile și
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
ciudat. Unul din prinții Romanov Îi cerea șoferului să prepare pe loc o spumă de căpșuni și apoi să o mănânce În fața lui. Ceremonialul avea loc zilnic, chiar dacă căpșunile trebuiau aduse În mod special pentru acest scop. Explicația este că prințul adora căpșunile și mirosul acestora, Însă din nefericire era alergic la acestea și nu le putea consuma. Așadar, atitudinea sa față de „produs” nu se finaliza cu consumul acestuia datorită conjuncturii. Atitudinea pozitivă față de produs nu implică atitudinea pozitivă față de cumpărarea
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
umană”), G. Flaubert („Doamna Bovary”), Charles Dickens („Marile speranțe”), W. Thackeray („Bâlciul deșertăciunilor”), N. V. Gogol („Mantaua”), F. M. Dostoievski („Crimă si pedeapsă”), L. N. Tolstoi („Război și pace”), A.P. Cehov („Livada cu vișini”), H. Ibsen („O casă de păpuși”), M. Twain („Prinț și cerșetor”) și alții. În literatura română, pătrunderea realismului s-a realizat treptat, după cum atestă diferitele momente din evoluția prozei noastre: romanul social al lui N. Filimon („Ciocoii vechi și noi”), nuvelele lui Ioan Slavici („Moara cu noroc”), ale lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cap. „Dinu Păturică”). În capitolul „Postelnicul Andronache Tuzluc”, cititorul descoperă ascensiunea acestui „vechi” ciocoi, dintr-un simplu grec sărac din mahalaua Fanarului, la starea lui de om foarte bogat și cu rang domnesc, pentru că a reușit să intre În grațiile prințului și domnitorului Caragea. De altfel și-a făcut loc În lumea aceea prin intrigile legate de femei, rolul cel mai important din acest punct de vedere revenindu-i Domniței Ralu, considerată de autor o destrăbălată a lui Caragea. Urcând pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Dinu Păturică se Întoarce din acest turneu cu 500 de pungi de bani. (vezi cap. „Una la mână”) Interesantă, În capitolul al XIII-lea, este scena unui prânz haiducesc În pădure. Postelnicul Andronache Tuzluc avea o mare trecere pe lână prințul Caragea. Nimeni din țară nu putea obține o funcție publică fără să treacă pe la postelnic și toate acestea Însemnau bani grei. Păturică, devenind primul om al postelnicului, mediază toate aceste slujbe și trage și el foloase, cât poate. Scena „vânzării
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
urma să plătească despăgubiri în natură și să iasă din război ca stat independent, deschizîndu-și economia și comerțul exterior către toate națiunile 146. Nici una din ofertele de pace ale României n-a fost mai apreciată decît cea a fostului premier, prințul Barbu Știrbei. Pe 17 martie 1944, acesta a făcut o vizită la Cairo, cu acordul guvernului de la București, pentru a se întîlni cu reprezentanți britanici și americani 147. Cu toate acestea, încercarea sa de a recurge la diplomația secretă cu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
colaboreze cu aceștia, luptînd împotriva Germaniei și să elibereze prizonierii aliați. Știrbei s-a întîlnit, de asemenea, cu reprezentantul oficial sovietic, care a precizat că armistițiul ar însemna cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord către Moscova, precum și compensații bănești. Prințul a refuzat condițiile și a părăsit Cairo 148. Convorbirile de la Cairo au reușit, dacă nu altceva, măcar să scoată în evidență divergențele de opinie dintre aliații occidentali și sovietici privind viitorul României 149. După spusele lui John Campbell, care a lucrat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]