21,673 matches
-
Trupele armatei sârbe au invadat întregul Banat în septembrie-octombrie 1918, stabilindu-și sediul la Timișoara. Comisiile aliate de control (americană, franceza) s-au deplasat la Timișoara pentru a dialogă la fața locului cu reprezentanții tuturor popoarelor conlocuitoare, după care au redactat un raport final prin care i se cerea armatei sârbe să se retragă din teritoriul ocupat nejustificat. Șerbiei i s-au stabilit granițele actuale după Al Doilea Război Mondial, când a devenit o unitate federală în cadrul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia
Istoria Serbiei () [Corola-website/Science/317188_a_318517]
-
Podul Vechi, în „Armenime”. Comunitatea armenească dispunea în secolele XVII-XVIII de două lăcașuri de cult. În secolul al XVII-lea unii episcopi armeni ai Moldovei au locuit la Iași în anumite perioade. Într-o însemnare de pe manuscrisul „Interpretarea calendarului armean”, redactat la Iași în 1607 de către arhimandritul Mesrob din Caffa și păstrat la Biblioteca Mechitariștilor din Veneția, este menționat episcopul Hovhannes Secvți ca „episcop al orașului Iași”. În biserica „Sf. Maria” din Iași, episcopul Anton Serepkoienț a hirotonit la 9 august
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
a fost o inițiativă civică, de disidență, din Cehoslovacia între 1977 și 1992. Numele a fost omonim cu documentul , redactat în ianuarie 1977. Membrii fondatori au fost: Václav Havel, Jan Patočka, Zdeněk Mlynář, Jiří Hájek și Pavel Kohout. După Revoluția de catifea din 1989, mulți dintre membrii grupului au avut roluri importante în politica cehă și slovacă. Manifestul omonim publicat
Carta 77 () [Corola-website/Science/317688_a_319017]
-
credea că această noțiune subminează o premisă esențială a sociobiologie umane și psihologiei evoluționiste. În 1975, E.O. Wilson și-a prezentat analiza comportamentului uman într-un cadru socio-biologic. Ca răspuns, Gould, Richard Lewontin și alții din regiunea Bostonului au redactat o scrisoare adresată revistei "New York Review of Books" intitulată "Against 'Sociobiology"' (Împotriva „Sociobiologiei”), scrisoare adesea citată ulterior. Această scrisoare deschisă a criticat „vederea deterministă a societății umane și a acțiunilor umane” propusă de Wilson. Gould și Dawkins nu sunt de
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
1942-1946 ,obținând titlul întâi și al doilea în istorie generală, în istoria poporului evreu și în limba și literatura arabă. Teza să de master, având drept subiect mișcarea națională egipteană,si care s-a bucurat de o deosebită apreciere, a redactat-o sub îndrumarea profesorului Richard Michael Koebner, cunoscut specialist în istoria modernă. În continuare Landau a urmat studii de doctorat la Școala de Studii Orientale și Africane SOAS de la Universitatea din Londra, sub conducerea profesorului Bernard Lewis. Lucrarea să de
Yaakov Landau () [Corola-website/Science/317746_a_319075]
-
desfășurându-se până în toamna aceluiași an. S-a apelat la scrieri antice grecești și romane care îl evocau pe misteriosul personaj dac Zalmoxe, dar și la texte despre alte subiecte ale Orientului antic (egiptene, babiloniene, indiene). Textul albumului a fost redactat de poetul Adrian Hoajă sub pseudonimul Alexandru Basarab. Izvoarele privitoare la biografia personajului central sunt puține la număr și incerte. Confruntând lecturile aflate la îndemână, autorii albumului au semnalat contradicțiile în mod retoric (spre exemplu, în cântecul „Epilog”: „"Ce-a
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
lui Mani sau i-au fost atribuite acestuia: "Evanghelia vie", "Comoara vieții", "Cartea tainelor", "Pragmateia" (tratat conținând cosmogonia sectei), "Cartea uriașilor" (povești legendare despre origini, inspirate din apocrifele gnostice), "Cartea psalmilor și rugăciunilor" și "Epistolele". Se mai cunoaște lucrarea "Shăburagăn", redactată în pehlevi sau persana medie, dedicată regelui Șapur I, ce tratează originea lumii și a omului, dar și sfârșitul acestora. Se pot decela din aceste scrieri elemente de origine iraniană și creștină, dar și hinduistă și budistă. Maniheismul se prezenta
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
fatală. Cu toate acestea, misionarii câștigaseră deja Turkestanul chinez, răscruce între civilizații și credințe, unde s-au înrădăcinat stabil, devenind religia oficială a turcilor uiguri și cucerind chiar și China, unde s-a răspândit "Catehismul religiei lui Buddha al Luminii", redactat sub ordin imperial de către un episcop maniheist. Distrugerea regatului uigur de către kirghizi, în anul 840, și persecuția religiilor străine de către împăratul Wuzong, în anul 843, au antrenat distrugerea comunităților, care abia au supraviețuit un timp înainte de a dispărea. Dualismul maniheist
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
denumire stabilită de Iosif Capotă încă din 1949. Principalele acțiuni ale acestora au constat în redactarea și difuzarea a aproximativ 5000 de manifeste anticomuniste, cu o tematică diversificată: desființarea Bisericii Greco-Catolice, colectivizarea, rebeliunea antisovietică a lui Tito etc. Manifestele erau redactate de Iosif Capotă la mașina de scris și multiplicate cu indigo. Difuzarea era asigurată de către subgrupul din Brăișor la târguri sau la diverse aniversări și sărbători (23 august, 7 noiembrie, 30 decembrie), dar erau trimise și prin poștă către instituții
Alexandru Dejeu () [Corola-website/Science/319545_a_320874]
-
În cadrul activității în cadrul Muzeului obștii israelite din Ungaria, el a inițiat un proiect de redactare a a cărților genealogice ale familiilor evreiești din Ungaria, proiect întrerupt de Holocaust. Nu a fost terminat și publicat până la urmă decât un singur volum, redactat de Munkácsi însuși -"Arborele genealogic al familiilor Munk și Felsenburg" . În anul 1890 a fost ales membru corespondent al Academiei ungare de științe, de asemenea a devenit membru extern al Societății de studii fino-ugrice. În 1892 a fost ales vicepreședinte
Bernát Munkácsi () [Corola-website/Science/319633_a_320962]
-
Poliție “Alexandru Ioan Cuza”. A lucrat ca redactor la „Scînteia” (1985-1989)), la departamentul „Probleme cetățenești”, făcându-se remarcat prin investigații și anchete sociale, dintre care unele au fost citate și la “Europa Liberă”. În ziua de 22 decembrie 1989 a redactat textul prezentat la televiziune prin care “scînteiștii se deziceau de minciună” și a fost singurul care și-a semnat articolul apărut în “Scînteia Poporului”. În aceeași zi a propus numele de „Adevărul” , fiind ales președinte al consiliului FSN din ziar
Ion Marin (publicist) () [Corola-website/Science/319731_a_321060]
-
estici (Austria) și din Europa de sud-est (de ex. "bracul istrian", "Serbian hound" = "Balkanski gonič", bracul grecesc "Hellinikos ichnilatis") și în același timp strămoșul rasei vișlă (maghiară). Denumirea maghiară kopó („copoi”) a apărut prima oară în documentele oficiale maghiare medievale, redactate în limba latină. O diplomă emisă în 1237 la Pannonhalma conține referirea: "Vdornici de uilla Borost quorum nomina Itol Copou." Atestări în alte diplome: 1240, "Quorum nomina sunt hec Copo Bene Ceke"; 1293, "Iwau Leseu Kopou Nuzo Nertheu Lukeu et
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
1752, "kopó". Se presupune că termenul este derivat din cuvinte care în maghiară au sensurile "a prinde, a capt(ur)a, a înhăța, a apuca" ("kopó, kapó, kapni; "vadat elkapó" "care apucă vânatul"). Primele ilustrații se află în "Codex Albensis", redactat la Székesfehérvár în anii 1100-1120: copoi cu iepure; în miniaturi colorate din "Chronicon pictum vindobonense" (1374-1376): copoi în diferite culori. Și o miniatură dintr-un codex (sec. al XV-lea) care îl prezintă pe regele Sigismund de Luxemburg cu un
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
Batthyány a finanțat și coordonat lucrările de amenajare a clădirii, destinate ca spațiu în care să funcționeze biblioteca, observatorul astronomic și tipografia diecezană. La 31 iulie 1798, de ziua sfântului Ignațiu de Loyola (patronul onomastic al episcopului), Ignațiu Batthyány a redactat și semnat actul fundației sale, "Institutum Batthyanianum". Prin acest act, respectând legislația canonică, a donat Bisericii Catolice și Provinciei Transilvania observatorul astronomic, biblioteca și toate colecțiile personale, împreună cu clădirea și terenul aferent, ca structuri cu caracter public, oferind acces deschis
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
din limba rusă. După anul 1929 se consacră problemelor filosofice și de știință socială, publicând în revista "Minerva", condusă de Petre Andrei. A colaborat cu Petre Andrei la elaborarea "Manualului de sociologie" (1938). Între anii 1975 și 1985 și-a redactat memoriile privitoare la evenimentele petrecute în Basarabia anilor 1917-1918, care au culminat cu Unirea acestei provincii românești cu Țara. O parte din aceste evocări au văzut lumina tiparului prin volumul "Basarabia pe drumul unirii" (1995). I-au rămas în manuscris
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
urmând ca acest prim pas să deschidă noi opțiuni pentru viitor, dar până la urmă strădaniile lui nu au avut succes. În acelaș timp el s-a numărat printre primii susținători ai mișcării presioniste regionale „Hovevei Tzion” din România și a redactat un statut al reașezării agricole evreiești în Palestina (Eretz Israel). În 1884 a îndeplinit funcția de vicepreședinte al comitetului Hovevey Tzion din Galați. De asemenea, a fost activ în organizația evreiască Bney Brit. În 1893, la solicitarea primului ministru Lascăr
Joseph Brociner () [Corola-website/Science/315846_a_317175]
-
melcul marin "Rapana venosa" și fauna bentică în general. Cu acest prilej, este autorizat să se scufunde cu butelii de aer comprimat, vizor, tub de respirat și labe de înot, dar desigur sub supravegherea unor scafandri militari. În anii 1960-1970 redactează ghidurile, pliantele, textele expozițiilor de la Muzeu, este solicitat de televiziune în 1968 pentru a traduce, adapta și scrie comentariile românești ale filmelor documentare dela emisiunea "Teleenciclopedia", și devine șef de secție pentru expoziții și relații publice. Are în custodie și
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
uitării la "lada de gunoi a istoriei" , ca de exemplu Basil Assan, Constantin Chiru, Constantin Dumbravă, Dimitrie Ghica-Comănești, Emil Holub, Ilarie Mitrea, Sever Pleniceanu, Julius Popper, Emil Racoviță sau Grigore Ștefănescu. Va descoperi deasemenea jurnalul de bord al expediției "Belgica", redactat de Emil Racoviță, precum și numeroase fotografii, toate până atunci nepublicate. Alexandru Marinescu organizează peste 30 de expoziții temporare la Muzeu și în provincie iar în ciclul "Maestrul meu", omagii aduse academicienilor și profesorilor Mihai C. Băcescu, Petru Bănărescu, Nicolae Botnariuc
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
mai apoi în aer poartă clădirii și au pătruns înăuntru, dar locul era deja pustiu. Un numar de lupatatori arabi a fost capturat mai încolo, si au fost trimiși la comandamentul Brigăzii Cârmeli în kibuțul Eyn Hamifratz. Moshe Cârmeli a redactat un mesaj către locuitorii Acrei, tradus în arabă, și în care cerea capitularea necondiționată a orașului. Scrisoarea a fost transmisă la Acra printr-unul din prizonieri. La 17 mai 1948 au sosit la citadela închisorii Acra un preot și alți
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
dupa altul volumele Noului Dicționar (Milon Hadash) al limbii ebraice, care s-a bucurat de un mare răsunet și a fost publicat într-un mare tiraj în numeroase ediții, atât prescurtate, cât și lărgite. Intenția sa inițiala era de a redacta un dicționar adaptat mai ales nevoilor școlarilor și tineretului. Dar, pe măsură ce a înaintat în munca de colectare a materialului lingvistic și în elaborarea metodică a definițiilor, Even Shoshan a ajuns la decizia de a publica un dicționar care să răspundă
Avraham Even-Shoshan () [Corola-website/Science/316640_a_317969]
-
care s-au abătut asupra Moldovei în anii următori. În perioada 19 octombrie 1646 - 20 ianuarie 1647, Marco Bandini, arhiepiscop de Marcianopolis și administrator apostolic al Diecezei de Bacău, a vizitat principalele comunități catolice din Moldova. În urma vizitei, el a redactat un raport intitulat "Codex" (Visitatio generalis omnium ecclesiarum catholicarum romani ritus in Provincia Moldaviae), pe care l-a terminat de redactat la Bacău la 2 martie 1648 și în care descrie toate locurile pe unde a trecut. El a ajuns
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
Marcianopolis și administrator apostolic al Diecezei de Bacău, a vizitat principalele comunități catolice din Moldova. În urma vizitei, el a redactat un raport intitulat "Codex" (Visitatio generalis omnium ecclesiarum catholicarum romani ritus in Provincia Moldaviae), pe care l-a terminat de redactat la Bacău la 2 martie 1648 și în care descrie toate locurile pe unde a trecut. El a ajuns la Suceava la 10 decembrie 1646, când în târg era o epidemie de ciumă. Comunitatea catolică din Suceava era în proces
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
incipienta a cuantelor. Cartea lui Kangro este o sursă bogată de detalii biografice asupra "actorilor" intelectuali principali și conține o bibliografie exhaustivă. În privința conținutului fizic, claritate deplină se poate obține însă numai din articolele originale ale lui Planck, care sunt redactate cu mare grijă, și se pot citi cu efort normal (dn păcate numai in germană).
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
În 1890 devine profesor de pedagogie la Sorbona. În 1898, partizan al apărării căpitanului Dreyfus, participă la înființarea Ligii Franceze a Drepturilor Omului, al cărei președinte va fi între anii 1913-1926. În 1905 a fost președintele comisiei parlamentare care a redactat legea separării statului de biserică. a fost de asemenea responsabilul unei lucrări remarcabile: Dicționarul pedagogic, pentru redactarea căruia a fost nevoie de mai mult de 350 de colaboratori. Prima ediție a fost publicată de editura Hachette între anii 1882-1887. O
Ferdinand Buisson () [Corola-website/Science/318524_a_319853]
-
genul robić - zrobić, el face trimitere la modul românesc de a exprima viitorul prin prezent (ex. „mâine plec la țară”). Autorul îl citează pe Vendryes, care își publicase la Paris lucrarea "Le langage" chiar în perioada în care Nandriș își redacta teza de doctorat. În urma analizei asupra modalității de a exprima viitorul în cazul verbelor perfective, Gr. Nandriș concluzionează că limbile slave apusene și răsăritene se deosebesc net de cele sudice. Dacă în polonă, de exemplu, viitorul săvârșit admite doar verbul
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]