22,233 matches
-
Pe baza acestor observațiile arheologice efectuate până în prezent se apreciază că târgul-oraș datează din veacul al XIV-lea, fiind precedat de o așezare de veac XIII. Prima atestare documentară a târgului Botoșanilor este realizată de pisania bisericii armene din centrul târgului, aceasta datând din 1350. Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Botoșani, la Drăgușeni, Mitoc, Rădăuți-Prut, Ștefănești, Vorniceni, confirmă faptul că în această zonă au fost prezente așezări omenești încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică și pământ ars
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică și pământ ars, pictate în 2 sau 3 culori, de un înalt niverașului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.l artistic. Dezvoltându-se atât de timpuriu "Botoșanii nu au fost cetate ci târg deschis, fără ziduri" situat la o răspântie de drumuri, ceea ce a dus la un comerț înfloritor. Se pare că, începând cu secolul XV, dezvoltarea pe care
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
în 2 sau 3 culori, de un înalt niverașului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.l artistic. Dezvoltându-se atât de timpuriu "Botoșanii nu au fost cetate ci târg deschis, fără ziduri" situat la o răspântie de drumuri, ceea ce a dus la un comerț înfloritor. Se pare că, începând cu secolul XV, dezvoltarea pe care o cunoaște comerțul aduce orașului venituri însemnate, iar prima pecete a o Marii voievozi
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
Rareș: bisericile Sf. Gheorghe din Botoșani (1551) și Uspenia (1552). La sfârșitul secolului XVI cârmuirea orașului revenea unui vornic numit din partea Doamnei, care avea sarcina să strângă veniturile ei, să judece pricinile, să păzească liniștea și să scrie răvașe în numele târgului. Pe lângă vornic funcționa un consiliu orășenesc, format dintr-un șoltuz și 12 pârgari aleși de comunitate. O administrație bine pusă la punct, va funcționa în Botoșani după 1820, când orașul nu va mai fi apanaj al Doamnelor. Botoșaniul e un
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
dintr-un șoltuz și 12 pârgari aleși de comunitate. O administrație bine pusă la punct, va funcționa în Botoșani după 1820, când orașul nu va mai fi apanaj al Doamnelor. Botoșaniul e un oraș care păstrează o structură subterană de târg, cu pivnițe boltite suprapuse. Ele au adăpostit timp de sute de ani mărfurile târgului, constituind și locul de refugiu al populației în timpul repetatelor invazii. O valoare arhitecturală de necontestat o constituie lăcașuri de cult vechi de jumătate de mileniu, precum și
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
punct, va funcționa în Botoșani după 1820, când orașul nu va mai fi apanaj al Doamnelor. Botoșaniul e un oraș care păstrează o structură subterană de târg, cu pivnițe boltite suprapuse. Ele au adăpostit timp de sute de ani mărfurile târgului, constituind și locul de refugiu al populației în timpul repetatelor invazii. O valoare arhitecturală de necontestat o constituie lăcașuri de cult vechi de jumătate de mileniu, precum și zona de târg a orașului, renumită pentru valoarea arhitecturală a centrului istoric. Originea numelui
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
boltite suprapuse. Ele au adăpostit timp de sute de ani mărfurile târgului, constituind și locul de refugiu al populației în timpul repetatelor invazii. O valoare arhitecturală de necontestat o constituie lăcașuri de cult vechi de jumătate de mileniu, precum și zona de târg a orașului, renumită pentru valoarea arhitecturală a centrului istoric. Originea numelui de Botoșani este destul de incertă, dar sunt posibile următoarele explicații: prima ar fi că orașul își trage numele de la un boier pe nume "Botaș", care a trăit pe aceste
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
Originari din stepele Volgăi și Donului, aceștia au venit în Moldova la începutul secolului al XVIII-lea, în urma unui conflict cu patriarhul reformator al Rusiei, Nifon. În anul 1832 colonia lipoveană din Botoșani numără 58 de familii stabilite în Mahalaua Târgul Nou, unde aveau și o capelă. În anul 1853 capela a fost înlocuită cu o frumoasă biserică de zid. Un grup etnic de o factură aparte așezat la Botoșani îl reprezintă țiganii. Originari din India, țiganii au ajuns în Moldova
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
al municipiului Botoșani din 2016 (PNL) Viceprimar - Cosmin Ionut Andrei (PSD) Viceprimar - Marian Murariu ( PSD) În ceea ce privește Consiliului Local, acesta este compus din 23 membri, împărțiți începând cu 2016 astfel: 12 - PSD, 11 - PNL. Primele informații documentare privind comerțul botoșănean cu târgurile din țările vecine datează din timpul domniei lui Petru Rareș. În 1889 la Expoziția Universală de la Paris „Prima societate a morilor cu aburi din Botoșani” a obținut „Marea Medalie de Aur”, iar la Expoziția Universală de la Paris din anul 1900
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
Orașul este menționat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg. Cu timpul, în izvoarele istorice apar și mențiuni ce indică o cristalizare a vieții orășenești. Orașul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orășenești un
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]
-
mesaj lui Hitler în care îi spunea că este dispus să vină în Germania pentru negocieri. Hitler a acceptat, iar Chamberlain a zburat în Germania în dimineața de 15 septembrie; a fost prima oară, cu excepția unei mici încercări la un târg industrial, când a călătorit cu avionul. A aterizat la München și și-a continuat călătoria cu trenul la reședința lui Hitler de la Berchtesgaden. Întâlnirea față în față a durat aproximativ trei ore. Hitler a cerut anexarea regiunii Sudete, și, din
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
din 1774. La acea vreme în Darabani locuiau 90 de familii. În 1834, hatmanul și marele logofăt Theodor Balș, proprietarul moșiei Darabani, își inaugurează aici conacul cu douăzeci și patru de încăperi, edificiu dominat de stilul arhitectonic grecesc. Actul de întemeiere a târgului Darabani este emis, la cererea lui Balș, în 1837 și poartă pecetea domnitorului Mihail Sturdza. Între 1834 și 1840 se construiește biserica Sfântul Nicolae, ctitoria hatmanului Balș. În 1841 se înființează la Darabani prima școală sătească de stat din Moldova
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
în 1837 și poartă pecetea domnitorului Mihail Sturdza. Între 1834 și 1840 se construiește biserica Sfântul Nicolae, ctitoria hatmanului Balș. În 1841 se înființează la Darabani prima școală sătească de stat din Moldova și se folosește prima ștampilă cu inscripția “Târgul Darabani”. Recensământul din 1845 consemnează la Darabani 1120 de locuitori. În urma unei înțelegeri între proprietarul moșiei și locuitorii evrei ai târgului, prin care populația minoritară să fie favorizată economic, începe un puternic exod către târgul Darabani dinspre ținuturile basarabene. În
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
1841 se înființează la Darabani prima școală sătească de stat din Moldova și se folosește prima ștampilă cu inscripția “Târgul Darabani”. Recensământul din 1845 consemnează la Darabani 1120 de locuitori. În urma unei înțelegeri între proprietarul moșiei și locuitorii evrei ai târgului, prin care populația minoritară să fie favorizată economic, începe un puternic exod către târgul Darabani dinspre ținuturile basarabene. În acest fel populația evreiască crește numeric exploziv până prin anii 1870, contribuind decisiv la dezvoltarea comerțului și economiei locale. În 1865 se
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
folosește prima ștampilă cu inscripția “Târgul Darabani”. Recensământul din 1845 consemnează la Darabani 1120 de locuitori. În urma unei înțelegeri între proprietarul moșiei și locuitorii evrei ai târgului, prin care populația minoritară să fie favorizată economic, începe un puternic exod către târgul Darabani dinspre ținuturile basarabene. În acest fel populația evreiască crește numeric exploziv până prin anii 1870, contribuind decisiv la dezvoltarea comerțului și economiei locale. În 1865 se dau în folosință publică primul post telegrafic și prima șosea pietruită. Spitalul târgului se
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
către târgul Darabani dinspre ținuturile basarabene. În acest fel populația evreiască crește numeric exploziv până prin anii 1870, contribuind decisiv la dezvoltarea comerțului și economiei locale. În 1865 se dau în folosință publică primul post telegrafic și prima șosea pietruită. Spitalul târgului se inaugurează în 1895, prima farmacie în 1901, judecătoria în 1912, iar Ateneul cultural și biblioteca publică în 1924. Din 1872 stăpâna moșiei este Smaranda, fiica întemeietorului Th. Balș, care o administrează împreună cu soțul său grec George Cimara până în 1885
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
populația orașului era de dintre care 5782 de sex masculin și 5864 feminin. În 1774 la Darabani locuiau 90 de familii, conform scrierilor vremii. Recensământul din 1845 consemnează la Darabani numărul de 1120 de locuitori, iar cel din 1860 plasează târgul pe locul al 34-lea în topul celor mai locuite localități urbane din Moldova, cu 1641 locuitori. Orașul are în componență cartierele Bombeni, Cornești, Lucovița, Mărgineni, Suseni, Teioasa și satele Bajura, Eșanca și Lișmănița. Suprafața orașului este de . Solurile fertile
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
În anul 1516, când „pop Filip ot Hațag” inciza o inscripție slavonă pe soclul altarului bisericii mitropolitane din Feleac, aceasta deservea deja obștea românească locală. Cândva în cursul secolului al XVII -lea, în locul acelui edificiu a fost ridicată, la marginea târgului, înspre actualul sat General Berthelot, o biserică de lemn, in care slujeau, în 1681, preoții Gheorghe, Mihai, Gheorghe și Găină; transferată în posesia uniților după 1701, aceasta apare menționată pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). La o dată neprecizabilă, în paralel
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
apostolilor la Șerel. În contextul marilor tulburări confesionale de la începutul secolului al XVIII-lea, dată fiind opoziția preoțimii hațegane față de unirea cu Biserica Romei, trebuie să fi apărut și celălalt lăcaș de cult, tot din lemn, aparținător obștii ortodoxe a târgului. Într-adevăr, pe harta iosefină, în partea centrală a localității, este menționat încă un edificiu, din păcate, nu se poate preciza dacă este înaintașul bisericii ortodoxe actuale sau al celei reformate. În tabelele conscripțiilor epocii moderne, aceste lăcașuri de cult
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
la nivelul secolului al XVII-lea există date despre preoții reformați de la Hațeg. În același timp, istoria bisericii în sine (lăcașului) a rămas ascunsă. Abia în anul 1767, se poate înregistra un document care localizează precis biserica reformată în topografia târgului. Ni se scrie acolo că ea era amplasată pe platea Futo utza, fine septentrionalis (pe ulița „Futo” = „Alergătoare”, la capătul nordic). Din acel moment datele devin ceva mai numeroase. Important este faptul că o refacere de la sfârșitul secolului al XIX
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
populație germană si denumită "Hatzfeld". Din 1924 aparține de România sub numele de Jimbolia. Deoarece localitatea Jimbolia era de la colonizarea în 1766, mai mare (405 case) decât localitățile din imprejurime (cu numai 50-300 case), a ajuns de timpuriu loc de târg cu importanță economică în teritoriul aflat între orașele Timișoara si Kikinda. De aceea, de mai multe ori în decursul istoriei sale, a fost sediu administrativ pentru comunele din împrejurime. Din 1766 până în 1778 este comună (între 1766-1768 comună dublă : Hatzfeld-Landestreu
Jimbolia () [Corola-website/Science/297076_a_298405]
-
Marcus Aurelius, Lucilla și Commodus. Prima atestare datează din 1333 - 1337, când preotul Jakab, în anul 1333 a plătit 23 de dinari impozit porții papale, iar în 1334, 8 dinari. 1395 - regele Sigismund emite la Cristur câteva diplome. 1503 - numele târgului Cristur apare într-o diplomă: "Ex oppido nostro Kerezthur" 1559 - sub regina Izabella, localitatea este scutită de ori ce fel de impozite în afară de cele ce trebuiau plătite turcilor. 1631 - prima mențiune a unei școli reformate. Biserica romano-catolică a fost construită
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
atestat în diferite documente ca Nogmyhal, Nagmihal, Nochmihal, Nogmichaly, Nogh Myhalfalva. În perioada 1332-1337 are aceeași mărime ca și orașul Gyula. În perioada corviniană este amintită printre cele 18 orașe ale județului Bihor, în 1459 primește dreptul de a organiza târg. În 1587 turcii incendiază localitatea iar populația evadează. După plecarea turcilor populația revine și trece la credința reformată. Biserica se reconstruiește, clopotul turnat la Oradea în 1491 se găsește și astăzi în turnul bisericii. În sec. XVI - XVII numărul locuitorilor
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
și de regionalisme" (DTSR) din 1872, numele cel mai vechi atestat a fost al unei cetăți "Stenota". Din cetate au rămas ruine. Autorii DGJPh, ediția 1897 (p. 601) au încercat să explice etimologic toponimul Urlați prin aceea denumirea "urlătoare" dată târgului, spre care locuitorii din zonă coborau de pe dealurile învecinate. Urlați ar putea să fie însă o derivare a traducerii din slavă a hidronimului [[Cricov (din "krik" "strigăt", "urlet"). Ar fi și o versiune etimologică maghiară: Urlați ar reprezenta o adaptare
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
din trecutul îndepărtat. În toamna anului [[1968]], în curtea Liceului din Urlați, prin săpături întâmplătoare, a fost descoperit un schelet și trei nasturi de cupru, realizați, în tehnica [[secolul XIV|secolului al XIV-lea]], mărturii istorice pentru actuala vatră a târgului. Documentar însă Urlațiul este atestat pentru prima oară într-un hrisov semnat de [[Neagoe Basarab]], la [[16 martie]] [[1515]], prin care voievodul întărea mai multe ocine [[Mânăstirea Snagov|mânăstirii Snagov]] și în care printre martori se afla și [[boier]]ul
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]