23,608 matches
-
ea au venit și păsărelele care ne încântă cu minunatele cântece. Primăvara si-a aranjat rochia de mătase și când și-a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele catifelate, să parfumeze aerul și să zâmbească globului de aur și cerului albastru-cristalin. După ce și-a pieptănat părul și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat izvoarele că pot începe să murmure poveștile adunate în timpul iernii. Soarele are cele mai puternice raze vara
Sfera by Alexandra Poleac () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93583]
-
Întotdeauna am știut că este ceva deosebit legat de domnul Vali,vecinul de peste drum. O simțeam! Felul în care ne zâmbea tuturor, politicos, pasul domol și ritmic, mereu calculat și cu acel glas de care te-ai fi îndrăgostit oricând...Așadar, cum se spune, apele aparent liniștite ascund cele mai întunecoase adâncuri. Dar nici cele mai fanteziste povești de groază nu
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
prima seara am avut ocazia de a încălca una din tradițiile acelei familii, dar într-un final nu s-a întâmplat nimic. Ei au fost înțelegători cu mine, iar eu miam învătat lecția. Prima zi în Turcia: Aerul proaspăt, soarele zâmbea pe cer, așadar, o zi perfectă pentru a vizita orașul gazdă: Denizli. Am făcut poze, am cumpărat unele suveniruri pentru cei dragi...și ne-am cunoscut mai bine cu restul elevilor de la școala unde am fost primiți. Am avut ocazia
Sfera by Mătăşel Alice () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93595]
-
în care ne aflăm pe un tărâm unde moartea a semnat un pact cu omenirea. Prin măiestria acestor lucrări, create de Ion Stan Pătraș, ne este demonstrat că părăsirea celor dragi și trecerea la viața veșnică trebuie privită cu bucurie, zâmbind mereu. O altă zonă în care arta naivă să prins aripi a fost în Munții Apusenii, în satul Brusturi, comuna Hălmagiu, județul Arad. Țăranul Ion Niță Nicodin, un om simplu s-a făcut cunoscut mai întâi pentru scenele ce le
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
valoarea exclamativă a pronumelui ce am avut în vedere enunțuri de tipul: A: io m-am fript de prea multe ori↓ B: CE te-ai fript tu mă↓ CE te-ai fript↓ tu tu ce A: am o experiență bogată. ((zîmbește)) (IVLRA: 60) <IM bă muncește-o cît vrei> da' ce ea a muncit la: la cărămizi? bine nțeles ăla a iscălit acolo cum tot activita[tea asta o făcea. (IVLRA: 73) ---------------
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
se face cald și frumos ea pleacă îndată în crâng după flori. Și aleargă încolo și încoace și se tot duce, cântând, până ce trezește din somnul lor, păsărelele, pădurea și ierburile pământului. Ea trezește la viață întreaga natură. Primăvara vine zâmbind și ne aduce un cer albastru, razele soarelui călduțe și luminoase, iarbă verde, flori multe în păduri și grădini, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele. Iar ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumusețe, câtă viață și veselie
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
făcut frunzișul de aur. Norii se învăluie pe cer iar vântul la o adiere a lui smulge frunzele roșcate care plutesc spre pământ să se așeze lângă celelalte, formând un covor gros, ruginiu și mătăsos. Toamna oamenii muncesc cu îndârjire, zâmbind frunzelor arămii și primelor brume care-i găsesc cu recolta în hambare. Pe câmp se fac arăturile de toamnă. Curând se va semăna recolta anului următor. Tot pe câmpul întins cârâie și ciorile. Ele caută de mâncare pe pământul proaspăt
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
mai asculte până la sfârșit. Câteva zile mai târziu, el luă scrisoarea și merse la un alt vecin, care era brutar. Acesta Începu să o citească cu o voce blândă, plăcută: ’Dragă tată, trimite-mi ceva bani...’. Atunci tatăl Începu să zâmbească și spuse: ‘Cred și eu, asta este dragostea fiului pentru tată’ și ascultă cu plăcere toată scrisoarea.” (id. p.163) Reactivitatea mentală specifică este deci caracterizată prin claritatea ideilor, Înclinația de a gândi În idei, abstracții intelectuale, Într-o coeziune
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Manuela HUŢUPAŞU, Mihaela ŞIMONCA () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93093]
-
îmi picurase în urechi de la București spre Bari, la fiecare două fraze, printre poveștile despre familia lui și firma la care lucra: de ce să-ți fie frică? Se termină totul repede dacă se întâmplă ceva cu avionul... Și asta în timp ce zâmbea relaxat, italian style. Acum vedeam zborul nu doar ca pe o desprindere de pământ, ci ca pe o desprindere de toate cele de pe pământ, și de toată povestea cu Andrei și de toate acele zile în care mă plimbasem pe la
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Luceafărului, apoi în aceea a propriei alegeri. De fapt, mă gândeam pe atunci, ea nu numai că înțelesese cum stau lucrurile cu depărtarea și superioritatea celuilalt, dar găsise și soluția acceptând nu facilul, ci posibilul. Oare era chiar așa? Andrei zâmbea de fiecare dată când aduceam vorba de Ana sau Cătălina, fiind de părere că, mai degrabă, Ileana Cosânzeana e cea care ne călăuzește. Discuția ajungea, inevitabil, la o Cosânzeană a zilelor noastre. Ani la rând, îl privisem cum căuta asiduu
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
bărbați frumoși și eleganți pe care îi întâlnisem, de-a lungul vremii, a căror frumusețe și eleganță parcă sporise odată cu vârsta. Un psihanalist ar strâmba atotștiutor din nas la chestia cu vârsta, după cum un bărbat mai de anii mei ar zâmbi cu subînțeles. E drept că, probabil, în adâncurile minții mele, stătea sădit respectul dintotdeauna pentru autoritate, de orice fel ar fi fost ea, și percepeam inclusiv vârsta ca autoritate. Auzisem o discuție aprinsă, într-un supermarket, pornită pe motive de
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
scoase în stradă, pe trotuar. Eram doar simple cunoștințe, însă felul jovial și direct cu care aborda oamenii, în locul acela, departe de casă, ne-a făcut să ne salutăm ca doi vechi prieteni. Era ceva fascinant în toată persoana sa, zâmbea aproape tot timpul. Nu cred să-l fi văzut altfel decât optimist, găsind răspuns la orice și ieșind relaxat din orice situație încurcată. La Stromboli, în marea aia caldă, limpede, cu pești colorați unduindu-se printre pietrele negre, mi-a
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
nu știi să înoți? Ce nefericită trebuie să fii! Am intrat brusc în... nisip și așa am hotărât că trebuie să învăț să înot. Doi ani mai târziu când i-am spus că am învățat și din care motiv, a zâmbit așa cum a zâmbit pe vasul care se întorcea de la Stromboli, noaptea. Oprit în dreptul Sciarei del fuoco 35, pe acolo pe unde trecea lava, când trecea, vasul și-a stins toate luminile. Era întuneric, liniștea mării în jur și doar luna
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
înoți? Ce nefericită trebuie să fii! Am intrat brusc în... nisip și așa am hotărât că trebuie să învăț să înot. Doi ani mai târziu când i-am spus că am învățat și din care motiv, a zâmbit așa cum a zâmbit pe vasul care se întorcea de la Stromboli, noaptea. Oprit în dreptul Sciarei del fuoco 35, pe acolo pe unde trecea lava, când trecea, vasul și-a stins toate luminile. Era întuneric, liniștea mării în jur și doar luna stătea suspendată pe
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
cu jaloane trasate de mult, și de abia atunci am început să mă gândesc că ceea ce admirasem și mă atrăsese cel mai mult la el era, posibil, tot un tipar. Ani de-a rândul îl privisem, oarecum cu invidie, cum zâmbește în orice situație, părând că poate rezolva orice și că se poate bucura de orice, luând lucrurile așa cum vin. Dar apoi am urât din răsputeri ceea ce de fapt nu era decât o lozincă, acea propoziție-sentință asta-i viața, începând să
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
bine, mă, că le știi tu pe toate! covrigul cald cu ciocolată de la Luca și cana de cafea. am venit la serviciu cu bicicleta și pentru că azi am o bluză roșie, un batic roșu și rujul la fel... mi-a zâmbit jumătate de oraș! sau alta să fie cauza? bună dimineața! înseamnă că ai avut vise frumoase azi noapte! eu, însă, am fost așa de obosit că am dormit fără vise! ziua bună! că, deja, dimineața s-a dus! luna se
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
pare a fi o versiune modernă de... Șeherezada... îți tot spun povești ca să amân ziua tăiatului de cap... nu mai știu cum s-a terminat cu Șeherezada mi-am adus aminte!... nu i-a mai tăiat capul... te văd cum zâmbești... să-ți văd cheful de viață... să faci lucrurile să fie simple... să vorbești... mult și agitat... ca de obicei să taci... încurcat... să spui adevarul chiar dacă doare... să ma ții de mână... să mă săruți... și ar mai fi
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
o sticlă cu vin. Între timp, surâdeam tâmp pentru pozele pe care ni le făceau prietenii și, culmea, una dintre cele mai reușite fotografii ale noastre e de atunci, rămânând pentru totdeauna prinsă într-o imagine, femeia năucă, îndrăgostită prostește, zâmbind dragostei sale sau ideii de dragoste. În timpul zilei, Taormina ori te înfiora, când străzile coteau în ultima clipă peste pantele muntelui Tauro, nu tocmai prietenoase, și era clar de ce toate mașinile în zonă erau șifonate binișor, sau te amețea, când
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
avea nasul roșu din pricina unei boli grele de care suferea. Această întâmplare l-a determinat pe omul care judeca aspru pe alții, să renunțe la acest păcat, care roade sufletul multora. Deci să nu judecăm, ca să nu fim judecați! 66. Zâmbește, nu te încrunta! Un om cam posomorât se plângea într-o zi unui alt om pașnic și credincios, zicându-i: Nu știu ce au oamenii cu mine, de mă privesc cu fruntea încruntată și cu ochi răi! Acesta însă îi răspunse: Dumneata
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
fruntea încruntată și cu ochi răi! Acesta însă îi răspunse: Dumneata ești de vină! Cum așa? răspunse omul și mai posomorât și încruntat și aproape supărat. Foarte bine! Ia uită-te puțin în oglinda asta cu chip senin, voios și zâmbind. Acela privi. Credinciosul îl întrebă: Îți place? Sigur că-mi place! Acuma strâmbă-te, încruntă privirea și strânge buzele. Așa îți place? Cred și eu că nu-mi place. Nu-mi place chiar deloc. Atunci credinciosul, care era un om
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Cred și eu că nu-mi place. Nu-mi place chiar deloc. Atunci credinciosul, care era un om înțelept, îl mustră prietenește și-i zise: Vezi, așa este și cu lumea. Dacă te uiți blând cu chip senin și chiar zâmbind, așa se uită și ea la tine, iar dacă te încrunți și ai chipul aspru, tot așa se va uita și ea la tine. Așa că numai dumneata ești de vină de felul cum se uită lumea. Uită-te frumos la
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
fel de legământ? ziseră prietenii. Am făcut legământ ca atunci când simțim că se arată această ispită, eu să fiu mut, iar ea surdă, sau, dimpotrivă, eu surd și ea mută. Și în felul acesta învingem ispita. Toți cei de față zâmbiră și mulțumiți au hotărât de a fi și ei muți și surzi, când ispita mâniei se va abate asupra lor. 68. „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei V, 7) Un copil sărac, dar cu sufletul plin de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
păcat. Trufașul se abținu cât putu, dar la plecare îi zise călugărului: Eu n am nevoie de Dumnezeu, de vreme ce viața și sufletul meu, sunt ca o coală albă de hârtie! Călugărul, privi spre el, dădu din cap și-i răspunse zâmbind: Bine, bine, să zic și eu așa cum zici dumneata, dar atunci bagă bine de seamă să nu-și scrie diavolul numele lui pe ea. Trufașul tăcu, dar ieșind din chilia călugărului, rămase pe gânduri și mergând el pe drum începu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
moment a început tămăduirea sufletului și a trupului. 127. Un vierme mic (istorioară cu mult tâlc) E noapte... La o masă, plecat peste hârtie, Cu abecedaru-n față, stă un copil și scrie... Dar, lângă el, vicleană, în luciul filei roze, Zâmbește o șopârlă din cartea lui cu poze! Acum, gândind, copilu-și pune creionul între dinți: Șopârlele s frumoase și repezi și cuminți! Ușor el dă o foaie și alta și-ncă una, Apare papagalul, păunul și păuna... Și un cocoș cum
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
să te-nvăț să furi... Să fur!!! Dar e păcat! N-ai teamă! Nu scrie în Scripturi, că apele furate Mai dulci sunt, mai curate... Și-acum, deschide bine ușa-n lături, că vine, Vine iute o zână fără seamăn... Zâmbind să-i ieși în cale, slăvitei caracatiți! Nu, n-o primesc, afară... dar, prea târziu, Căci vulpea cea șireată și șarpele mlădiu Dau ușa la perete... și sute de ventuze Se prind în rotocoale, pe umeri, peste buze... Vai, ce
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]