21,644 matches
-
vechi forme de totemism și de șamanism, de asemenea fiind prezentă în cele mai vechi texte literare și poeme existente (cum ar fi "Epopeea lui Ghilgameș" sau "Iliada"), în care schimbarea formei este, de obicei, un rezultat al acțiunilor unor zei. Conceptul a persistat în literatura din Evul Mediu și din perioada modernă (schimbarea formei fiind realizată acum de obicei de un magician sau de o vrăjitoare), rămânând o figură de stil comună în fantezia modernă, literatura pentru copii și în
Schimbarea formei () [Corola-website/Science/329307_a_330636]
-
numele de Yahya (în arabă يحيى). Se presupune că în moschee s-ar afla capul acestuia. De asemenea, mormântul lui Saladin se află într-o grădină a moscheii. Se presupune că locuitorii arameeni care trăiau în zona Damascului se închinau zeului ploii, Hadad-Ramman și că aceștia ar fi ridicat un templu în cinstea acestui zeu în locul pe care se află azi moscheea. Se presupune că arhitectura acestui templu era una specifică regiunii, fiind asemănător cu Templul din Ierusalim. Templul nu și-
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
capul acestuia. De asemenea, mormântul lui Saladin se află într-o grădină a moscheii. Se presupune că locuitorii arameeni care trăiau în zona Damascului se închinau zeului ploii, Hadad-Ramman și că aceștia ar fi ridicat un templu în cinstea acestui zeu în locul pe care se află azi moscheea. Se presupune că arhitectura acestui templu era una specifică regiunii, fiind asemănător cu Templul din Ierusalim. Templul nu și-a pierdut importantă nici după ce Damascul a fost cucerit de către români în anul 64
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
care se află azi moscheea. Se presupune că arhitectura acestui templu era una specifică regiunii, fiind asemănător cu Templul din Ierusalim. Templul nu și-a pierdut importantă nici după ce Damascul a fost cucerit de către români în anul 64, aceștia asimilând zeul Hadad-Ramman cu propriul zeu al furtunilor și ploilor, Jupiter căruia i-au închinat templul. Românii au făcut totuși unele modificări, lucrările fiind coordonate de arhitectul Apolodor, originar chiar din acele locuri. După adoptarea creștinismului de către români, templul este transformat în
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
moscheea. Se presupune că arhitectura acestui templu era una specifică regiunii, fiind asemănător cu Templul din Ierusalim. Templul nu și-a pierdut importantă nici după ce Damascul a fost cucerit de către români în anul 64, aceștia asimilând zeul Hadad-Ramman cu propriul zeu al furtunilor și ploilor, Jupiter căruia i-au închinat templul. Românii au făcut totuși unele modificări, lucrările fiind coordonate de arhitectul Apolodor, originar chiar din acele locuri. După adoptarea creștinismului de către români, templul este transformat în bazilica în secolul IV
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
este adorată și abordată prin prisma a 10 personalități cosmice divine”, Dasha Mahavidya(“Cele 10 Mahavidya”). Mahavidiasurile sunt considerate de natură tantrică, și sunt identificate ca: 1."Kali" - Puterea Timpului, marele judecător al Creației. Considerată "puterea Supremului și a tuturor zeilor", zeitatea supremă în sistemul "Kalikula"(Shaktism). 2."Tara" - Zeița compasiunii și milei divine numită și Steaua călăuzitoare, Puterea lui Dumnezeu care mântuiește și salvează. 3."Tripura Sundari" (Shodashi) - Zeița frumuseții și desăvârșirii, considerată puterea sau energia dorinței lui Dumnezeu("iccha
Mahavidya () [Corola-website/Science/328574_a_329903]
-
să se reprezinte numărul 1000 prin litera grecească phi (CIƆ) în loc de M și 500 prin intermediul jumătății lui phi (IƆ) în loc de D. O parte semnificativă a inscripției este adăugarea cuvintelor AVGVSTO și AVGVSTA, folosite că o legătură cu primul împărat și zeu român AVGVSTVS și pretinșii săi moștenitori și succesori din familia de Habsburg care s-au intitulat și împărați ai Sfanțului Imperiu Român de națiune germană. O replică mai puțin cunoscută la scară de 90% a glorietei originale de la Schönbrunn a
Glorieta de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/328596_a_329925]
-
soția lui Igor, împotriva drevlianilor, care îi uciseseră soțul. Foarte interesantă este relatarea misiunii fraților Chiril și Metodiu în rândurilie slavilor răsăriteni. Nestor descrie pe scurt metodele prin care Vladimir cel Mare a impus creștinismul și a înlăturat venerarea vechilor zei ai slavilor. Cronica lui Nestor a fost revăzută și completată în anul 1116 de către egumenul Silvestru, care și-a pus semnătura la sfârșitul lucrării. Dat fiind faptul că Vladimir Monomahul era patronul satului Vidubici, unde se afla mănăstirea condusă de
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
până la muntele Sihon sau Hermon”, sau Hermonim. El este invocat și de Cântarea Cântărilor. Sursa numelui Hermon este rădăcina ebraică hrm, al cărui înțeles este „loc sacru”. Muntele însuși era considerat un loc sacru, intre altele, pentru canaaneni slujitori ai zeului Baal, și era cunoscut de aceea, după mărturia Bibliei, și sub numele Baal Hermon. Amoriții au zidit la poalele sale un templu al lui Baal Gad vezi „Cinci stăpânitori Filisteni, toți Canaaneii, Sidonienii și Heveii care locuiau în munții Libanului
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
lălăie peste zece minute, insolitul plenarei sectanților, pitorescul tipurilor) neremarcând cea mai interesantă ofertă a scenariului, portretul unui ins cu nostalgia puterii de care a dispus în exces și a abuzat, devenind, după ce a fost „dat la o parte”, un zeu al răzbunării. Preocuparea pentru clișeele verbale ale epocii, rezervate nu numai lui N.M.S., ci și mai tuturor personajelor, de la redactorul-șef până la magistrați, prevestește proza postdecembristă a scriitorului: „Cutia de ghete”. Balansând între aparenta intransingență și corupția cinică, evoluează un
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
conducător, dregător puternic, redutabil, înlocuind termenul Ifrit cu semnificația exegetica a acestuia . În sinteză, termenul Djinn este de origine străveche și revelează trecerea de la o concepție religioasă animista (genius loci) spre o viziune politeista o categorie de entități subordinate unui zeu creator alături de alte Divinități specializate într-un anumit raport față de lume). În Coran Djinnii reprezintă o categorie de îngeri inferiori, sunt entități spirituale invizibile. Care se pot revelă printrun corp eteric, acționează în lumea istorică prin “inspirații” sau chiar prin
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
I î.Hr. Are o înălțime de 2,42 m și este executat din marmură albă. Se găsește la Muzeul Pio Clementin care aparține de Muzeele Vaticane din Roma. Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de zei să fie strangulat de șerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea a fost realizată de Agesandru, Athenodor și Polydor, sculptori aparținând școlii de pe insula Rodos. Inițial, grupul statuar fusese cunoscut în descrierile antice dar se credea pierdut. A
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
1954, Gisela Richter a semnalat că numele de Atenodoro și de Agesandru erau foarte comune în insula Rodos în acea perioadă și, plus de asta, a observat o mare asemănare între grupul statuar și o friză care reprezenta lupta dintre zei și giganți în Altarul lui Zeus din Pergamon. Mai precis, trăsăturile chipului lui Laocoon sunt foarte asemănătoare cu cele ale gigantului pe care Atena în prinsese de păr, precum și șerpii marini au echivalenții lor în Altarul lui Zeus. Din această
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
două carte a Eneidei, relatează în acest fel atacul șerpilor: Mai există o versiune a mitului care zice că este vorba de o pedeapsă a lui Apollo pentru că Laocoon s-a căsătorie cu Antiopa și a zămislit copii în fața statuii zeului, acest lucru fiind considerat un sacrilegiu odată ce a depus jurământul de castitate. Priam s-a gândit că moartea lui Laocoon a fost o pedeapsă pentru încercarea sa de distrugere a calului și nu pentru că acesta nu l-a respectat pe
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
se vede seninătatea sufletului. Pieptul i se înalță pentru a înlătura durerea și prin abdomenul plat se pot vedea organele interne. Fiii îl privesc sperând ajutor din partea sa iar el manifestă tandrețe părintească prin privirea blândă care se îndreaptă spre zeii din cer implorându-le ajutor. Deschiderea gurii sale are un aspect ce exprimă ataraxie sau indignare cu privire la pedeapsa divină pe care o primește și nu simte că ar merita-o. Lessing, în opera sa critică din 1766, numită "Laocoon sau
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
constantiniană: fragmente de porfir conservate la muzeul arheologic din Split ar putea proveni de aici. Singurul alt decor inițial care s-a păstrat este o friză sculptată aflată în spatele capitelurilor ordinului superior: ea reprezintă scene de vânătoare, cu imagini ale zeului Cupidon, ghirlande și măști. Cupidonii țin coroane în care sunt sculptate trei chipuri care amintesc de decorațiunile anumitor sarcofage romane. Deasupra nișei aflate în fața intrării, se gășesc două "imagines clipeatae", una a unui bărbat, alta a unei femei, identificate respectiv
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
lăudau. Ei descriau doar forța iubirii lor pentru femeie, se lamentau de separarea forțată și exprimau într-o manieră puțin exagerată tristețea și deziluzia, iar unii chiar mureau de violența acestei iubiri care exprima dihotomia: sublimare a celuilalt și a zeilor și frica față de celălalt- o atitudine asimilată a credinciosului și a credinței sale cu iubitul și pasiunea sa. Mișcarea spirituală compara suferințele cu jihăd-ul, îndrăgostiții considerându-se mujihaddūn, și dă naștere temei unicității: Dumnezeu este unic, și prin comparație, femeia
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
supravegherea polițienească din Imperiu este de netăgăduit. Unele, cum era cea de la Jublains din Galia romană, erau adevărate fortărețe. În afară de acesta, garnizoana putea fi folosită pentru repararea drumului. În sfârșit, pentru reconfortul spiritual și pentru a se afla sub protecția zeilor tutelari, călătorii găseau, în mod regulat, de-a lungul drumurilor romane, locuri de cult, temple sau fanum (în română: „loc consacrat solemn de către pontifice unei divinități”). Ei îi solicitau pe Mercur, zeul comerțului și al călătorilor, pe Diana, protectoarea drumurilor
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
spiritual și pentru a se afla sub protecția zeilor tutelari, călătorii găseau, în mod regulat, de-a lungul drumurilor romane, locuri de cult, temple sau fanum (în română: „loc consacrat solemn de către pontifice unei divinități”). Ei îi solicitau pe Mercur, zeul comerțului și al călătorilor, pe Diana, protectoarea drumurilor sau divinități locale. Se făceau ofrande monetare sau ex-voto-uri, sacrificii... Mai grandioase și deseori ridicate spre gloria donatorilor, fie ei împărați sau particulari bogați, mausolee și trofee mărturisesc și astăzi despre admirabila
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Coranului și a Sunnei, pot duce la ignorarea și stagnarea legii islamice. Ibn Taymiyya a făcut o legătură între extremismul Taqlid-ului (conformarea fără cercetare la școlă de jurisprudență) și practicile Evreilor și Creștinilor care îi considerau pe rabini și clerici zei împreună cu Dumnezeu. Ibn Taymiyya a încercat să: 1. revigoreze înțelegerea credinței islamice prin aderarea Tawhid-ului 2. eradicheze credințele și obiceiurile pe care le consideră a fi străine de Islam 3. reîntinerirea gândirii islamice corecte și științele adiacente Ibn Taymiyya a
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
este o zeiță in religia egipteană antică (nume alternative: Input, Inpewt și Yineput). Numele ei este scris în hieroglife ca "inpwt". Numele zeiței este versiunea feminină a numelui soțului său, zeul Anubis („t” este finalul feminin, Anubis fiind cunoscut sub numele de Anpu sau Inpu la egipteni). Ea a fost zeița înmormântării și mumificării, mama lui Kebechet și posibil Ammit. era descrisă ca o femeie purtând un , sau ca un câine
Anput () [Corola-website/Science/335402_a_336731]
-
avanscena. O altă lucrare însemnată a lui Hirémy-Hirschl, „Sufletele pe malul Acheronului” prezintă o mulțime de suflete moarte așteptând să fie transferate dincolo de răul Acheron. Mai încolo se zărește barcă cărăușului Charon. Mijlocul tabloului este dominat de figură marcantă a zeului Hermes Psihopompul (Transportorul de suflete) asaltat de numeroase suflete care îl implora să le scutească de ultimul drum spre infern. Artistul a fost și membru în „Asociația Artiștilor Gravori din Romă” (Gruppo Româno Incisori Artiști). În Italia s-a împrietenit
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
în colțul din stânga sus. „Lambda” apare în numele mai multor organizații, printre care "Lambda Legal" (cel mai mare grup de asistență juridică pentru persoanele LGBT din Statele Unite) și "Lambda Literary Foundation". Simbolurile sexuale sunt semne ce descind din Roma antică. Simbolul zeului Marte reprezintă „bărbatul”, iar simbolul zeiței Venus reprezintă „femeia”. Aceste simboluri corespund și celor două planete omonime. Geneticienii din prezent nu mai folosesc aceste simboluri familiare și utilizează în schimb un pătrat (pentru sexul masculin) și un cerc (pentru sexul
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
și încuraja oamenii să-și exteriorizeze sentimentele și să se bucure de frumusețile lumii. Bărbații gay au și ei un corespondent în astrologie. Simbolul lui Marte (♂) face referire la energia planetei și pasiune. În mitologia romană, Marte era cunoscut drept zeul războiului și era deseori violent. Astrologii contemporani afirmă că planeta încă emană acea energie pasională, dar consideră că aceasta poate fi valorificată ca o forță de bunătate. Începând cu anul 1970 barbații gay au folosit cele două simboluri înlănțuite ale
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
misticismului, care argumenta faptul că adevărații mistici sunt aceia care și-au modelat viețile pentru a deveni însoțitori ai Profetului. În operele sale, Ibn Al-Jawzi a susținut faptul că dovada existenței lui Allah poate fi demonstrată numai prin acceptarea existenței zeilor imateriali. Acest atribut central al Dumnezeului treuie să determine citirea scrierilor sale ca și cum acestea ar fi revelații divine.Ibn Al-Jawzi este adeptul utilizării conceptului de ta’wil, în sensul dat de școala Hanbalită. În funcție de domeniul abordat, cele mai importante lucrări
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]