215,260 matches
-
de cenzură bazată pe opinia contelui conform căreia „limba ucraineană nu a existat niciodată, nu există și nu va exista vreodată”. Circulara a interzis publicarea cărților seculare sau religioase (mai puțin cele beletristice) în ucraineană, pe baza presupunerii că asemenea publicații au un context cu potențial primejdios, dat fiind faptul că susține ideea antiimperială a existenței unei națiuni ucrainene. În deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, organizația Hromada din Kiev și filiala sud-vestică a Societății Imperiale de Geografie au
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
Universității Sfântul Vladimir din Kiev, intelectualii fiind nevoiți să emigreze. În 1881, noul țar Alexandru al III-lea a modificat ukazul. Versurile și dicționarele ucrainene erau permise, dar alfabetul ucrainean („kulișivka”, după numele lui Panteleimon Kuliș) era încă interzis, iar publicațiile trebuiau să folosească alfabetul rus (numit peiorativ de ucraineni „iarîșka” după numele a două semne din alfabetul rus ъ și ь - semnul tare, respectiv moale). Reprezentațiile teatrale și spectacolele muzicale satirice puteau fi aprobate de autoritățile locale, dar nu se
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
rus ъ și ь - semnul tare, respectiv moale). Reprezentațiile teatrale și spectacolele muzicale satirice puteau fi aprobate de autoritățile locale, dar nu se puteau înființa trupe teatrale care să joace exlusiv în limba ucraineană. În ciuda apariției unui număr important de publicații și a unor reprezentații în limba ucraineană, posibile de multe ori cu ajutorul mituirii autorităților, dezvoltarea culturii ucrainene a fost stopată temporar. După înfrângerea revoluției din 1905, Academia Imperială de Științe a recomandat ca restricțiile impuse de ukazul de la Ems să
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
un număr de profesori și-a ținut cursurile în ucraineană, iar în cadrul bisericilor ortodoxe a fost permisă ținerea slujbelor în limba locuitorilor. În 1910, ministrul de interne Piotr Stolîpin a reintrodus restricțiile vechiului ukaz și a închis societățile culturale și publicațiile ucrainene. Presa de limbă rusă și unii intelectuali ruși au lansat o campanie de presă împotriva ideii autonomiei sau separării Ucrainei. Din acest motiv, intelectualii ucraineni au fost rupți de populația rurală, țăranii fiind lipsiți de orice șansă de acces
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
începând din 1956, o nouă revistă de specialitate, „Cercetări de lingvistică”, cu apariții bianuale până în 1993. Redactor responsabil al revistei a fost, inițial, Emil Petrovici, iar din 1969 Ioan Pătruț. În continuarea acesteia, este reluată, în 1994, vechea denumire a publicației „Dacoromania”, serie nouă, sub egida Editurii Academiei Române. Institutul îngrijește și o revistă bianuală în limba maghiară, care apare din 1957: „Nyelv-és irodalomtudományi közlemények” (Studii și cercetări de lingvistică și istorie literară). Începând din 15 iunie 2014, este editată și revista
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
Budapesta și Fundația Robert Schuman cu sediul în Luxembourg sunt, de asemenea, afiliate Partidului Popular European. PPE are legaturi cu diverse asociații care se concentrează pe anumite grupuri specifice și care, de multe ori, din proprie inițiativă, organizează seminarii, forumuri, publicații și alte activități. Aceste asociații sunt: IMM-uri Europa , este organizația oficială de afaceri al Partidului Popular European și servește ca o rețea de politicieni pro - afaceri și organizații politice . Obiectivul său principal este de a modela politica UE într-
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
lucrat la Institutul de Documentare Tehnică. În 1967 s-a transferat la Consiliul Național al Cercetării Științifice unde a lucrat, până în 1972, la Comisia Plan Sinteză. În 1972 a revenit la Institutul de Documentare Tehnică, lucrând în calitate de redactor responsabil pentru publicația „Cercetare științifică dezvoltare tehnologică”, publicație realizată pe baza documentelor UNESCO și ONU. Din 1991 lucrează la Senatul României în calitate de expert cu documentația privind NATO, iar apoi în calitate de consilier parlamentar la cabinetul Președintelui Senatului din acea vreme, Oliviu Gherman. Dorli Blaga
Dorli Blaga () [Corola-website/Science/309204_a_310533]
-
Tehnică. În 1967 s-a transferat la Consiliul Național al Cercetării Științifice unde a lucrat, până în 1972, la Comisia Plan Sinteză. În 1972 a revenit la Institutul de Documentare Tehnică, lucrând în calitate de redactor responsabil pentru publicația „Cercetare științifică dezvoltare tehnologică”, publicație realizată pe baza documentelor UNESCO și ONU. Din 1991 lucrează la Senatul României în calitate de expert cu documentația privind NATO, iar apoi în calitate de consilier parlamentar la cabinetul Președintelui Senatului din acea vreme, Oliviu Gherman. Dorli Blaga a fost împuternicită de Lucian
Dorli Blaga () [Corola-website/Science/309204_a_310533]
-
în aceste meciuri 6 goluri și astfel devine golgheter al Compionatului Mondial din 1994, împreună cu fotbalistul rus Oleg Salenko. Meciurile sale excelente, golurile sale superbe și pasele foarte bune îl clasează între primii 11 jucători al competiției. În același an, publicația France Football îl plasează pe Hristo Stoichkov pe primul loc în clasamentul anual, câștigând astfel cel mai dorit și prestigios trofeu de fotbal din lume - „Gheata de Aur”. Anterior, în anul 1992, el este pe locul doi în acest clasament
Hristo Stoicikov () [Corola-website/Science/309222_a_310551]
-
controlul împăratului francez Napoleon I. Napoleon a dizolvat Imperiul și acest fapt a avut consecințe mari pentru Liechtenstein: mecanismele imperiale, legale și politice s-au destrămat, iar statul a sistat obligațiile datoriilor către orice senior feudal de dincolo de granițele sale. Publicațiile moderne atribui de obicei (deși incorect) "suveranitatea" Liechtensteinului acestor evenimente. În realitate, prințul său a devenit doar suzeran și a rămas lord suveran. Din 25 iulie 1806, când a fost fondată Confederația Rinului, prințul Liechtensteinului i-a fost membru, de
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
asemenea, a mai antrenat în străinătate: echipa națională a Egiptului (1993-1994); CA Tunis (Tunisia) (1994-1995); echipa națională a Siriei (1997-1998) și echipa națională a Algeriei (2000-2001). A obținut titlul științific de Doctor în Educație Fizică și Sport. Este coordonator al publicațiilor „Ghidul Antrenorului de Copii și Juniori" și „Antrenorul". Este antrenor emerit, posesor al licenței PRO UEFA; șef de lucrări la Universitatea Ecologică din București. A participat la numeroase întruniri FIFA, UEFA și UEFT: Coverciano (Italia), Zagreb, Barcelona, Paris, Kusadasi (Turcia
Mircea Rădulescu () [Corola-website/Science/309244_a_310573]
-
Nikolaus Lenau" din Timișoara, a studiat științele economice la Timișoara și Hamburg, fiind absolvent al Facultății de Științe Economice din cadrul Universității de Vest din Timișoara. a activat în perioada 2001-2006 ca jurnalist la ADZ și suplimentul pentru Banat al acestei publicații. La 30 septembrie 2006 a fost ales de către Consiliul Director al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) în funcția de redactor-șef al ADZ, succedându-i în această funcție lui Emmerich Reichrath (1941-2006), jurnalist, publicist și critic de teatru
Dan Cărămidariu () [Corola-website/Science/309246_a_310575]
-
articole de presă în limba germană în Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, Banater Zeitung, ziarul Timișoara, Neue Zeitung (Budapesta), Hamburger Ausblicke (Hamburg), precum și în almanahurile Forumului Democrat al Germanilor din România (Deutsches Jahrbuch für Rumänien), edițiile 2004-2007, și în alte publicații. În anul 2003 a publicat un volum de interviuri-portret cu o serie de personalități de etnie germană din Banat ("Nah-Gespräche. Banater Kulturlandschaft heute", Editura Artpress, Timișoara 2003, ISBN 973-7911-24-5, 160 pagini).
Dan Cărămidariu () [Corola-website/Science/309246_a_310575]
-
și "I See You" al celor de la The Byrds. Deși albumul nu a intrat în topurile britanice a primit recenzii pozitive din partea revistei "Rolling Stone" unde Lester Bangs a lăudat "simțul stilului, gustului și subtilității" al albumului. Tony Wilson de la publicația "Melody Maker" a numit Yes și Led Zeppelin ca fiind formațiile cele două formații "cu cele mai mari șanse de succes". După un turneu în Scandinavia alături de formația Small Faces Yes a interpretat un concert solo la Queen Elizabeth Hall
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
Naționale de Studii Politice și Administrative din București (2006). Din iunie 2010 Ramona Mănescu până în mai 2014 a fost Președinta Consiliului de Coordonare al Școlii Româno-Finlandeze din București. De a lungul timpului a publicat articole și analize în reviste sau publicații din presa națională: Revista Romana de Administrație Publica Locala, Tribuna Economică, Revista Euroconsultanță, Tribuna Învățământului, Cadran Politic, Lumea. De asemenea, articole semnate Ramona Mănescu au apărut și în câteva publicații europene precum: EP Today, The Parliament Magazine, The Regional Review
Ramona Mănescu () [Corola-website/Science/310485_a_311814]
-
lungul timpului a publicat articole și analize în reviste sau publicații din presa națională: Revista Romana de Administrație Publica Locala, Tribuna Economică, Revista Euroconsultanță, Tribuna Învățământului, Cadran Politic, Lumea. De asemenea, articole semnate Ramona Mănescu au apărut și în câteva publicații europene precum: EP Today, The Parliament Magazine, The Regional Review. Este co-autor al albumelor de fotografie: "„București - palate și monumente”" și "„București - portretul unui oraș”". Membră a Partidului Național Liberal din anul 1990, Ramona Mănescu a fost Președinte al Organizației
Ramona Mănescu () [Corola-website/Science/310485_a_311814]
-
1992 - decembrie 1994). Între anii 1993-1995 este redactor-colaborator la postul TV Europa Nova din Iași. În iunie 1994 a fondat revista de cultură poetică "Poezia", unde va fi redactor-șef, apoi în octombrie 1995 devine cofondator și redactor coordonator al publicației literare "„Caietele de la Durău“". Începând din decembrie 1995 este redactor-șef al revistei "Convorbiri literare" din Iași. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societății Ziariștilor Români, al Asociației Ziariștilor Români, membru al PEN-clubului european. Din 1996 este
Cassian Maria Spiridon () [Corola-website/Science/310579_a_311908]
-
la Leipzig, în 1827 - "Fama Lipschi pentru Dacia". Unii cercetători susțin că actul de naștere a presei românești ar trebui identificat cu apariția, la Brașov, în 1731, a Calendarului tipărit de dascălul Petcu Șoanul, motivând că și acest fel de publicație "poate avea o anumită periodicitate". Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu în baza raportului din 29 octombrie 1828 întocmit de contele Fiodor Petrovici Pahlen și aprobat de Pavel Kiseleff pe 3 decembrie același an. Inițial, gazeta trebuia să
Curierul Românesc () [Corola-website/Science/310589_a_311918]
-
cu mare spor”. În anul 1837, ziarul a început să publice un supliment numit "Curierul de ambe sexe", magazin cultural cu o componentă feminină. În 2014, Curierul Românesc este relansat după o pauza de mai mult de 150 de ani, publicația online cu caracter non-profit propunându-și să ajute tinerii jurnaliști independenți să devină mai vizibili pe piața media românească. În toamna anului 2014, Curierul Românesc este înregistrată ca marcă și reapare ca publicație online non-profit, care își propune să încurajeze
Curierul Românesc () [Corola-website/Science/310589_a_311918]
-
de mai mult de 150 de ani, publicația online cu caracter non-profit propunându-și să ajute tinerii jurnaliști independenți să devină mai vizibili pe piața media românească. În toamna anului 2014, Curierul Românesc este înregistrată ca marcă și reapare ca publicație online non-profit, care își propune să încurajeze jurnalismul independent din România.
Curierul Românesc () [Corola-website/Science/310589_a_311918]
-
România, care a apărut din 2005 până în noiembrie 2011. Este deținută de trustul de presă Intact Media Group. Revista a fost lansată în martie 2005 având în spate tradiția emisiunii cu același nume, difuzată pe postul Antena 1. Director al publicației a fost Gabriela Vrânceanu-Firea. Acționarii companiei SAPTAMANA FINANCIARA SRL, care a editat revista, sunt Camelia Voiculescu (67,5%), Gabriela Vrânceanu Firea (10%) și Mihai Craiu (22,5%). În anul 2006, revista a avut o cifră de afaceri de 3,3
Săptămâna Financiară () [Corola-website/Science/310584_a_311913]
-
Craiu (22,5%). În anul 2006, revista a avut o cifră de afaceri de 3,3 milioane de euro și un profit de 320.000 de Euro. La sfârșitul anului 2011, un conflict al redacției cu acționarii, care doreau transferarea publicației pe o nouă companie - Intact Publishing, a condus la închiderea revistei Săptămâna Financiară. Toată echipa redacțională a decis să editeze o nouă publicație similară: Finanțiștii. Intact a renunțat să reediteze Săptămâna Financiară, marca și patrimoniul societății fiind obiectul. De asemenea
Săptămâna Financiară () [Corola-website/Science/310584_a_311913]
-
320.000 de Euro. La sfârșitul anului 2011, un conflict al redacției cu acționarii, care doreau transferarea publicației pe o nouă companie - Intact Publishing, a condus la închiderea revistei Săptămâna Financiară. Toată echipa redacțională a decis să editeze o nouă publicație similară: Finanțiștii. Intact a renunțat să reediteze Săptămâna Financiară, marca și patrimoniul societății fiind obiectul. De asemenea, compania Media Casa Press SRL, care a preluat editarea Săptămânii Financiare pentru o perioadă, a intrat într-un proces de lichidare operațională având
Săptămâna Financiară () [Corola-website/Science/310584_a_311913]
-
Analysis), ambele din anul 2000. Printre realizările deosebite se numără Premiul anului 1998 acordat de Uniunea Scriitorilor (Fondul Literar) pentru "Inteligența Marketing Plus", brevetul de invenție nr. 95742/1988/România, 11 cărți de specialitate, 47 de articole și studii în publicații de specialitate și aproape 1000 de articole în presa generală. Ștefan Prutianu este autor, coautor și coordonator al mai multor lucrări în domeniul marketingului, al comunicării și negocierii în afaceri. Dintre acestea menționăm: De asemenea, el a publicat peste 50
Ștefan Prutianu () [Corola-website/Science/310590_a_311919]
-
al mai multor lucrări în domeniul marketingului, al comunicării și negocierii în afaceri. Dintre acestea menționăm: De asemenea, el a publicat peste 50 de studii și articole din domeniul științelor economice în general și Marketingului și comunicării, în special, în publicații cum ar fi: "Capital", "Tribuna Economică", "Economistul", "Idei de afaceri", "Monitorul Financiar", "Timpul" etc.
Ștefan Prutianu () [Corola-website/Science/310590_a_311919]