213,725 matches
-
Federală sau Convenția Federală. Singurul scop al Adunării Federale este alegerea Președintelui statului. Ea este constituită din toți membrii bundestagului, plus un număr egal de membri aleși și trimiși de landuri. Din 1949, sistemul de partide a fost dominat de Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat din Germania, toți cancelarii, până în prezent, fiind membri ai unuia dintre cele două partide. Din 1998 și până în iulie 2005 a fost la putere, la nivelul Germaniei, o coaliție parlamentară așa-numită Roșu-Verde, adică între
Politica Germaniei () [Corola-website/Science/336791_a_338120]
-
primit cancelarul de atunci Gerhard Schröder (SPD) la 1 iulie în parlament. Ca urmare, la 18 septembrie 2005 au avut loc alegeri federale anticipate, în urma cărora a venit la putere coaliția guvernamentală „mare” între fracțiunile parlamentare CDU/CSU (așa-numita „Uniune Creștină”) și SPD, coaliție supranumită „negru-roșu”, condusă de către Angela Merkel (CDU) drept cancelară. La 23 mai 2009 președintele Horst Köhler a fost reales președinte pentru o perioadă de încă 5 ani. Alegerile federale pentru parlament și cancelar din 2009 au
Politica Germaniei () [Corola-website/Science/336791_a_338120]
-
a fost atribuit Mozambicului Portughez, iar teritoriul din jurul lacului Tanganyika a fost plasat sub controlul britanicilor. „Tanganyika” a fost adoptat de către britanici ca nume al teritoriului administrat de ei din fosta Africă Orientală Germană. În 1927 Tanganyika a aderat la Uniunea Vamală a Kenyei și Ugandei, precum și la Uniunea Poștală Est-Africană, ulterior Administrația Poștei și Telecomunicațiilor din Africa de Est. Cooperarea cu aceste țări s-a extins în mai multe moduri, ceea ce a dus la stabilirea Înaltei Comisii Est-Africane (1948-1961) și
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
lacului Tanganyika a fost plasat sub controlul britanicilor. „Tanganyika” a fost adoptat de către britanici ca nume al teritoriului administrat de ei din fosta Africă Orientală Germană. În 1927 Tanganyika a aderat la Uniunea Vamală a Kenyei și Ugandei, precum și la Uniunea Poștală Est-Africană, ulterior Administrația Poștei și Telecomunicațiilor din Africa de Est. Cooperarea cu aceste țări s-a extins în mai multe moduri, ceea ce a dus la stabilirea Înaltei Comisii Est-Africane (1948-1961) și a Pieței Comune a Africii de Est (1961-1967
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
Africii de Est (1961-1967), precursori ai Comunității Est-Africane. Țara a organizat primele alegeri în 1958 și 1959. În anul următor i-a fost acordat dreptul de auto-guvernare internă și s-au organizat noi alegeri. Ambele alegeri au fost câștigate de Uniunea Națională Africană Tanganyika, care a condus țara spre independență în decembrie 1961. În anul următor au avut loc alegeri prezidențiale, ce au fost câștigate de liderul TANU, Julius Nyerere.
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
l-au numit Althing, a fost înființat în anul 930. Islanda a rămas independentă timp de 300 de ani, după care a intrat, succesiv, sub suzeranitatea Norvegiei, apoi a Danemarcei. Islanda a redevenit independentă în 1944, după ce Regatul Islandei, în uniune personală cu Danemarca, a devenit republică. În 2008 banca centrală a țării este naționalizată și țara intră în faliment. Cetățenii protestează în fața Parlamentului, cerând demisia guvernului și organizarea unor noi alegeri. Printr-un referendum național, 93% dintre participanți refuză plata
Istoria Islandei () [Corola-website/Science/336789_a_338118]
-
1981 în Brașov. A urmat un liceu de artă, apoi a plecat la București, unde a pendulat între o facultate administrativă și una de actorie. Cartea sa, "Cele mai frumoase creiere", Cartea Românească, 2008 a primit Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor București, iar " Hârtiile Masculului", Curtea Veche, 2012 a primit Premiul Ion Hobana pentru Cartea Anului 2013 la al Treilea Colocviu de Literatură SF și Fantasy. Ca actor, Silviu Gherman, este cunoscut pentru filmele "Portretul luptătorului la tinerețe", 2010, "The
Silviu Gherman () [Corola-website/Science/336815_a_338144]
-
sex pe întreg teritoriul lor: De asemenea, șapte teritorii dependente au legalizat căsătoriile gay pe întreg teritoriul lor: Alte două țări au legalizat căsătoriile gay în anumite regiuni de pe teritoriul lor: Unele țări oferă cuplurilor de același sex posibilitatea contractării uniunilor civile similare căsătoriei. În Malta și Israel, deși nu se efectuează căsătorii, căsătoriile gay încheiate în străinătate sunt recunoscute prin lege. În luna august a anului 2016, 72 de țări precum și cinci jurisdicții sub-naționale aveau legi care incriminează homosexualitatea, cele mai multe
Drepturile LGBT în lume () [Corola-website/Science/336804_a_338133]
-
inclusiv Tratatul de la Salisbury a descris-o ca fiind "regină", dar s-a argumentat că nu ar trebui să fie în mod corespunzător considerată un monarh. Din cauza lipsei unui precedent istoric clar în istoria Scoției ca țară complet separată în fața Uniunii Coroanelor din 1603, a mai existat un singur caz similar cu privire la moartea monarhului moștenitorul care a murit în afara țării și care nu a putut fi încoronat. Acest lucru a fost atunci când, la moartea lui Robert al III-lea în 1406
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
mișcare mai mare a emancipării femeilor, influențată de o egiptencă de origine franceză, Eugenie Le Brun, fiind însa în opoziție față de ideile unor gânditori feminiști precum Malak Hifni Nasif. În 1923 Sha`arawi a devenit fondatoarea și primul președinte al Uniunii Feministe din Egipt, iar după întoarcerea de la Congresul Alianței Femeilor Sufragete din Roma, și-a scos pentru prima data vălul în public, un eveniment cu o însemnatate deosebită în istoria mișcării feministe din Egipt. La început, femeile venite să o
Huda Sha'arawi () [Corola-website/Science/336833_a_338162]
-
să o salute au împietrit de uimirie, însă în scurt timp au dat drumul la ropote de aplauze, unele dintre ele îdepărtându-și vălul. Huda a ajutat la organizarea serviciului social pentru femei, Mubarrat Muhammad Ali în 1909 și la înființarea Uniunii Femeilor Educate din Egipt în 1914. În același an a călătorit în Europa pentru prima oară. În întreaga lume mișcările de reformă sociale câștigau teren, femeile cerându-și tot mai mult drepturile. Femeile din Egipt nu au rămas nici ele
Huda Sha'arawi () [Corola-website/Science/336833_a_338162]
-
multe femei au părăsit haremul pentru a protesta împotriva ocupației britanice în Egipt. În 1919, Huda a ajutat la organizarea celei mai mari demonstrații feministe anti-britanice. În același an a fost aleasă președintele Comitetului Central Wafdist. In 1923, a înființat Uniunea Feministă, care activează în continuare ca o organizație non-profit. Membrii uniunii s-au concentrat pe mai multe subiecte, incluzând suferința femeii și educația. Huda a fost de asemenea înverșunată împotriva restricțiilor impuse asupra vestimentației și libertății de mișcare a femeilor
Huda Sha'arawi () [Corola-website/Science/336833_a_338162]
-
în Egipt. În 1919, Huda a ajutat la organizarea celei mai mari demonstrații feministe anti-britanice. În același an a fost aleasă președintele Comitetului Central Wafdist. In 1923, a înființat Uniunea Feministă, care activează în continuare ca o organizație non-profit. Membrii uniunii s-au concentrat pe mai multe subiecte, incluzând suferința femeii și educația. Huda a fost de asemenea înverșunată împotriva restricțiilor impuse asupra vestimentației și libertății de mișcare a femeilor, care au fost o parte importantă a vieții în cadrul haremului. Huda
Huda Sha'arawi () [Corola-website/Science/336833_a_338162]
-
Război Mondial a fost mitralior tanchist, apoi a lucrat pe post de corespondent de război al ziarul "За Родину". a fost corespondentul militar al ziarului pe Frontul 2 Bielorus și pe Frontul de Vest. În 1943 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. Aderă la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1945. Demobilizat în anul 1945, a lucrat la ziarul "Беларусь "(1945-1962), apoi a fost redactor-șef la ziarele "Бярозка" (1962-1972) și "Полымя" (1972-1986). În perioada 1980-1984 a fost deputat
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
pe post de corespondent de război al ziarul "За Родину". a fost corespondentul militar al ziarului pe Frontul 2 Bielorus și pe Frontul de Vest. În 1943 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. Aderă la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1945. Demobilizat în anul 1945, a lucrat la ziarul "Беларусь "(1945-1962), apoi a fost redactor-șef la ziarele "Бярозка" (1962-1972) și "Полымя" (1972-1986). În perioada 1980-1984 a fost deputat în Sovietul Suprem al RSS Bieloruse. A murit la
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
șase sateliți urmând să fie comandați ulterior. În prezent, costurile sistemului Galileo sunt de peste 5 miliarde de euro. Multe alte țări sunt interesate să participe la proiectul Galileo, la niveluri mai mari sau mai mici de cooperare. Următoarele țări din afara Uniunii Europene, sunt de asemenea implicate: Următoarele state sunt în stadiu de negociere pentru a participa: Constelația sistemului Galileo va fi compusă dintr-un număr de 30 de sateliți dispuși pe 3 plane orbitale înclinate la 56° la altitudinea de 23
Galileo (sistem de navigație) () [Corola-website/Science/336874_a_338203]
-
Muzeul de Artă, Bacău - 2000, 2001, Focșani, Galeriile de Artă - 1998, București - Muzeul Național Literaturii Române - 1997, Bacău - Galeriile de Artă - 1997, Focșani - Galeriile de Artă - 1986, 1987, 1989,1990,1993, Focșani, Galeriile de Artă - 2014, Premiul pentru Pictură al Uniunii Artiștilor Plastici din România - Salonul Național de Pictură-2014 - 2012 Mențiune, Bienala Gh. Petrașcu Tîrgoviște - 2006 și 2010, Nominalizare la Saloanela Moldovei - 1998, Premiul Ștefan Dimitrescu, Bîrlad; Nominalizare la Bienala Lascăr Vorel, Piatra-Neamț - 1994, Premiul U.A.P. din Republica Moldova la Saloanele
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
dar în anii '930 când carierele în cadrul Ministrului Apărării al Cehoslovaciei au fost decise printr-o complicată încrengătură de relații personale și relații politice, aceasta nu prea l-a ajutat, cu atât mai mult cu cât relația de apropiere cu Uniunea Sovietică dezvoltată de Cehoslovacia lui Edvard Beneš i-a fost potrivnică. Alături de Radola Gajda și Stanislav Čečka a fost printre comandanții Legiunii Cehoslovace care au fost adversari notorii ai bolșevismului, iar faptele sale de arme au reprezentat momente epice ale
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
a ieșit la pensie forțat în același an (prematur, „la cerere”). A fost cel mai tânăr general de armată al Cehoslovaciei, dar fiind antibolșevic a fost, de fapt, îndepărtat în liniște, din pricina intrigilor și a condițiilor politice asociate negocierii cu Uniunea Sovietică a acordului de ajutor militar. Este posibil să fi contribuit la îndepărtarea sa și disputa cu generalul de armată Krej. În timpul mobilizării din 1938 a fost reactivat. În perioada ocupației celui de-Al Treilea Reich, fiind permanent păzit de
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
autoritățile Imperiului Rus. Kojevnikov a studiat literatura și etnologia la Universitatea de Stat din Moscova, absolvindu-și studiile în 1933. El a lucrat în calitate de corespondent de război pentru "Pravda" din 1941 până în 1945 și s-a alăturat Partidului Comunist al Uniunii Sovietice la jumătatea Războiului Germano-Sovietic în 1943. El a fost ales secretar al Uniunii Scriitorilor Sovietici în 1949. Kojevnikov a fost recunoscut oficial ca Erou al Muncii Socialiste pentru contribuțiile sale la literatura sovietică și a fost ales pentru un
Vadim Kojevnikov () [Corola-website/Science/336913_a_338242]
-
Moscova, absolvindu-și studiile în 1933. El a lucrat în calitate de corespondent de război pentru "Pravda" din 1941 până în 1945 și s-a alăturat Partidului Comunist al Uniunii Sovietice la jumătatea Războiului Germano-Sovietic în 1943. El a fost ales secretar al Uniunii Scriitorilor Sovietici în 1949. Kojevnikov a fost recunoscut oficial ca Erou al Muncii Socialiste pentru contribuțiile sale la literatura sovietică și a fost ales pentru un mandat ca deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. El a fost distins în
Vadim Kojevnikov () [Corola-website/Science/336913_a_338242]
-
El a fost ales secretar al Uniunii Scriitorilor Sovietici în 1949. Kojevnikov a fost recunoscut oficial ca Erou al Muncii Socialiste pentru contribuțiile sale la literatura sovietică și a fost ales pentru un mandat ca deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. El a fost distins în 1971 cu Premiul de Stat al URSS pentru două dintre romanele sale. O analiză de ansamblu a operei literare a lui Kojevnikov, scrisă de către criticul literar sovietic Iosif Grinberg, a fost publicată la Moscova
Vadim Kojevnikov () [Corola-website/Science/336913_a_338242]
-
să se decidă prin vot—sau mai exact va câștiga partea căreia i se numără mai multe voturi de către funcționari. În centrul acestui conflict se afla întrebarea dacă Kansasul să permită sau să interzică sclavia, și, astfel, să intre în Uniune ca . Forțele pro-sclavie afirmau că fiecare colonist are dreptul să vină în teritoriu cu proprietatea lui, inclusiv cu sclavii. Forțele anti-sclavie spuneau că bogații stăpâni de sclavi vor cumpăra toate terenurile agricole bune și le vor lucra cu sclavi negri
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
Sud. În mai 1854, Legea Kansas-Nebraska a creat teritoriile Kansas și Nebraska din teritoriile indiene neorganizate. Acest lucru a permis popularea lor de către cetățeni ai SUA, care urma să determine situația sclaviei în statul lor și să obțină admiterea în Uniune ca stat. În Kansas au ajuns imigranți care sprijineau ambele părți în chestiune, să-și stabilească reședința și să dobândească dreptul de vot. Cu toate acestea, oficialii teritoriului Kansas au fost numiți în 1854 de administrația pro-sclavie a președintelui Franklin
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
State asupra viitorului Kansasului. Aceasta a fost aprobată în cadrul unui referendum, cu 10.421 de voturi pentru și 5.530 împotrivă la 4 octombrie 1859. Cum statele din Sud încă mai controlau Senatul, Kansasul a trebuit să aștepte admiterea în Uniune până la 29 ianuarie 1861. În 2006, legislația federală a definit Zona de Patrimoniul Național Frontiera Libertății (FFNHA) și a fost aprobată de Congres. O sarcină a acestei organizații a fost aceea de a interpreta povești din Bleeding Kansas, denumite și
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]