215,260 matches
-
și din străinătate. S-a ocupat de personalități ale istoriei și culturii iudaice, ca Ben Zakai, Ezra, Uriel Acosta, Baruch Spinoza, de literatură, Psalmi, a întocmit un "Sidur" (i.e carte de rugăciuni) etc. A colaborat la "Revista israelită", la publicații românești, a participat la polemici pe teme iudaice, a susținut acțiuni filantropice. Cu prilejul aniversării a 40 de ani de funcționare ca predicator și rabin la Templul Coral, dr. M. Beck a scris o autobiografie pe care a încredințat-o
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
tineret. Din rândurile acesteia, a fost promovat pe lista PRM la alegerile legislative din 2000, unde a obținut un mandat de parlamentar de Iași. Între timp, el a publicat diverse articole xenofobe în România Mare, ziarul partidului, precum și în alte publicații naționaliste, cum ar fi "Tricolorul". Printre acestea, se numără articole intitulate „Mareșalul Ion Antonescu a protejat evreii din România” și „Care Holocaust?”, prin care nega participarea guvernului antonescian al României la Holocaust în perioada 1941-1944. În august 2001, Gheorghe Buzatu
Vlad Hogea () [Corola-website/Science/304942_a_306271]
-
Iosif Daróczi, Györfi-Deák György, Ion Ivănescu și Viorel Tăutan. Biblioteca orășenească a fost înființată în 1948 și de atunci a fost mutată de mai multe ori, în diferite locații. În prezent colecțiile ei cuprind peste 49.000 de volume și publicații. Găzduiește o valoroasă colecție de signopaginofilie (semne de carte) și de cartofilie (fondul Victor Pop). Din 2010, a fost conectată la rețeaua informatică a bibliotecilor Biblionet . Mai multe lucrări vechi și greu de găsit, precum și periodicele locale au fost scanate
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
activitatea târgului, care cade sub ocupație germană (1916). După război urmează o perioadă de avânt. Exproprierile ce se fac după 1920 îmbogățesc patrimoniul de stat, se înființează un gimnaziu (1942), se construiesc două școli primare și Banca Franco-Română. Apar primele publicații literare, primele asociații culturale, dar, în ciuda eforturilor susținute ale unor generații entuziaste, nu s-a reușit să se construiască un local destinat culturii. Unii întreprinzători de la sate își construiseră case la Găești. În 1925, Anuarul Socec consemnează orașul Găești ca
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
frenologiei a durat până către anul 1860, după care a fost pentru un timp abandonată ca temă de cercetare obiectivă. În publicul larg s-a bucurat mai departe de popularitate, scrierile inspirate din doctrina frenologică fiind printre cele mai citite publicații din acea epocă. La începutul secolului al XX-lea, frenologia a fost readusă în actualitate, în special pe baza teoriilor evoluționiste și în domeniul antropologiei criminalistice. O deosebită atenție au atras lucrările psihiatrului englez Bernard Hollander (1864-1934), "The Mental Function
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
construcții, ca anticar și ca funcționar la Institutul de Hematologie. Fondator, în 1991, al Fundației Arhiva Culturală Română, alături de Fabian Anton. a debutat în revista Vlăstarul a Liceului „Spiru Haret” în anul 1928 și, până la arestare, a colaborat la numeroase publicații ale epocii.
Arșavir Acterian () [Corola-website/Science/305032_a_306361]
-
avea reputația făcută: unii profesori îl disprețuiau și-i spuneau că n-o să facă nimic în viața; alții însă îl admirau și-i prevesteau o carieră de scriitor. Ajuns - în mod natural - student la litere, își trimite scrierile pe la diverse publicații și debutează astfel, la 21 de ani, în paginile unui fanzin obscur. Perseverează, de altfel nu stia și nu voia să facă altceva, și în 1978 primește Marele Premiu al SF-ului francez pentru nuvelă Funnyway. În sfârșit, după zeci
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
este afectat unităților militare de pe valea Trotușului. După terminarea războiului abandonează studiile de farmacie si se înscrie la Facultatea de Drept din București susținându-și teza de licență în 1922. În timpul facultății își continuă cariera jurnalistică colaborând ocazional la diverse publicații. În 1920, este contactat de Garabet Ibrăileanu să devină colaborator la revista Viața Românească unde a publicat, până în 1923 articole și cronici de politică externă După absolvirea facultății, se angajează ca redactor la ziarul Adevărul, ocupându-se cu prioritate de
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
participării românești la frământarea culturală europeană. Printre alți colaboratori se poate remarca și participarea lui Mircea Filotti, fratele lui Eugen, care ține o remarcabilă cronică cinematografică (Mircea Filotti este de altfel primul scenarist român). Pe lângă aceasta, mai publică articole în publicațiile Dimineața, Fapta (apărută din 1919 sub conducerea lui Emanoil Ciomac, Revista vremii politice, literare și economice (publicată între 1921-1924 de Grigore Gafencu și Sebastian Șerbescu și chiar în revista Teatrul (condusă de Soare Z. Soare) În acești ani, împreună cu alți
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
probleme îl constituie cazul lui Julius Köver, care se prezenta drept corespondentul economic al cotidianului austriac Neue Freie Presse prezentând la București acte în regulă. În paralel, mai colabora și la ziarele ungurești Pester Lloyd și Budapesti Hirlap, precum și la publicațiile cehoslovace de limbă germană Prager Tageblatt și Die Wirtschaft. Din 1933 a fost înregistrat la Direcția Presei drept corespondent al agenției United Press of America. Julius Köver a început să fie luat la ochi din februarie 1935, când United Press
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Eugen Filotti, care la rândul său l-a transmis lui Vespasian Pella, ministrul plenipotențiar român de la Berna, care l-a înaintat Comitetului Internațional al Crucii Roșii de la Geneva. Aceste acțiuni ale lui Eugen Filotti au fost scoase în evidență în publicațiile lui Moshe Carmilly-Weinberger, șef rabin al Clujului în 1934-1944 Prin aceste acțiuni au fost salvate de la moarte cca 15-16 mii de Evrei În iulie 1944, Eugen Filotti a venit în România pentru a furniza informații asupra Transilvaniei de care Ministerul
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Catholique"”. Avea obiceiul de a nota pe bucăți de hârtie scurte concluzii ale meditațiilor personale; au fost publicate ulterior în diverse ediții sub numele de „"Pensées pour la suite des jours"”. Ni s-au transmis câteva omilii, articole, conferințe și publicații. Monseniorul Vladimir Ghica a fost propus spre beatificare. Propunerea, pornită din partea Arhidiecezei București, se întemeiază pe un dosar ce cuprinde biografia acestuia, urmând a fi examinat de Congregația pentru Cauza Sfinților de la Vatican. Miercuri, 27 martie 2013, papa Francisc a
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
care susține cauza uniunii dintre România și Republica Moldova și a integrării în UE. Cu toate aceastea, discuțiile cu privire la unificare sunt în creștere după cum poate fi observat din diferite articole din presă și forumurile de pe internet din ambele țări. În 2004, publicația română "Ziua" a publicat o serie de articole în care un diplomat rus susținea un plan care afirma că ar fi susținut de Vladimir Putin și prin care se accepta unirea Moldovei cu România în schimbul recunoașterii de către România a independenței
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
Pe parcursul anului 2006, mișcarea unionistă a câștigat teren, subiectul fiind mult mai discutat în ziarele din România, iar peste 100.000 de cetățeni ai Republicii Moldova au cerut pașapoarte românești în doar două luni, august și septembrie 2006. Un articol în publicația "Cotidianul" , care estima costul unificării la 30-35 miliarde de dolari a provocat un val de reacții negative în publicații precum "Ziua" sau unele publicații din Republica Moldova - "Timpul" și "Jurnal de Chișinău" , care acuzau "Cotidianul" de exagerarea costurilor și limitarea uniunii
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
100.000 de cetățeni ai Republicii Moldova au cerut pașapoarte românești în doar două luni, august și septembrie 2006. Un articol în publicația "Cotidianul" , care estima costul unificării la 30-35 miliarde de dolari a provocat un val de reacții negative în publicații precum "Ziua" sau unele publicații din Republica Moldova - "Timpul" și "Jurnal de Chișinău" , care acuzau "Cotidianul" de exagerarea costurilor și limitarea uniunii doar la dimensiunea materială. La finalul anului 2006, în lunile noiembrie și decembrie, a existat o explozie de cereri
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
Republicii Moldova au cerut pașapoarte românești în doar două luni, august și septembrie 2006. Un articol în publicația "Cotidianul" , care estima costul unificării la 30-35 miliarde de dolari a provocat un val de reacții negative în publicații precum "Ziua" sau unele publicații din Republica Moldova - "Timpul" și "Jurnal de Chișinău" , care acuzau "Cotidianul" de exagerarea costurilor și limitarea uniunii doar la dimensiunea materială. La finalul anului 2006, în lunile noiembrie și decembrie, a existat o explozie de cereri de obținere a cetățeniei române
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
perechilor de dans sportiv. Ansamblul de dansuri sportive „Enigma” este premiantul multiplelor concursuri internaționale. Cercetările arhiologice efectuate recent pe teritoriul localității au adunat un bogat material arhiologic din perioada medievală, ce constituie baza unui viitor muzeu. Orașul dispune de o publicație locală „Ora Locală” - Buletin informativ al raionului, cu câteva suplimente, printre care și „CURIERUL DE IALOVENI” - buletin informativ al a Primăriei și Consiliului orășenesc Ialoveni.
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
de peste 190 m; levigat și tipic. În perimetrul satului sunt șapte iazuri, cu suprafața totală de 157 ha. Conform Dicționarului statistic al Basarabiei, editat la 1923, satul Baraboi a fost inființat în 1823, dată care figurează într-o serie de publicații aparute ulterior. Totodată, se constată că în acele vremuri nu este consemnată existența în anii ’20 - ’30 ai secolului XIX-lea a unui sat cu denumirea de Baraboi în partea dreaptă a zonei superiore a râului Răut. Nu era înregistrat
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
populație de 2.003 oameni, o biserică, cu hramul Sf. Nicolae. Țăranii posedă pământ 2.740 desetine. Sunt vii și grădini cu pomi. S-a introdus uscarea prunelor și a fructelor, care se transportă în Rusia prin Călărași. Într-o publicație din 1910 se demonstrează că satul avea 619 curți, 2031 de oameni, 2220 desetine de pământ împroprietărit (acordat țăranilor în virtutea legii agrare din 1868) și 1120 desetine de pământ propriu al locuitorilor. În 1917 Școala de învățare a scris-cititului se
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
în timpul evenimentelor din 1917-1919 (în 2000 s-a înălțat un monument „întemeietorilor”satului), totuși istoria satului este ceva mai veche. Documentele de arhivă confirmă că localitatea a fost întemeiată în anii 1865-1867. Apoi numele satului apare în unele documente și publicații din secolul al XIX-lea, cu mult înainte de anii 1919-1920. În anul 1876 apoi și în 1892 pentru prima dată sunt menționate nume ale proprietarilor de pământ H. Focșonean care deținea 1287 de deseatine și S. Popovici - 2030 deseatine. Într-
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
secolul al XIX-lea, cu mult înainte de anii 1919-1920. În anul 1876 apoi și în 1892 pentru prima dată sunt menționate nume ale proprietarilor de pământ H. Focșonean care deținea 1287 de deseatine și S. Popovici - 2030 deseatine. Într-o publicație veterinară a Basarabiei, apărută 1894 se indică că în Răuțel erau 326 de vite cornute mari. În 1895 printre proprietari sunt consemnțai Carabet și Agop, iar în 1896 sătenii aveau și 180 de porcine. La începutul secolului XX făcea parte
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
anul fondării Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român. Începând cu luna aprilie 1861 și până în noiembrie 1863 vor apărea 24 de numere axate în general pe științe (astronomie, geologie, medicină, economie, sociologie, drept, istorie, arheologie, filologie etc.). Publicația a avut un caracter enciclopedic, aici publicând Nicolae Filimon romanul "Ciocoii vechi și noi", Vasile Cârlova două dintre cele mai frumoase poezii "Marșul oștirii române" și "Ruinele Târgoviștei", Tudor Vianu eseul "Principiile criticii", A. I. Odobescu erudita lucrare de folclor comparat
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
Th. Missir, P. P. Negulescu, Constantin Rădulescu-Motru și alții, reînvie revista doar pentru câteva numere (februarie, noiembrie-decembrie) în ea semnând și Nicolae Iorga, N. A. Bogdan sau Ovid Densusianu. În perioada interbelică, între anii 1924-1925, apar șapte numere din „Revista română” - publicație lunară de studii, informații și cercetări. În numărul prim, din 1 iunie 1924, va fi publicat poemul lui Ion Barbu „Riga Crypto și Lapona Enigel”, în următoarele semnând Tudor Vianu, un mai vechi colaborator al „Revistei române”, Ion Marin Sadoveanu
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
pe vremea lui Napoleon”). Fiecare „viață” a „Revistei române” a avut una sau mai multe intenții/direcții, revista lui Odobescu era pentru științe, litere și arte, cea din 1902 avea ca scop politica și literatura, cea interbelică se autodefinea drept publicație lunară de studii, informații și cercetări iar „Revista română” din timpul războiului se raporta, ca și prima, tot la literatură, știință și artă. La mijlocul anilor ’90, o altă „Revistă română” apărea, de această dată la Iași, editată de Despărțământul ASTRA
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
Harea (1996-1999), Victor Durnea (1997-2006), Ioan Ciupercă (din 1997), Dumitru Bunea (din 1997), Alexandru Dan Ciochină (1997), Bogdan Ulmu (din 1998), Andrei Stratulat (1998-2002), Mircea Filip (2001-2005), Mircea-Cristian Ghenghea (din 2005) și Iulian Pruteanu-Isăcescu (din 2006). În cei doisprezece ani publicația a numărat peste 1550 de articole și peste 600 de colaboratori. Dintre aceștia, în afara membrilor colegiului de redacție, îi amintim pe Alexandru Zub, Gavril Istrate, Mihai-Răzvan Ungureanu, Vasile Adăscăliței, Ion Popescu Sireteanu, Alexandru Husar, Dumitru Ivănescu, Dumitru Vitcu, Ilie Seftiuc
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]