215,260 matches
-
Cisek și Erwin Wittstock, care îl promovează. În 1951 se căsătorește cu Susanne Schunn, cu care are o fiică și doi fii. Își câștigă existența cu activități literare și publicistice. Între 1957 și 1958 a lucrat ca redactor cultural la publicația de limbă germană Volkszeitung, care apărea la Brașov. De aici a fost concediat fără preaviz, din motive politice. O vreme a fost angajat ca violoncelist la teatrul muzical din Brașov. În aprilie 1959, a fost arestat pentru a treia oară
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
a emigrat în Germania, stabilindu-se la Gröbenzell lângă München, cu soția și copiii. În primii ani a avut de înfruntat o serie de dificultăți. A reluat cu succes activitatea de scriitor. În perioada 1970-1989 a fost redactor șef la publicația "Siebenbürgische Zeitung" (Ziarul transilvănean) care apare la München. Lucrează în calitate de colaborator extern la Radiodifuziunea din Bavaria ("Bayerischer Rundfunk"). Din 1991 este coeditor al publicației "Südostdeutsche Vierteljahresblätter". A fost inclus în antologia bilingvă "Scriitori germani din România de după 1945", apărută în
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
dificultăți. A reluat cu succes activitatea de scriitor. În perioada 1970-1989 a fost redactor șef la publicația "Siebenbürgische Zeitung" (Ziarul transilvănean) care apare la München. Lucrează în calitate de colaborator extern la Radiodifuziunea din Bavaria ("Bayerischer Rundfunk"). Din 1991 este coeditor al publicației "Südostdeutsche Vierteljahresblätter". A fost inclus în antologia bilingvă "Scriitori germani din România de după 1945", apărută în 2012 la Editura Curtea Veche
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
său, ""Rote Handschuhe"" ("Mănușile roșii") (2000), Schlattner descrie cu ton critic rolul său și trădarea la procesul politic de la Brașov, intentat unor scriitori transilvăneni la sfârșitul aniilor '50. După publicarea romanului a existat un puternic ecou critic în mai multe publicații din Germania și rolul lui Schlattner a fost discutat într-un mod foarte controversat. Pe de o parte, Schlattner a fost, el însuși, deținut politic timp de doi ani. Pe de altă parte, s-a oferit ca martor al acuzării
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
Din perioada cât a fost rector al Seminarului Catolic din Iași (1975-1978), putem evidenția: schimbarea structurii de învățământ, întrucât a devenit obligatoriu învățământul de zece ani; mărirea numărului seminariștilor, obținerea documentelor Conciliului al II-lea din Vatican și a unor publicații din străinătate pentru ca "Seminarul să poată beneficia de progresul cercetărilor teologice pe plan mondial"; posibilitatea multiplicării locale a cursurilor și cărților cu caracter intern, sub coordonarea părintelui Ioan Ciuraru etc. Un aspect semnificativ din această perioadă l-a reprezentat cutremurul
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
teologie romano-catolică didactică - limbi și literaturi străine (engleză). În această perioadă, s-au înființat diferite instituții sociale: numeroase case de copii, grădinițe, orfelinate, spitale și dispensare, centrele "Caritas", Organizația Kolping, Asociația Medicilor Catolici, asociațiile de adulți, tineri și copii, redacțiile publicațiilor catolice diecezane și parohiale etc. Au venit în Moldova numeroase Ordine și Congregații catolice. Și-a putut relua activitatea Provincia Franciscană din Moldova și Seminarul Franciscan de grad universitar și liceal din Roman, s-au înființat centrele de formare de la
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
Vavilov s-a căsătorit pentru a două oară cu Elena Barulina. Elena Barulina-Vavilov a devenit biolog, doctor în științe agricole. Elena i-a născut un fiu, Yuri - un fizician nuclear, doctor în științe fizico-matematice. El a efectuat multe cercetări și publicații despre biografia tatălui său. Ultimii ani ai vieții lui Vavilov reprezintă un exemplu concret al reprimării cercetării științifice în Uniunea Sovietică. În 1940, Vavilov a fost arestat cu acuzația de a fi ostil teoriei lui Trofim Lîsenko și Miciurin. Ancheta
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
în limbile țărilor respective, nume care așadar nu necesită să fie transliterate, tradiția este preluarea lor ca atare: Ouagadougou, Saskatchewan, Szczecin, cu indicarea pronunțării transcrisă între paranteze (Oagadugu, Sascatceoan, Șcețin). Aceste tradiții au fost în general respectate în cărțile și publicațiile apărute în România până la începutul deceniului 1980. Cazuri particulare sunt: Transliterarea și transcrierea se aseamănă, dar nu se confundă. Prin transcriere se reprezintă sunetele vorbirii într-un anumit sistem de scriere, fără a ține seama de modul de notare a
Transliterare () [Corola-website/Science/306054_a_307383]
-
de la studii, mai întâi în 1878, apoi din nou în anul 1881, Gaster a început să se dedice studiului literaturii vechi și literaturii populare române, a ținut prelegeri de mitologie comparată la Universitatea din București și a colaborat la importante publicații culturale ale vremii. A luat parte la ședințe ale cercului „Junimea” stabilind relații amicale cu Titu Maiorescu, Mihai Eminescu și alții. De asemenea, a fost un bun prieten și colaborator al filologului Lazăr Șăineanu. Casa lui din strada Sticlari din
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
principal promotor a fost în România, precum și studiile sale samaritene au fost cumulate în cele trei volume de "Studies and Texts in Folk-Lore, Magic, Medieval Romance, Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology", Londra, Maggs Bros, 1925-1928. Gaster a colaborat la prestigioase publicații științifice ca "The Archaeological Review", "Asiatic Quarterly Review", "Byzantinische Zeitschrift", "Folk-Lore", "Journal of Apocrypha", "Journal of the Royal Asiatic Society", "Slavonic Review", "Zeitschrift für alttestamentische Wissenschaft". A semnat în reviste culturale românești precum "Bukarester Salon", "Revista pentru istorie, arheologie și
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
Folk-Lore", "Journal of Apocrypha", "Journal of the Royal Asiatic Society", "Slavonic Review", "Zeitschrift für alttestamentische Wissenschaft". A semnat în reviste culturale românești precum "Bukarester Salon", "Revista pentru istorie, arheologie și filologie", "Revista literară", "Șezătoarea" și a avut însemnate contribuții în publicații dedicate științelor iudaice ca "Monatsschrift für Geschichte und Wissenschaft des Judentums", "Revue des Etudes Juives", "Hebrew Union College Annual", "Anuar pentru Israeliți”" (al lui Moses Schwarzfeld, împreună cu care a fost expulzat din România), "Sinai". Articole gasteriene au apărut în publicații
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
publicații dedicate științelor iudaice ca "Monatsschrift für Geschichte und Wissenschaft des Judentums", "Revue des Etudes Juives", "Hebrew Union College Annual", "Anuar pentru Israeliți”" (al lui Moses Schwarzfeld, împreună cu care a fost expulzat din România), "Sinai". Articole gasteriene au apărut în publicații evreiești precum "The Jewish Chronicle", "The Jewish Forum", "The Jewish World", "Jewish Quarterly Review", "Ost und West", "Jewish Tribune". Ca lingvist, a susținut romanitatea poporului român și latinitatea limbii române în lucrări ca "Stratificarea elementului latin în limba română" sau
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
dispoziția guvernului revoluționar și a activat în cadrul gărzii naționale. Tot în timpul revoluției înființează împreună cu C. A. Rosetti ziarul Pruncul Român unde publică numeroase articole. Pe lângă aceasta, împreună cu C.A. Rosetti, s-a ocupat de tipărirea unei părți din proclamațiile și publicațiile Comitetului Revolutionar. Pentru atitudinea sa românească și patriotică, guvernul revoluționar i-a acordat cetățenia română. După înfrângerea revoluției, Eric Winterhalder a fost arestat în octombrie 1848 și deținut până în aprilie 1849. Apoi, în 1852 a fost expulzat din țară. A
Eric Winterhalder () [Corola-website/Science/306127_a_307456]
-
de vândut echipamente de minerit și prospecție, Brannan a umblat pe străzile din San Francisco, ridicând în mâini o pungă cu aur și strigând „Aur! Aur! Aur din American River!” Pe 19 august 1848, ziarul "New York Herald" a fost prima publicație majoră de pe Coasta de Est care a scris că a început o goană după aur în California; pe 5 decembrie, președintele James Polk a confirmat descoperirea aurului într-o notă adresată Congresului. Curând, valuri de imigranți din toată lumea, care mai
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
au apărut, de sine stătătoare, Memoriile Secțiunii Istorice, iar în deceniile următoare a fost realizată inventarierea și catalogarea documentelor Academiei. El s-a aflat printre donatorii de manuscrise și cărți rare către Biblioteca Academiei Române. A colaborat cu studii istorice la publicațiile „Arhiva”, „Convorbiri literare”, „Revista literară și științifică”, „Revista nouă”. A pus, pentru prima oară, la îndemâna cititorilor opera literară a lui Costache Negri. A publicat studii despre limba română, printre care, în 1855, cel intitulat „Limba româneascâ”, în care a luat
Alexandru Papadopol-Calimah () [Corola-website/Science/306194_a_307523]
-
a doua jumătate a secolului XIX. A urmat studii de drept în țară și le-a finalizat la Paris, cu diploma de doctor in drept. După revenirea în țară, pe lângă practicarea avocaturii, a colaborat ca jurnalist la Românul și alte publicații liberale. În 1868 își începe cariera politică, înscriindu-se în Partidul Național Liberal. a fost unul din membrii marcanți ai Partidului Național Liberal din a doua jumătate a secolului XIX, fiind membru fondator al partidului în 1875 și prieten și
Eugeniu Stătescu () [Corola-website/Science/306198_a_307527]
-
ales deputat în trei legislaturi (1920, 1927 și 1931). În anul 1931 este ales și vicepreședinte al Camerei Deputaților. El a intrat în conflict cu conducerea partidului din care făcea parte, creând în ianuarie 1925 un grup disident și o publicație „Răspunderea”, în care cerea vehement „refacerea moralității și credibilității partidului”. Odată cu instaurarea domniei regelui Carol al II-lea, Istrate Micescu s-a apropiat de grupul liberal condus de Gheorghe I. Brătianu, dar a revenit curând la PNL. După alegerile din
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
teatrală de prin 1920, din 1929 fanfară, în 1997 cor mixt, recitatori buni, dansatori, instrumenitiști și soliști vocali. În sat există o societate cultural-artistică, o filială a Comunități Românilor din Serbia, în cadrul căreia a apărut (din 1995 până în 2002) o publicație a românilor de aici, numită "Sărcia". Încă în anii 20 ai secolului trecut la Sărcia s-au putut viziona și filme. Actuala clădire a școlii este ridicată în anul 1928, ca apoi în 1978 să se mai adauge câteva încăperi
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
a terminat o perioadă luminată din viața bisericii și a satului Sărcia. Volumul despre care este vorba, cuprinde 62 de schițe umoristice scrise, după relatarea autorului, pe parcursul anilor 1960 și până în zilele noastre. Multe dintre ele au fost tipărite în publicațiile românești de la noi din țară dar și în cele sârbești. Tot după spusele autorului, dânsul nu a dorit să devină publicist fiindcă s-a ocupt cu avocatura „o îndeletnicire mai cinstită și bănoasă“. Avocat fiind, materialul petru scris i-a
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
sprijinului popular pentru politicile interne și externe. Dar scriitorii radicali, liberali sau naționaliști au contribuit la formarea opiniei publice antițariste, antiimperiale și social-radicale. Datorită faptului că numeroși intelectuali, țărani și muncitori simpatizau cu pozițiile opoziției, regimul a început să considere publicațiile și organizațiile radicale ca fiind periciuloase pentru stat. De-a lungul deceniilor al șaptelea al optulea și al nouălea al secolului al XIX-lea, rușii radicali, cunoscuți sub numele colectiv de "народники" - narodnici, și-au concentrat acțiunea politică asupra țăranilor
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
devenit una dintre cele mai frumoase și moderne de castele din Europa, etc Mass-media din România este foarte dezvoltată în comparație cu celelate state din fostul bloc comunist. Statul deține în presă Televiziunea Română, Radio România Actualități (post public de radio), mai multe publicații săptămânale și lunare și o firmă de distribuție a presei (Rodipet). Vezi și: Portaluri
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Rățușca cea urâtă”". Orientarea sexuală a lui Andersen este o problemă de controversă în cercurile academice. Discuția a inceput în 1901 cu articolul „Hans Christian Andersen: Probe ale homosexualității lui” de Carl Albert Hansen Fahlberg (utilizând pseudonimul Albert Hansenin) în publicația lui Magnus Hirschfeld „Jahrbuch für sexuelle Zwischenstufe” (Anuar despre ambiguitatea sexuală). Biografiile se referă de obicei la el, fie ca homosexual fie ca bisexual. Multe dintre poveștile lui sunt interpretate ca referințe la problemele lui sexuale. Una dintre aceste povești
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
Greenwich High School este prima care îi remarcă talentul. Visul copilului a rămas același dintotdeauna: să devină scriitor. La 17 ani, abandonează școala, considerând că instrucția e irelevantă pentru talentul literar, și primește o slujbă măruntă la "The New Yorker", publicația unde îi vor apărea mai târziu multe din lucrările sale celebre. Începe să scrie proză scurtă, trimițându-și încercările literare la redacțiile mai multor publicații. Abandonează un prim roman, „O vară de răscruce”, pe care îl consideră prea slab (acesta
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
instrucția e irelevantă pentru talentul literar, și primește o slujbă măruntă la "The New Yorker", publicația unde îi vor apărea mai târziu multe din lucrările sale celebre. Începe să scrie proză scurtă, trimițându-și încercările literare la redacțiile mai multor publicații. Abandonează un prim roman, „O vară de răscruce”, pe care îl consideră prea slab (acesta va fi publicat postum, în 2005, în pofida dispoziției lui exprese). Nuvela „Miriam”, apărută în "Mademoiselle", este remarcată imediat, iar tânărul Capote e răsplătit cu Premiul
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
a patra a cărții îl înfățișează pe autor într-o postură considerată „șocantă”. Unii cititori protestează la vederea fotografiei, declarându-se scandalizați de sugestia licențioasă pe care aceasta o îngăduie. Poza face înconjurul Americii, reluată în cotidiane și dezbătută în publicații mondene. Editura profită rapid și trimite în librării afișe publicitare reproducând fotografia, pe care stă scris cu litere de-o șchioapă: „Acesta este Truman Capote”. Abila manevră de marketing sporește rumoarea provocată de carte și impune numele autorului acolo unde
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]