23,159 matches
-
licența la "Hunter College" de la City University of New York. Între anii 1960 - 1970 a activat în cadrul cercetări la "Institutul de Parapsihologie" (fosta Fundație pentru Cercetării asupra Naturii Omului), din Durham, North Carolina (Carolina de Nord). În 1970 și-a luat doctoratul în filoszofie la University of North Carolina at Chapel Hill după care , din 1972, a început să predea la Long Island University. Din 1981 până în 1996 a desfășurat oficiul de președinte al departamentului de filozofie precum și pe cel al fundației
Bob Robert Brier () [Corola-website/Science/307373_a_308702]
-
1945 a urmat Școala de Artilerie din Pitești. În perioada 1946 - 1950 frecventează Politehnica, secția Electrotehnică și obține titlul de inginer electrician. Simultan a urmat și Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, secția Matematică. În 1965 obține doctoratul în matematică la Universitatea din București. În perioada 1951 - 1955 este asistent la Institutul de Construcții din București. Între 1950-1976 ocupă succesiv postul de asistent, lector, conferențiar și profesor la Universitatea din București. Concomitent a activat și în cadrul Institutului de
Nicolae Dinculeanu () [Corola-website/Science/307386_a_308715]
-
Emeritus Florida University. Contribuțiile sale vizează în analiza matematică: teoria măsurării și integrării, teorema lui Lebesgue, teorema lui Radon-Nikodym, teorema lui Riesz-Kakutani. A stabilit aplicații privind reprezentarea grupurilor compacte și măsura lui Haar pe grupuri compacte. În teza sa de doctorat (susținută în 1957, sub îndrumarea prof. Octav Onicescu) a tratat spațiile Orlicz ale câmpurilor vectoriale definind măsura vectorială. A demonstrat că orice măsură vectorială Baire fără variație finită este regulată. Împreună cu Ciprian Foiaș a efectuat cercetări în domeniul calculului integral
Nicolae Dinculeanu () [Corola-website/Science/307386_a_308715]
-
2006). Este membru titular al (Academia națională a Greciei) din 1984 și al al Academiei de Științe Morale și Politice din Franța. A studiat inițial filozofia la Universitatea din Atena mai întâi și apoi la Sorbona (unde a obținut și doctoratul, în 1958). În paralel și-a completat studiile în muzică și muzicologie. A predat la Marsilia (1958), Salonic (1965) și Atena (din 1969, ajungând aici rector al Universității în perioada 1977-1978). A mai predat ca „visiting professor” la Geneva, Montreal
Evanghelos Moutsopoulos () [Corola-website/Science/307409_a_308738]
-
realizator al celor mai prestigioase cicluri de emisiuni culturale: "Acusticon Studio", "Teatru la microfon", "File de aur", "Incunabulum" și altele. Între 1985-2005, cercetător științific la Institutul de Istorie "George Bariț" din Cluj, secretar științific al Institutului și profesor conducător de doctorate în cadrul Academiei Române. Din anul 2005 director al Bibliotecii Academiei din Cluj. Studii superioare: doctorat în filologie în 1976, avându-l ca magistru pe [[Iosif Pervain]]. Doctorat în istorie în 1994. Căsătorit cu Maria, născută Iliescu, profesoară de limba română. Debutează
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
File de aur", "Incunabulum" și altele. Între 1985-2005, cercetător științific la Institutul de Istorie "George Bariț" din Cluj, secretar științific al Institutului și profesor conducător de doctorate în cadrul Academiei Române. Din anul 2005 director al Bibliotecii Academiei din Cluj. Studii superioare: doctorat în filologie în 1976, avându-l ca magistru pe [[Iosif Pervain]]. Doctorat în istorie în 1994. Căsătorit cu Maria, născută Iliescu, profesoară de limba română. Debutează cu reportaj literar în ziarul „Pentru socialism” din [[Baia Mare]] (1957). Ca redactor la Studioul
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
de Istorie "George Bariț" din Cluj, secretar științific al Institutului și profesor conducător de doctorate în cadrul Academiei Române. Din anul 2005 director al Bibliotecii Academiei din Cluj. Studii superioare: doctorat în filologie în 1976, avându-l ca magistru pe [[Iosif Pervain]]. Doctorat în istorie în 1994. Căsătorit cu Maria, născută Iliescu, profesoară de limba română. Debutează cu reportaj literar în ziarul „Pentru socialism” din [[Baia Mare]] (1957). Ca redactor la Studioul de Radioteleviziune Cluj (1962-1985), cultivă acest gen literar în emisiunile realizate, precum și
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
Diplome de Master (Master Degree), iar cei care termină un ciclu liceal VWO se pot înscrie la instituțiile de învățământ superior și cercetare WO care oferă Bachelor Degrees in Arts, Science sau Law, Master Degrees și PhD Degrees (Diplome de Doctorat). Potrivit unui studiu realizat de Health Consumer Powerhouse (HCP), Olanda este țara cu cel mai performant sistem sanitar din Europa. Sistemul de sănătate aflat în funcțiune în Olanda a fost introdus în 2006 și, la momentul respectiv, a fost considerat
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
1996 i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității București. Și-a făcut studiile liceale la Paris și a continuat, tot la Paris, la Scoala Națională de Chimie, pe care a absolvit-o în 1963. A urmat doctoratul luat în 1969. În perioada 1970-1972 a activat în SUA, la Massachusetts Institute of Technology, în cadrul unui stagiu postdoctoral. În 1976 a devenit profesor la Universitatea Paris XI, iar din 1977 a fost numit director al Laboratorului de Chimie a
Alexandre Revcolevschi () [Corola-website/Science/307402_a_308731]
-
revoluționară la vârsta de 16 ani. În 1866 s-a refugiat în Elveția, unde l-a cunoscut pe Plehanov, care l-a determinat să studieze marxismul. A urmat cursuri universitare în științele economice la Basel, între anii 1887-1891. Teza de doctorat a avut ca temă repartizarea muncii. La Stuttgart, în Germania, a făcut cunoștință cu Clara Zetkin și Karl Kautsky. Aici și-a început cariera publicistică, scriint pentru gazetele social-democrate "Vorwärts" ("Înainte") și "Die neue Zeit" ("Timpul nou") sub pseudonimul Alexander
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
august 1854, Slatina - d. 10 august 1932, București) a fost un politician și ministru român, avocat, profesor de drept administrativ și constituțional la Facultatea de Drept din Universitatea București. A urmat studiile liceale în București, în timp ce studiile de drept și doctoratul au fost făcute la Paris. A îndeplinit funcția de ministru de justiție (11 aprilie 1899 - 7 iulie 1900), precum și cea de ministru de culte și instrucțiune publică (24 octombrie 1906 - 12 martie 1907; 14 octombrie 1912 - 4 ianuarie 1914). A
Constantin G. Dissescu () [Corola-website/Science/307443_a_308772]
-
Școală Militară Superioară de Marină Constantă, secția militară - specialitatea navigație (1968) și apoi Academia Militară Generală București (1975). A absolvit ulterior Colegiul Național de Apărare (1994), obținând în anul 2000 titlul științific de Doctor în Științe Militare, cu teza de doctorat "Contribuții la studiul doctrinei și diplomației navale românești în actualul context geopolitic și geostrategic". După absolvirea Școlii Superioare de Marină, a fost comandantul Unității de luptă Observare, Transmisiuni și Radioelectronica pe dragorul de bază 60 din Divizionul 146 Dragoare al
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
a refuzat mai târziu postul de profesor. În această perioadă primește lecții de matematică de la Johann Bernoulli, care îi descoperise talentul remarcabil și îl convinsese pe tatăl său să îl orienteze spre cariera matematică. În 1726 Euler și-a luat doctoratul cu o teză referitoare la propagarea sunetului. În 1727 i s-a acordat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe pentru rezolvarea unei probleme referitoare la dispunerea optimă a catargelor unei nave. În această perioadă cei doi fii ai lui
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
București, la recomandarea pr. Lucius . La data de 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma pentru a-și continua studiile teologice la Colegiul „De Propaganda Fide” (1906-1911). Ca o încununare a anilor de studii, în perioada 1910-1911 a obținut doctoratul în filosofie de la Universitatea „Toma de Aquino”; în anul 1911 a obținut doctoratul în teologie de la Universitatea Urbaniană, precum și licența în drept canonic de la Universitatea Gregoriană. A fost sfințit preot în ziua de 24 septembrie 1910 în Bazilica „San Giovanni
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
trimis la Roma pentru a-și continua studiile teologice la Colegiul „De Propaganda Fide” (1906-1911). Ca o încununare a anilor de studii, în perioada 1910-1911 a obținut doctoratul în filosofie de la Universitatea „Toma de Aquino”; în anul 1911 a obținut doctoratul în teologie de la Universitatea Urbaniană, precum și licența în drept canonic de la Universitatea Gregoriană. A fost sfințit preot în ziua de 24 septembrie 1910 în Bazilica „San Giovanni in Laterano”, cu o dispensă canonică de 20 de luni. Revenit în țară
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
fost corespondent pentru cotidianul francez „"Le Monde"” (1992-1993) și redactor-șef la „"Expres"” (1993-1994). În 1993 s-a căsătorit cu istoricul Andrei Pippidi, nepot direct din partea mamei (Liliana Pippidi, născută Iorga) al istoricului Nicolae Iorga. În 1995 și-a luat doctoratul în psihologie socială la Universitatea din Iași. La alegerile din 1996 a susținut Convenția Democrată Română și pe candidatul ei, Emil Constantinescu. În 1997 a fost numită director al „Departamentului Emisiunilor Informative al TVR”, funcție deținută până în 1998. În 1996
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
marele artist” . Astfel, Haydn a fost numit doctor honoris causa al Universității Oxford. Evenimentul s-a desfășurat în zilele de 5,6 și 7 iulie 1791. Numirea propriu-zisă a avut loc în ultima zi a evenimentului, 7 iulie. Teza de doctorat pe care a prezentat-o Haydn a fost un Canon cancrizans. Cele trei zile muzicale s-au încheiat fiecare cu câte un concert simfonic în care s-au interpretat lucrări ale compozitorului. În ultima seară a fost executată simfonia nr.
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
Lima, sfânt. S-a născut în Spania în anul 1538 și a studiat teologia și dreptul canonic la Valladolid, Salamanca și Coimbra. Și-a încheita studiile cu o Licență în Drept Canonic la Santiago de Compostela, în 1568 și un doctorat la Salamanca, în 1573. A fost Mare Inchizitor al Granadei (1573 - 1580). Ales episcop de Lima în anul 1580, a plecat în America de Sud. Înflăcărat de zel apostolic, a întrunit sinoade și concilii pentru promovarea vieții religioase în întreg ținutul. Sinodul
Turibiu de Mongrovejo () [Corola-website/Science/303197_a_304526]
-
Romă (1982). A obținut în anul 1990 titlul științific de doctor în muzicologie și estetică muzicală. Începând din anul 1990 este profesor de compoziție și forme muzicale în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, în prezent fiind și conducător de doctorat în compoziție și muzicologie. Adrian Iorgulescu a compus simfonii, concerte instrumentale, muzică de operă, lucrări corale și muzica de film, fiind distins cu numeroase premii exclusiv în România. A fost ales în funcția de vicepreședinte (1990-1992), apoi în cea de
Adrian Iorgulescu () [Corola-website/Science/303202_a_304531]
-
intercultural). George Grigore s-a născut la data de 2 februarie 1958, în satul Grindu (județul Ialomița). El a absolvit în anul 1983 cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția arabă-chineză, obținând în 1997 un doctorat în filologie la Universitatea București, cu lucrarea "Problematica traducerii Coranului în limba română". Ca editor-traducător, în iunie 2000 fondează la Editura Kriterion, București, colecția "Bibliotheca Islamica", unde va publica, printre altele, propriile traduceri ale unor autori de referință pentru spațiul
George Grigore () [Corola-website/Science/303206_a_304535]
-
o familie de comercianți, a crescut într-un mediu monahal, fiind educat de "frații" congregației din Deventer, care îl inițiază în mistica înoitoare denumită "Devotio moderna". Studiază dreptul și matematica la renumita Universitate din Padova, unde, în 1423, își ia doctoratul cu o dizertație în domeniul dreptului canonic. Ca arhidiacon de Liège, devine membru al Conciliului din Basel (1432), care avea sarcina reformării Bisericii și a Imperiului. În această calitate, redactează o scriere în care atribuie Conciliului o competență superioară celei
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
200 de studii și articole de specialitate), didactică (profesor - în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Magistraților, catedrei de drept civil a Universității Hyperion, Academiei de Studii Economice, Universitatii Spiru Haret și, în prezent, a Universității Ecologice - și conducător de doctorat - Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza) și publicistică, care este rodul experienței acumulate în cei 30 de ani de practician al dreptului. Cea mai controversată lucrare a sa este "Reeducarea prin muncă", volum publicat în 1984. Pe 3 aprilie 2006
Corneliu Turianu () [Corola-website/Science/302274_a_303603]
-
studiile liceale la Râmnicu-Vâlcea (Liceul “Nicolae Bălcescu”, azi “Alexandru Lahovary), iar studiile universitare la București: Facultatea de Limba și Literatura Română (1961 - 1966) și Facultatea de Filosofie, secția fără frecvență, (1967 - 1974). În anul 1999, și-a susținut teza de doctorat, "Lucian Blaga, Convergențe între poet și filosof", în cadrul Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (conducător științific Prof. univ. dr. Ion Pop). Profesor secundar de limba și literatura română la Liceul “Radu Negru” din Făgăraș (1966 - 1979) Lector și apoi conf. dr. la
Cornel Moraru () [Corola-website/Science/302296_a_303625]
-
fizică, cu realizările intelectuale. La început, a intenționat să devină preot, însă s-a distanțat de credința sa catolică, studiind literatura și filosofia la universitățile din Bonn, Würzburg, Freiburg im Breisgau și Heidelberg, unde și-a scris și teza de doctoratul despre nuvelistul romantic Wilhelm von Schütz. Cei mai influenți profesori ai săi, Friedrich Gundolf și supervizorul de la Heidelberg, Max Freiherr von Waldberg, erau evrei. Inteligența și iscusința sa politică erau apreciate, în general, chiar și de inamicii săi. După ce și-
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
romantic Wilhelm von Schütz. Cei mai influenți profesori ai săi, Friedrich Gundolf și supervizorul de la Heidelberg, Max Freiherr von Waldberg, erau evrei. Inteligența și iscusința sa politică erau apreciate, în general, chiar și de inamicii săi. După ce și-a dat doctoratul, în 1921, Goebbels a lucrat ca jurnalist, încercând,pentru câțiva ani, să publice o serie de cărți. A scris o nuvelă semi-autobiografică, "Michael", piese de teatru, și poeme romantice. În aceste lucrări, el dezvăluie problemele psihologice apărute din cauza deficiențelor sale
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]