21,807 matches
-
povestea despre Leda și seducătorul ei olimpian, Zeus, transformat în lebădă. Femeile superbe pictate de Moreau, care seamănă atât de mult între ele, reunesc imaginea idealizată a femeii eterne: când amantă, când vrăjitoare, când ucigașă, când zeiță. În compoziția sa poetică ""Orfeu"", Moreau înfățișează o tânără tracă purtând pe liră capul lui Orfeu, găsit în râul Hebrus. Chipul curat, scăldat de lumină aurie, al tinerei fete se apleacă cu compasiune asupra capului cântărețului mort, amuțit pentru totdeauna din cauza menadelor furioase. ""Salomea
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
îndrumă în anii '80 cenaclul Numele poetului, frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Crețan, Mircea Șoncuteanu, Florentina Vișan, Delia Dună, Tiberiu Dăioni,Ioana Bălan, Valeriu Mircea Popa, Dan Oprina, Mihaela Muraru-Mandrea, Mircea Drăgănescu, Petruț Pârvescu, Marian Constandache. își face debutul poetic în revista "Flacăra Iașului" in iunie 1959. Debut în teatru (1969), cu piesa "Mică dramă", care se joacă la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești, fiind montată „într-un spectacol coupé“ cu "Vin soldații" de George Astaloș, în regia lui Radu
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
limba și literatura română în Ardeal și Moldova, apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor și la revista Argeș din Pitești. În 1971 începe spectacolele de muzică și poezie, cu propria-i orchestră, numită „Baaad“, preludiu la capodopera sa poetică de mai tîrziu intitulată "La Baaad". Despre "Rod III", Marin Preda afirma: „ Am citit volumul lui Cezar Ivănescu în redacția editurii Cartea Românească. Din zecile de volume de poezie care ne vin, deodată am auzit o voce obsedată de un
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
o adaptare remarcabilă a „Șobolanului de oraș și șobolanul de câmp“ (Satire, II, 6), pe care unii critici o consideră superioară versiunii lui Jean de La Fontaine. El va fi urmat de Fedru care va face din fabulă un gen literar poetic. Fabula era la modă în lumea greco-romană. În secolul IV, poetul roman Avianus ne lasă patruzeci de fabule, din care majoritatea sunt adaptări din Fedru, dar multe nu sunt atestate în nici o altă parte și sunt foarte bine construite. Fabula
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
în care starea afectivă câștigă un plus de semnificație prin utilizarea unui material artistic învecinat (dramaticul)», baladescul reprezentând «în fond, o stare lirică dramatică», «o stare perpetuă de conflict dra-matic», elementul dramatic fiind «de natură anecdotică», având «conflict cu semnificații poetice și nu dramatice (ca în cazul poeziei pur dramatice)...». În realitate, după cum demonstrează propria-i creație poetică, Radu Stanca (Sebeș, 5 martie 1920 - 26 decembrie 1962, București) a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
reprezentând «în fond, o stare lirică dramatică», «o stare perpetuă de conflict dra-matic», elementul dramatic fiind «de natură anecdotică», având «conflict cu semnificații poetice și nu dramatice (ca în cazul poeziei pur dramatice)...». În realitate, după cum demonstrează propria-i creație poetică, Radu Stanca (Sebeș, 5 martie 1920 - 26 decembrie 1962, București) a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
René Armând François Prudhomme (n. 16 martie 1839, Paris - d. 6 septembrie 1907, Châtenay-Malabry), (), a fost primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură la 10 decembrie 1901. ""...că o recunoaștere specială a artei lui poetice, vădind un înalt idealism, perfecțiune artistică și o rară îmbinare între calitățile inimii și cele ale intelectului" ". S-a născut la Paris. Încă din adolescență era pasionat de științele exacte.După un stagiu în administrația uzinei metalurgice de la Creusot și
Sully Prudhomme () [Corola-website/Science/298057_a_299386]
-
influențe din folclor și antichitatea clasică. Poe a susținut că a scris poemul logic și metodic, dorind să creeze un poem care să aibă succes atât critic, cât și la masele de oameni, precum a explicat în eseul „Filosofia creației poetice” (1846). „” a fost parțial inspirat de corbul vorbitor din romanul "Barnaby Rudge" al lui Charles Dickens. Poe a folosit ritmul complex și măsura din poemul „Lady Geraldine's Courtship” de Elizabeth Barrett, făcând de asemenea uz de rimă internă și
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
pe bustul zeiței Pallas Atena, rămânând acolo pentru totdeauna. Autorul mărturisește atunci că sufletul lui este prins sub umbra corbului și că nu se mai ridica „Niciodată - Nevermore!”. Poe a profitat de succesul poemului, scriind un eseu numit „Filosofia creației poetice” (1846), în care detaliază modul în care a fost compus „Corbul”. Descrierea prezentată este probabil exagerată, cu toate că eseul oferă o vedere de ansamblu asupra teoriei literare a lui Poe. Acesta explică că fiecare componentă a poemului are o bază logică
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
mai folosit sunetul produs de vocala „o” lungă și în alte poeme: „no more” în „Tăcere” sau „evermore” în „Viermele biruitor”. Subiectul în sine, a declarat Poe, a fost ales deoarece „moartea ... unei femei frumoase este fără îndoială cea mai poetică temă din lume”. Spusă de „buzele... unui îndrăgostit îndoliat” este modul mai potrivit pentru a obține efectul scontat. Pe lângă tema de esență poetică, este posibil ca Lenore să fi fost inspirată de evenimente reale din viața lui Poe precum pierderea
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
sine, a declarat Poe, a fost ales deoarece „moartea ... unei femei frumoase este fără îndoială cea mai poetică temă din lume”. Spusă de „buzele... unui îndrăgostit îndoliat” este modul mai potrivit pentru a obține efectul scontat. Pe lângă tema de esență poetică, este posibil ca Lenore să fi fost inspirată de evenimente reale din viața lui Poe precum pierderea timpurie a mamei sale, Eliza Poe, sau lunga boală suportată de soția lui, Virginia. În esență, Poe consideră „Corbul” un experiment de a
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
început ca fiind slăbit și obosit, devenind pe parcurs plin de regrete, înainte de a trece la o stare de furie și în final la una de nebunie. Christopher F. S. Maligec sugerează că poemul este un paraklausithyron elegiac, un motiv poetic din Grecia și Roma Antică, ce consistă în lamentarea unui exclus la ușile închise ale iubitei. Poe spune că naratorul este un tânăr student. Cu toate că acest lucru nu este specificat în poem, este menționat în "Filosofia creației poetice", fiind și
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
un motiv poetic din Grecia și Roma Antică, ce consistă în lamentarea unui exclus la ușile închise ale iubitei. Poe spune că naratorul este un tânăr student. Cu toate că acest lucru nu este specificat în poem, este menționat în "Filosofia creației poetice", fiind și sugerat prin faptul că bărbatul citește „cărți cu tîlc tulburător”, precum și de bustul lui Pallas Atena, zeița înțelepciunii. Similar studiilor sugerate în nuvela "Ligeia" a lui Poe, aceste tâlcuri ar putea avea ca temă ocultul sau magia neagră
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
Poe și-a bazat structura „Corbul”-ui pe ritmul și rima complicată a poemului „Lady Geraldine's Courtship” a poetei engleze Elizabeth Barrett Browning. Poe făcuse recenzia operelor lui Barrett în ianuarie 1845 pentru "Broadway Journal", spunând că „inspirația ei poetică este mai mult decât putem concepe noi - cu nimic mai puțin decât impresionant. Simțul ei artistic este însuși pur”. Tipic pentru Poe, în recenzia sa i-a criticat lipsa de originalitate și ceea ce el considera ca fiind natura repetitivă a
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”. Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice "Numele tău", cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brâncuși", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
strânsă amiciție cu pictorul Arnold Böcklin. Debutează cu lucrări dramatice, versuri și povestiri. În anul 1854 se stabilește în capitala Bavariei, frecventează cenaclul literar ""Die Münchner Schule"", în cadrul căreia se practică un gen de neoclasicism: promovarea cultului frumosului, aprecierea formei poetice realizate, a farmecului estetic al unui creații închegate sub raport arhitectonic - reacție cu precădere subiectivă față de eșecul revoluției de la 1848 - corespundeau concepțiilor tânărului scriitor. Natură poetică polivalentă - a ilustrat genul liric, drama, nuvela, romanul - și de o fertilitate prodigioasă - a
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
Schule"", în cadrul căreia se practică un gen de neoclasicism: promovarea cultului frumosului, aprecierea formei poetice realizate, a farmecului estetic al unui creații închegate sub raport arhitectonic - reacție cu precădere subiectivă față de eșecul revoluției de la 1848 - corespundeau concepțiilor tânărului scriitor. Natură poetică polivalentă - a ilustrat genul liric, drama, nuvela, romanul - și de o fertilitate prodigioasă - a scris peste 160 de opere - Heyse s-a situat în fruntea scriitorilor münchenezi. Considerat de Gottfried Keller după apariția primului său volum de nuvele (1855), ce
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
fost întemeietor al mișcării "felibrilor", care viza independența culturală a Provenței, reînvierea și promovarea limbii, literaturii și tradițiilor provensale, după modelul unui clasicism meridional. ""ca o recunoaștere a originalității lui pline de prospețime și a inspirației adevărate a creației lui poetice, care reflectă fidel priveliștile țării sale și sufletul autentic al poporului său, și, de asemenea, ca o recunoaștere a activității lui semnificative ca filolog provensal"". Joseph - Étienne s-a născut la 8 septembrie 1830, în satul Maillane din departamentul Bouches-du-Rhone
Frédéric Mistral () [Corola-website/Science/298184_a_299513]
-
din sudul Franței. Tatăl său este proprietar al "Mas"-ului "du Juge", unde poetul va locui până la moartea acestuia (1885). Face studii la școala rurală de la Saint-Michel-de-Frigolet, apoi la Pensionatul Dupuy și la Colegiul Regal din Avignon. Prima sa încercare poetică (încurajată de Joseph Roumanille, "repetitor" la Colegiul din Avignon și unul dintre cei mai apropiați colaboratori și prieteni ai scriitorului) este traducerea unui psalm (1846). După ce își trece bacalaureatul la Nîmes (1847), compune într-o primă formă poemul în patru
Frédéric Mistral () [Corola-website/Science/298184_a_299513]
-
nu de el, și astfel descrie cu precizie personajele. Ei văd în vocea autorului ironie și înțelesuri alternative în poezii, inclusiv în "Povara omului alb" și în "Recessional". În ciuda schimbărilor în atitudinea rasială și în standardele literare ale poeziei, opera poetică a lui Kipling continuă să fie populară în rândul celor care îi apreciază vigoarea și măiestria. Deși era un poet de altă factură, T.S. Eliot a editat " O selecție a versurilor lui Kipling" ("A Choice of Kipling's Verse", 1943
Rudyard Kipling () [Corola-website/Science/298186_a_299515]
-
teoriilor darwiniene, își afirmă opiniile deterministe în teza sa "Ereditatea și morala". La întoarcerea dintr-o lungă călătorie în Germania, Grecia și Rusia, moment care marchează ruptura sa cu Brandes, se orientează spre un idealism de inspirație germană. Dramele sale poetice, dintre care și "Brynhild", poartă amprenta influenței lui Schiller, iar, în ceea ce privește stilul savant, pe cea a lui Swinburne. Romanele sale aparținând aceleași perioade, și în special "Romulus", sunt tributare romancierilor ruși, cu precădere lui Turgheniev. În 1892 se stabilește în
Karl Gjellerup () [Corola-website/Science/298207_a_299536]
-
din 1892 până la "Atriden-Tetralogie" ("Tetralogia Atrizilor") (1940-1945) Haupmann valorifică timp de șase decenii experiența unei vieți desfășurate în vremuri de hotărâtoare transformări sociale, aunei existențe bogate în evenimente, prietenii, pasiuni și călătorii (Italia, Grecia, Anglia, Franța, SUA. Abordează toate formele poetice de la comedie ("Der Biberpelz"(Blana de biber), 1893) și feerie ("Und Pippa tanzt"(Și Pippa dansează), 1906), până la tragedie ("Rose Bernd",1903 sau "Fuhrmann Henschel" (Cărăușul Henschel)), de la nuvelă ("Bahnwarter Thiel" (Cantonierul Thiel), 1892), la roman ("Der Narr in Christo
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
de ani, orașul Frankfurt îi oferă "Premiul Goethe". Trăind în cel de-al "treilea Reich", Hauptmann evită lumina puternică a prim-planului și părăsește discret scena literară, exprimându-și protestul în "Tetralogia Atrizilor" și alte scrieri. Deoarece întreaga sa creație poetică exprimă străduința profundă și sinceră de a păstra valorile umane, J.R. Becher a luat contact cu bătrânul poet, care-i făgăduiește concursul la reconstruirea unei Germanii democratice. Dar cel care supraviețuise bombardamentului distrugător al Dresdei în 1945 își încheie curând
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
pe Dimitrie Bolintineanu și Vasile Alecsandri, care obișnuiau să vină vara la băi la Vâlcele, nu departe de Brașov. Acest contact cu poeți deja consacrați va stimula începuturile literare ale bardului ardelean și va influența în mod vizibil creația sa poetică. Poezia sa e din ce în ce mai combativă, mai legată de frământările sociale ale poporului. La 1848 e printre fruntașii revoluției. Cu acest prilej scrie "Răsunetul", care devine marșul revoluționarilor români din Transilvania. În 1849, după înfrângerea revoluției, poetul trece în Muntenia, împreună cu
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
cuprinde o colecție de mituri care provin din Grecia antică. Aceste povestiri, familiare tuturor grecilor antici, formau fundamentele ritualurilor lor și erau o reprezentare a lumii, cel puțin până la Pitagora. este una dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic, astfel că nu dispunem decât aproape numai de izvoare literare și filozofice (Homer, Hesiod, Pindar, Platon, Lukian), speculații anecdotice (Ailianos), antimitografii (Euhemeros, Xenophanes), eseuri teologice (Plutarh) și rareori de informații ale istoricilor, capturate direct din tradiție (Herodot, Pausanias, Thukydides); totuși
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]